Urarea președintelui Dodon: de furat, a-și mai fura, dacă mă lăsați așa

În ajun de An Nou, președintele impostor Dodon a mai șocat o dată. A apărut la televizor cu un nou autodenunț în stilul – gura prostului adevăr grăiește. După ce a recunoscut că rușii au pompat în el între 800 000 și 1000 000 (un milion) de euro pe lună ca să se agațe de putere, după ce a arătat că scopul lui la președinție este federalizarea în interesul rușilor a propriei țări, după ce s-a destăinuit că sabia lui ascunsă viclean va lovi neapărat în limba română, în istoria românilor și în tot ce ține de românitatea statului peste care a ajuns șef, iată că Dodon își dă pe față planul următor.

El zice că ar vrea să scoată din rezerva statului un miliard de dolari. Chipurile, acești bani stau fără treabă. Că dacă ar scoate de acolo măcar un miliard de dolari el i-ar folosi în „marea reconstrucție a țării” pe care a gândit-o. Nu știe nimeni ce e cu această himeră – marea reconstrucție – pe care zice că o va demara, dar pe limbă îi vine într-una cimilitura pe tema reconstrucției drumurilor. Vi se pare cunoscută cimilitura? Ați mai auzit-o și anul trecut pe vremea asta de la predecesorul lui Dodon? Este adevărat, Plahotniuc, cel care l-a făcut pe Dodon așa cum arată el astăzi, a vânturat copios fumigena drumurilor bune și cunoaștem de ce: din drumuri cârpite ies straturi solide de bani frumoși.

Dodon nu face decât să-și imite creatorul. Bani din altă parte nu prea au cum să vină. După lovitura de palat din 12-14 noiembrie, UE a închis din nou robinetul; România nu poate să dea bani celui care a scuipat în ea; „băieții de la FMI”, cum ironizează Dodon, cer reforme legate de productivitatea muncii în economie și de robustețea fiscală a statului înainte de a contracta credite. Fake-proiectele ambalate în cuvinte mari, de genul marilor reconstrucții, la ei nu trec. Se știe, FMI lucrează ca o sondă. Dacă Fondul emite dubii în privința anumitor țări și regimuri, asta înseamnă oprirea tuturor investițiilor oneste. În țara cu regimul respectiv pot veni doar investiții condiționate politic. Adică murdare, periculoase.

Regimul Dodon a transformat Republica Moldova într-o astfel de țară. Investiții oneste, destinate dezvoltării, nu au de unde veni. Pe astea Dodon le-a respins cu premeditare. El are nevoie de altfel de bani. De bani la care să poată umbla în voie și pe care să-i poată manipula politic cum poftește. În căutarea lor, Dodon umblă colindând, cu Guvernul după el, pe la curțile lui Putin și Erdogan. În fața acestora se gudură slugarnic și argumentează diabolic: are nevoie de bani ca să combată unionismul în Republica Moldova. Vrea să convingă finanțatorii că în asta rezidă de fapt esența marii reconstrucții dodoniste. Țarul și Sultanul trebuie să știe că lucrarea lui Dodon nu este limitată național. Lucrarea lui Dodon este geopolitcă, una care atinge interesele în regiune ale Rusiei și Turciei.  

Deocamdată lui Dodon îi vin de la Moscova și Ankara doar promisiuni. El însă are nevoie de bani curenți, de mulți bani-gheață – zi de zi. Astfel i-a venit gândul să-i caute acasă, sub saltea, cum se zice. Poate o mai fi rămas ceva de la Plahotniuc? Și i-a găsit. Sunt în rezerva valutară a statului. Suma e măricică – peste 3 miliarde de dolari americani. A descoperit cu oroare însă că acești bani nu stau pe conturi la Chișinău ori, în cel mai rău caz, la Moscova, de unde i-ar fi putut lua cu hapca. Revoltător, rezerva valutară a statului său stă pe conturi în băncile americane de la Washington, la americanii cei răi. Pe lângă asta, iată că au sărit cu părerea și unii experți. Aceștia îi combat planul cu vehemență și răspândesc pe marginea lui scenarii alarmiste, catastrofice chiar.

Dodon este însă prea înflăcărat de idee ca să cedeze. Amenință că va chema la un referendum poporul și nu are niciun dubiu că nu va reuși să convingă. Va fi nemaipomenit: însuși poporul suveran îi va da girul să curețe de bani fondul de rezervă al statului. O performanță care îi va transforma în pigmei nu doar pe predecesorii săi, Voronin, Filat, Șor și Plahotniuc, dar și pe cei mai renumiți escroci ai lumii moderne și mafioți de la Al Capone încoace.     

Ce vrea în fapt Dodon? Dodon vrea bani cu orice preț. Mai vrea să aibă în palmares propriul miliard furat. Nu vrea însă un furt din topor, un furt retard-clasic, cu spargeri brutale, urmăriri penale, investigații, interogări, procurori, rechizitorii și judecători. El vrea un furt mulat nature pe talia fină a trupului său de președinte. Un furt ca o operă de artă în care poporul să joace în primul act rolul de complice, în scena secundă – cel de idiot util, ca în episodul-cunună să întruchipeze capul prost de care să fie sparse toate oalele.

Asta vrea Dodon! Urmarea în timp a acestei afaceri urâte va fi la fel de insolentă ca și în cazul furtului primului miliard: poporul va fi impus să suporte consecințele și, din sudoarea lui, să întoarcă miliardul înapoi. Se va îmbățoșa poporul, ar putea și să-l blesteme. Dar la acea întârziată vreme s-ar putea ca Dodon să fie departe. Poate, alături de fratele Plahotniuc, cheltuindu-și miliardele agonisite pe undeva pe plajele din Florida; poate, alături de confratele Ianukovici, sugând din chenzina de slugă a țarului rus pe undeva pe malurile Volgăi.

Dacă s-ar deșteptă cât mai curând și în număr cât mai mare, poporul ar putea să-l conserve pe Dodon în două dimensiuni deodată – departe de funcție și, în același timp, plasat pe undeva pe-aproape – într-o încăpere izolată și suficient de răcoroasă a patriei, de exemplu, sub îngrijirea statului. Așa încât, în zecile de revelioane pe care va fi obligat să le petreacă acolo, Dodon să poată îngâna melancolic urarea-program a funcției lui de altă dată; de furat, a-și mai fura, dacă mă lăsați așa. Milostiv, poporul dispus să ierte – dar nicidecum gata să uite vreodată cum a fost tras pe sfoară în cazul miliardelor furate din rezerva statului – îl vor lăsa așa, în grija statului, într-o locație izolată și răcoroasă, acolo unde îi este locul.

La mulți ani, popor deșteptat!

Valeriu Saharneanu

31 decembrie 2019

Lasă un răspuns