(Video) Întru gloria cauzei Șarikov-Țandără; intelectuali de pe Bâc clamându-ne torționarii

 

Am dat peste secvența video de mai jos pe Facebook. Este un interviu rar, făcut în 2002. Un ucigaș torționar al regimului comunist care a stăpânit România între 1945-1989  povestește sincer și cu dezinvoltură despre „tainele” meseriei lui. Este vorba de Franț Țandără, ajuns în anii 50 un Șarikov al regimului comunist. Țandără seamănă leit, atât prin înfățișare, cât prin exprimare, cu Șarikov, eroul povestirii lui Bulgakov și al unui film din epoca perestriocăi sovietice, pe care vi-l recomand.

Puțin la civinte ca și Șarikov, Țandără, mort în 2004, dă detalii și statistici cum și câte „căpățâni” trebuia să livreze pe cea lume într-o noapte, într-o săptămână. Spune și de ce: din societatea românească trebuieau eliminați intelectualii, adică elita gânditoare a unei națiuni. Vă amintiți cine a pus primul problema „intelectualior de căcat”? Vladimir Ilici Lenin, desigur. „Inellighenția ăto govno” – spunea el cu ură. (Iertare pentru limbaj dar nu putem neglija originalul).

„Învățătura” a fost preluată imediat de discipoli, pusă apoi la baza unor generații de „constructori ai comunismului” pe întreg globul. Procesul de formare a acestora a fost descris plastic și foarte explicit de scriitorul rus Mihail Bulgakov în povestirea „Sobacie serdțe” („Inimă de câine”). Există și un film foarte bun cu același nume produs de ruși în 1988, îl puteți vedea subtitrat în română la adresa URL: blob:https://www.dailymotion.com/41bbde9f-3f74-4e2e-a483-24a364089eef.

„Rodul muncii” șarikovilor în Rusia și Uniunea Sovietică tinde spre 100 000 000 (o sută milioane) de victime. Adevărat, în acest număr intră mucenici din toate categoriile sociale, nu doar intelectuali. Un milion și jumătate din acest număr sunt jertfe basarabene. În România comunistă „meseria” a fost pusă la treabă din 1945 și agregată cu mai multă „punctualitate” la conveierul de ucidere cu precădere a intelecuatlității: intelectualitatea română, în categoria căreia intrau atât politicieni cât și slujitori biserciești, dascălii de suflet ai poporului, avea rădăcini adânci și era în mare cinste la popor. Această elită trebuia extirpată. Veți vedea (auzi) în interviu cu câtă inventivitate urmașii învățăturii leniniste, șarikovii români – torționarii închisorilor și lagărelor de exterminare – își chinuiau și omorau jertfele.

Filmulețul ne-a emoționat foarte mult și ne-a făcut legătura cu realitatea noastră de azi. Credeam că după căderea comunismului, românii de pe o parte și alta a Prutului nu vor mai permite în veci ca vre-un regim comunist ori derivat al acestuia să le hotărască soarta. Nu s-a întâmplat tocmai așa în România de după 1989, dar țara a înaintat totuși, în zbateri, către limanul de libertate european. În Republica Moldova, cu foarte mici întreruperi, progenituri leninist-șarikoviste au fost la putere nestigheriți după 1991. Un derivat al acestui regim este azi la putere la Chișinău și muncește din greu să fie legitimat în alegerile din 24 februarie.PP

Iată, pe scurt, cum s-a întâmplat. În 2001, un frate al lui Șarikov, Voronin, revine cu acte în regulă în capul lucrurilor, recidivează în ura pentru tot ce este românesc, iar în aprilie 2009 își dă frâu liber instinctelor – ucide și tortureză sute de tineri care și-au manifestat protestul față de încercarea de a manipula și măslui alegerile. Mica biruință din 2009 a fost omorâtă de corupție. Urmașii lui Șarikov au revenit la putere pe această undă în 2014. Regimul instalat atunci este cu descendență directă din Voronin, discipol al învățăturii lui Lenin și urmaș fidel al pracricilor generației Șarikov. Deosebirea dintre regimul la putere azi în Republica Moldova, cel al lui Voronin și cel sovietic ține de metodele de exterminare. Practica de azi este uciderea lentă, cu metode combinate hibrid: disperare și disconfort psihologic, sărăcie și manipulare prin minciună, fărădelege. Furturile de mari proproții, încătușarea totală a legii, strangularea presei nu lasă loc de viețuire nici dreptății și nici adevărului. Torționarii de azi își fac deschis meseria. Atât la tribune, pe ecrane, în instituții de stat, cât și în închisori, unde metodele au rămas cam aceleași. Speranța salvării vine o dată la patru ani, cu ocazia unui nou scrutin electoral.

Anul speranței este 2019. La 24 februarie o concentrare de voință, ca cea avută loc în 1990, în 1998 și în 2009, poate răsturna regimul discipolilor lui Șarikov. Dar ce se întâmplă? De ce vedem în tabăra acestora o mulțime de intelectuali? Unii care chiar au avut un cuvânt greu de spus la mobilizările din 1990, din 1998 și din 2009? De ce însoțesc ei sculele regimului torționar prin ceremonii de lansări în alegeri, rostesc fără pic de rușine laudațio în adresa sculelor, le proslăvesc și îi cheamă pe alegători să le voteze? De ce vedem la  posturile de televiziune, în ziarele și pe diversele platforme digitale ale regimului torționar jurnaliști, editorialiși, analiști, altădată anticomuniști, dar care azi atacă opoziția anti-regim? De ce au transformat „sublimul unionist” în armă cu care lovesc în mica speranță de dislocare de la putere a progeniturilor comuniste, a unui regim corupt și torționar? Să le fi înlocuit banii cu care se hrănesc din treuca urmașilor lui Șarikov simțămintele, mintea, intelectul?

Dacă vor avea curajul să provească filmulețul poate își vor aduce aminte unde se află cauza pentru care se puneau zid altădată și unde se află ei azi în raport cu ea. Dacă vor crede că e prea obositor le spunem noi că pregătirea intelectuală pe care o au nu le poate acorda nici măcar scuza idiotului util, adică al individului care este folosit într-o treabă urâtă fără ca acesta să-și poată da seama. Activitatea lor este a individului conștient, a torționarului plătit care, cu trimitere la „activitatea” eroului principal al filmulețțului alăturat, a torționarului Franț Țandără, își ucidea victimele printr-o metodă foarte originală de mare „rafinament”: lovindu-le cu o vărguță peste testicule – metodic și…distractiv.

Deosebirea este că voi, intelectualii de azi intrați în serviciul regimului oligarhic, încă nu ați atins un asemenea grad de rafinament: voi vă loviți victimele direct cu parul în cap. Amețindu-le și dezorientându-le, urmăriți ca ele să-și voteze în neștire torționarii deghizați în frac de „europeni” „pro-Moldova. Voi lucrați ca chinurile lor să nu se mai termine. Câtă afinitate între metoda lui Țandără care mărturisește în interviu că „era o plăcere de a tortura; era o distracție” și torționarii Republicii Moldova de azi. Și pentru ei este o plăcere să tortureze populația cu sărăcia și să o bată metodic și distractiv, nu la testicule, e prea învechit, dar la buzunar, cu marile delapidări. Și încă susținuți de o grămadă de intelectualli gata să le cânte laudațio pentru treizeci de arginți.

 Valeriu Saharneanu, 27 ianuarie 2019

Torţionarul Franz Ţandără, fost copil de trupe, vagabond, închis în anii '50 pentru că şi-a ucis tatăl, graţiat de scriitorul Mihail Sadoveanu (după propria-i mărturie) şi ajunge instrument al sistemului criminal comunist. "Câte căpăţâni ai făcut luna asta?""Era o plăcere de a tortura; era o distracţie.""Oamenii curaţi la suflet n'au scăpat. I'am terminat pe toţi."Nebunie curată…Interviu din anul 2002.Țandără a murit în 2004.

Опубликовано Daniel Dumitrică Среда, 23 января 2019 г.

Lasă un răspuns