În ochii Europei, la Chișinău, prin efracție, s-a instalat un regim putinist
După evenimentele de ieri, 20 ianuarie, cu proteste înfierbântate, pe alocuri ajunse la limita trecerii lor de linia roșie, dar fără să o treacă, reacțiile lumii sunt diferite, percepțiile – controversate.
Partenerii cheamă protestatarii la calm și autoritățile la dialog direct cu protestatarii. Cancelariile, în marea lor majoritate, au salutat instalarea unui guvern care în viziunea lor este egal cu stabilitatea. Și calmul, și dialogul, și stabilitatea sunt termeni indispensabili statului democratic, european, fără de care acesta nu poate să existe.
Precizăm: sunt indispensabile funcționării statului democratic de model european. Este bine să facem această precizare pentru limpezirea apelor tulburate de tumultul evenimentelor care zguduie Chișinăul.
După alungarea de la putere în 2009 a brutelor comuniste care au ucis și torturat tineri, majoritatea cetățenilor conștienți au crezut că au instalat calmul, dialogul (transparența) și stabilitatea pentru a trăi mai bine într-un stat democratic și european. Drept confirmare a năzuinței lor pentru calm, dialog și stabilitate, ei au pus în capul puterii, pe parcursul a șase ani, în cadrul unor alegeri parlamentare generale, trei regimuri pro-europene. Asta s-a întâmplat în 2009 (29 iulie), 2010 (28 noiembrie) și 2014 (30 noiembrie).
Să nu uităm, confirmările de fidelitate principiilor europene de guvernare, cetățenii le-au făcut pe parcursul istoric al unei confruntări geopolitice acerbe, în vârtejul căreia Republica Moldova s-a aflat, cea mai mare parte a perioadei, în epicentru. Și se mai află acolo, din câte se vede.
Ce au obținut cetățenii? Calmul? Dialogul? Stabilitatea? Integrarea europeană?
Pe naiba! Pentru fidelitatea lor demonstrată cauzei naționale și celei a integrării europene cetățenii au fost jecmăniți în cel mai mârșav și ticălos mod. Mai mult, după cel de-al treilea test de fidelitate confirmat pozitiv prin votul din 30 noiembrie 2014, cetățenii au descoperit că lor li s-a furat un miliard de dolari din rezerva Băncii Naționale, că li s-a furat Aeroportul Internațional Chișinău, că le-a fost falimentată și înstrăinată unica și cea mai mare bancă aflată în gestiunea statului, că justiția nu mai aparține legii și spațiul de dialog este acaparat aproape în deplinătate.
Cetățenii au votat de trei ori, iertând mofturile și matrapazlâcurile politicianiste ale liderilor partidei, așa numite, pro-europene, așteptând de la ei o revenire la normalitate: au făcut-o în numele șansei istorice, nemaipomenit de benefice, de rupere a Republicii Moldova de spațiul răsăritean de instabilitate și război. Cu ce s-au ales cetățenii?
Comportamentul laș al așa zișilor lideri pro-europeni, lăcomia lor animalică, corupția adusă de ei în instituțiile statului în forma cea mai abjectă, lipsa de scrupule și de răspundere în fața cetățeanului ne-a îndepărtat la distanțe cosmice de visul integrării europene. În afară de o scurtă perioadă de relativă stabilitate în care Republica Moldova a reușit să fixeze cele mai importante repere europene, ștabii partidelor oligarhice, reveniți în careul puterii în 2014 în urma unor alegeri fraudate, au lucrat banditește ca să anuleze aceste repere. PD, PL, PLDM, conduse de stăpânitori corupți și dezaxați, nu numai că au mimat mișelește integrarea europeană, ei au contribuit în modul cel mai direct la revenirea, întărirea și apariția pe scena politică a unor forțe revanșarde, anti-europene și anti-democratice, a unor mutanți de factură interlopă-mercenară a intereselor agresive geopolitice ale Moscovei.
Aceste forțe au fost concrescute pe trupul schingiuit al poporului Republicii Moldova ca un buboi urât mirositor odată cu dezvoltarea schemelor de acaparare a instituțiilor statului. Au fost concrescute cu un scop anume: de fiecare dată când poporul va pune problema hoției lor, o va pune mai radical și mai tranșant – în proteste sau în alegeri – ei să vânture în ochii lumii spuma orbitoare a pericolului venirii la putere a coloanei a cincea. Acum este limpede: coloana a cincea anti-europeană este opera lui Plahotniuc-Lupu-Diacov, Ghimpu, Filat, Voronin.
Dodon și Usatâi sunt creaturi ale regimului oligarhic, consecința diversiunii lor anti-europene, servitorii acestei diversiuni în momentele când mișcarea protestatară pro-europeană și pro-democratică prinde la mai mare putere și adeziune populară. Este folosită și astăzi, abil, ca să pătrundă în mișcarea protestatară pro-europeană și să creeze impresia că la Chișinău sub asediu nu sunt hoții regimului oligarhic aflați în plin proces de capturare a statului Republica Moldova, ci „o biată” guvernare pro-europeană care este, iată, împiedicată să-și constituie un executiv „plin de voință reformatoare”.
Prin puterea de manipulare pe care o dețin și perfidia morală nelipsită în toate acțiunile care le face, regimul oligarhic, consolidat ieri cu luarea totală sub control a Executivului, aproape că au reușit aseară și noaptea trecută (20 ianuarie 2016) să captureze, inclusiv protestele, distorsionând sensul lor și, mai cu seamă, perceperea acestora de către opinia publică din România și cea internațională. Gestul provocator al lui Iuda-Ghimpu, victimizat și jelit indecent de anumite surse este folosit în același scop, al distorsionării. Sursele titrează ostentativ că Ghimpu „a fost lovit de protestatari” (în video se vede un singur bobârnac, condamnabil și acesta), fără să precizeze că de fapt oligarhul a fost apărat de protestatarii care îl huiduiau cu „Iuda!” și condus sub protecția lor în afara zonei de pericol.
În sfârșit, sub acoperirea pericolului geopolitic rus, pericol crescut efectiv și cultivat minuțios, cu mare grijă de către regimul cleptocratic Plahotniuc-Ghimpu-Filat, în Republica Moldova s-a consumat în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 2016 penultima etapă de instaurare la Chișinău a unui regim de esență mafiotică, profund corupt și, în consecință, – antieuropean și antidemocratic. Ultima fază va fi procedura de alegere a Președintelui Republicii, procedură preconizată pentru mijlocul lunii martie. Așa cum drumul a fost netezit de Curtea Constituțională prin statuarea în Parlament a „majorității absolute formalizate”; așa precum această majoritate a fost „formalizată” în termeni șantajabili absoluți de către patronul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, putem presupune că procedura se va consuma cu ușurință în favoarea acestuia.
În felul acesta, ferindu-se cu înfrigurare de alegeri anticipate (de frica venirii la putere a partidei pro-ruse – pericol real, dar cu șanse de înfruntat), Republica Moldova va avea în următoarea perioadă – luni, ani, decenii (?) – un regim de model putinist – adaptat la condițiile autohtone, un stat oligarhic-tampon, abandonat de Occident la marginile zonei lui de interferență cu estul. El va fi recunoscut și lăsat să existe așa cum este, contra unei stabilități relative, fie ea și de cimitir. Este modelul statului stăpânit de oligarhul absolut, care impune și sloboade libertăți și drepturi în stricta măsură a loialității dovedite (nu declarate) de către supuși, este statul susținut de o masă de lachei și de lichele ținuți împreună în organizații corporatiste de lachei și de lichele, numite partide politice, pentru a fi supravegheați mai lesne și ghidați mai eficient. Este statul al așa zisei democrații ruse putiniste – ghidate, controlate, administrate. Tradus în limbaj european acesta va fi, deja este, statul autocratic al unei grupări criminale unite în jurul unui oligarh dezlănțuit.
Restul atributelor – Constituție, Lege, Instituții, Interes Public, Interes Național, Integritate, Profesionalism, Competență, Meritocrație – vor rămâne zorzoane de gâdilat auzul unor auditorii virtuale în alegeri trucate, în delegații ipocrite ori în foruri demagogice.
Dar să nu mai vorbim la timpul viitor: chiar aseară, sub privirile Europei, la Chișinău, prin efracție instituțională, s-a instalat și și-a consolidat pozițiile un regim leit moscovit de model putinist. În asemenea regim beneficiarul statului nu este cetățeanul, este oligarhul și membrii corporației lui politice. Republica Moldova nu dispune de bogății subterane ca Rusia din care să se hrănească capetele mereu flămânde ale oligarhiei, așa că sursa de profit a oligarhiei autohtone este cetățeanul, munca lui de acasă și, mai ales, cea de peste hotare.
În aceste condiții și datorită faptului că Republica Moldova se află totuși într-un spațiu geografic european, ea fiind lipită organic de spațiul național românesc unde sistemul democratic de model european dă roade simțite de cetățeni, regimul oligarhic de la Chișinău de model anacronic putinist se prezintă drept sursă directă de permanentă instabilitate. Astfel, învestirea (pe furiș, în toi de noapte, ferit de ochii lumii, cuprins de frică și ascuns de furia cetățenilor) unui guvern provenit din spuza neagră a corupției nu va aduce în casa moldovenilor nici calmul vieții cu dreptate, nici dialogul împăcării și, cu atât mai mult, stabilitatea în societate. Fiindcă niciodată cel furat nu va face pace bună cu cel ce fură. Acest lucru este exclus.
Valeriu Saharneanu,
21 ianuarie 2016