Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Ultimii patru ani Republica Moldova a avut un idiot președinte ori un președinte idiot? Ce acuză isprăvile postelectorale ale lui Dodon?

Ultimii patru ani Republica Moldova a avut un idiot președinte ori un președinte idiot? Ce acuză isprăvile postelectorale ale lui Dodon?

Începe ultima săptămână de mandat a celui de-al șaptelea președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. E o săptămână tranzitorie în care cel ce pleacă trebuie să predea statului bunurile de care s-a folosit în exercițiul funcțiunii și să transmită competențele celui care vine, succesorului său, președintelui ales în 15 noiembrie. Este procedura un eveniment de prima pagină? Desigur că nu. Ar fi una de rutină birocratică, cum au mai fost, dacă cel care pleacă ar fi un cetățean de bună credință, un om normal, cum s-ar zice. Însă, așa cum și-a petrecut mandatul, dar mai ales cum și-l încheie în săptămânile tranzitorii de după alegerile pierdute, Dodon promite să fie prăpăstios până în ultima clipă a aflării lui în funcție. Vineri, în preavizul săptămânii lui celei din urmă, Dodon a vociferat răutăcios că „ săptămâna… va fi una foarte și foarte interesantă. Inaugurarea președintelui este un eveniment istoric, dar vor fi și alte evenimente nu mai puțin istorice”. Așa că, dragi concetățeni, nu vă relaxați înainte de vreme, prindeți-vă bine centurile de siguranță și fiți gata de șocul altor stupizenii, zise „evenimente istorice” marca Dodon. Or, din experiența ultimilor patru ani și cinci săptămâni ale mandatului său cred că ați reținut: Dodon este capabil de orice faptă din categoria largă a ciudățeniilor sau idioțeniilor, dovedind o dată în plus faima ingrată a demnitarului moldovean celui mai nătărău în raport cu destinul oamenilor și a șefului de stat celui mai păgubos în raport cu interesele țării sale. De unde această determinare malefică de a face rău pământului pe care s-a născut și poporului acestui pământ?

***

În 15 noiembrie alegătorii de acasă și de pretutindeni ai Republicii Moldova i-au arătat lui Dodon cartonașul roșu. În fotbal, cartonașul roșu arătat de arbitru unui jucător înseamnă eliminarea ultimului de pe teren. Este măsura de pedeapsă cardinală prin care se sancționează comportamentul grobian, incompatibil cu regula și cu spiritul jocului. La 15 noiembrie, alegătorul, adică arbitrul competiției politice naționale al cărei premiu se rezumă la dreptul de a deține prima demnitate în Stat, l-a descalificat pe Dodon și l-a trimis pe tușe. Un politician întreg la simțuri ar fi înțeles corect gestul alegătorului-arbitru și s-ar fi retras spăsit. Dodon se comportă însă ca un idiot total. Incidența cretinismelor lui a crescut exponențial imediat după 15 noiembrie, când s-a dovedit că o majoritate solidă a cetățenilor nu l-a mai dorit președinte. De parcă nimic nu s-a întâmplat, Dodon organizează întâlniri fastuoase cu electoratul găgăuz, întinde pe timp de pandemie mese cu mâncăruri și băuturi, cuvântează războinic în fața lui, îl incită la ură împotriva majorității etnice și cheamă la răzbunare. Apoi revine la președinție de unde pune în mișcare falanga socialistă din Parlament care la 3 și 16 decembrie săvârșește o adevărată lovitură de stat, votând legi pline de servitute rusească și îmbibate cu scheme de corupție și de un extins sabotaj economic, financiar și social.

***

Multe din activitățile lui Dodon din timpul mandatului, dar mai ales cele din scurta perioadă postelectorală sunt simptomatice. În sensul că ele ar putea să indice asupra unor serioase dereglări mintale. Adevărat că cercetându-i suprafața nu se poate constata careva abateri. Din contră, din această superficială perspectivă Dodon a vrut să arate că chiftește de sănătate. Ba chiar a bravat că o are în exces, în an de pandemie ignorând demonstrativ pericolele. Nu a fost deloc bine pentru că a dat exemplu prost celorlalți, arătând un comportament neadecvat, nesănătos în situați care comportă pericole mortale.

În fond, noi nici nu prea am avea pretenții la sănătatea lui fizică. Se vede de la o poștă că nu are handicapuri pe acest aspect. Pe noi ne interesează starea psihicului persoanei publice Dodon. Nu este o curiozitate gratuită și nici de mahala. Timp de patru ani, această persoană ne-a fost șef de Stat, ne-a reprezentat internațional și în virtutea conjuncturii politice interne favorabile lui, l-a controlat aproape integral, mai ales ultimul an și jumătate. Înainte de asta, timp alți doi ani și jumătate, fiind în exercițiul aceluiași mandat, a fost în binomie de putere cu Plahotniuc, a fost potaie ascultătoare pe lângă stâna acestuia, stăpânul care l-a basculat și căruia îi datorează funcția de președinte. În acea primă perioadă a avut un comportament tocmai opus celui din faza a doua, când s-a erijat el însuși stăpân fălos și bezmetic peste Stat. Atunci, așezat în poziții și situații cu origini între criminal, grotesc și ridicol, Dodon a făcut aport de câine ascultător și dezgustător de afabil în manifestările de supunere dintre cele mai scârboase. Cu nesimțirea și docilitatea imbecilului smerit a executat toate comenzile stăpânului oligarh. I-a împlinit acestuia toate hatârurile, chiar și pe cele ce îi lezau demnitatea de om, ca să nu mai vorbim de cea de prim funcționar al statului. Or acestea îl obligau la o reacție, la o cât de mică ripostă.

A rămas umilă cățea de campanie la curtea oligarhului până în momentul când Putin, stăpânul lui din afară, adevăratul lui stăpân, cel pe care Dodon îl venerează și îl ascultă cu râvna cretinului terminat, l-a ajutat să iasă din lesa lui Plahotniuc și să se ridice în locul acestuia. Un an și jumătate Dodon a acționat din această postură. Un an și jumătate de abuzuri și de grave sfidări ale legii și bunului simț. Slobozit de sub obligațiile stăpânului de-acasă care a dat bir cu fugiții în iunie 2014, Dodon a fost strâns legat de aici înainte de obligația față de stăpânul din afară, Putin. Învolburat la minte, Dodon i-a promis acestuia aproape imposibilul: în cursul celui de-al doilea mandat pe care era sigur că-l va obține la alegerile din noiembrie 2020, să smulgă Republica Moldova din spațiul european în proces de integrare și s-o alipească la spațiul euro-asiatic al țarului rus, văzut de acesta în hotarele recent dispărutului imperiu sovietic. Sarcină grea, având în vedere tendințele europeniste pronunțate ale majorității populației și implicarea efectivă și foarte interesată a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova – SUA și UE. Dar ce nu face Dodon ca să placă lui Putin? Orice, inclusiv să apară în fața lumii ca un idiot fără repere de conștiință care se apucă bezmetic să întoarcă pe invers mersul roților istoriei.  

***

Se știe că pentru romanul său, Idiotul, Fiodor Mihailovici Dostoievski avea inițial pregătită denumirea Prințul Mîșkin. În procesul de plăsmuire literară a personajului principal și supunerii lui unei profunde analize psihologice, marele scriitor a ajuns să dea însă lucrării titlul bine cunoscut, Idiotul, cel care să exprime anume natura eroului său. Natura nu a unui oarecare prinț Mîșkin, Lev Nicolaevici, ci a unui suferind de epilepsie (boală numită în popor idioțenie), a faptelor acestuia în relația cu societatea și cu celelalte personaje. Fapte deseori de neînțeles. Tratat de autor ba ca un om extraordinar, ba ca o paria a societății, Dostoevski îl scoate la început pe Mîșkin din ospiciul idioților și, în finalul cărții, îl trimite pentru totdeauna înapoi, arătându-l tulburat de trăiri pline de decepții și de întâmplări tragice și însoțindu-l de scuza vagă a bolii lui incurabile.

***

Protagonistul nostru, președintele ne-ales Dodon, Igor Nicolaevici, nu are scuza idioțeniei diagnosticate, deși de ani buni ne livrează nouă, cetățenilor Republicii Moldova și lumii, fapte contradictorii, în mare parte penibile, foarte greu ori chiar imposibil de înțeles. De exemplu, un om judicios și întreg la minte, mai ales unul care candidează la șefia unui stat, nu face declarații belicoase și contondente în adresa statelor vecine, cauzându-și izolarea deja înainte de a deveni președinte. În campania din 2016, Dodon i-a supărat rău pe ucraineni cu afirmația nătângă precum că peninsula Crimeea, luată prin agresiune de ruși în 2014, ar aparține legal Rusiei. Tot atunci, Dodon a amenințat grosolan România cu război civil(!) dacă aceasta mai continuă să susțină unioniștii.

Dodon nu a luat în considerare că aceste afirmații ar putea fi în detrimentul Republicii Moldova. Gândul lui a fost să placă Rusiei, o țară agresoare în raport cu patria lui – ocupanta celei de-a cincea părți din teritoriul ei. Tot ca să placă Rusiei, mai exact să placă personal lui Putin, Dodon a atacat partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova – Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. A atacat brutal, anapoda, vecinii și partenerii chiar în debutul mandatului. Au fost gesturi nu doar neinteligente, ilogice și iraționale, ci unele de-a dreptul oribile, stupide, absurde și blege. Doar un tontălău ori un dezaxat mintal ar fi acționat cu atâta ușurință neroadă în totalul dezinteres al său, ca politician, și al țării sale, ca demnitar reprezentativ de prim rang. Cu ce gură a vorbit toate astea nătăflețul Dodon? Cu cea a prostului nătâng, cu cea a idiotului inconștient ori cu ambele deodată? Probabil cu ambele deodată, deoarece urmările au arătat că prostia lui a fost extrem de convingătoare și de eficientă: de atunci, pentru restul și lumii pentru totdeauna, Dodon a devenit o paria, adică un conducător de stat disprețuit și ocolit de toți.

Astfel, declarațiile neroade l-au transformat de îndată pe Dodon în cadavru politic urât mirositor, nedorit și nepoftit de nicio cancelarie a lumii democratice. În patru ani de mandat Dodon a avut un singur drum – drumul Moscovei. Un om cu simțurile la purtător și mai cu seamă un șef de stat cu scaun la cap ar fi putut simți și vedea că acest drum este al josniciei și umilinței, este cărarea oii care o duce către abator. În fond, și mult mai grav, – este drumul trădării de neam și de patrie.

***

Asupra acestui aspect al personajului Dodon merită să privim mai pe îndelete. Pentru că în ipostaza în care îl vom arăta se poate citi nu doar esența lui, a demnitarului capabil să trădeze interesele țării sale în forma cea mai abjectă, dar și lipsa simplei demnități umane în chipul unui conducător propulsat în funcție nu de merite, nu de calități, nu de aptitudini, ci de un sistem corupt și putred, de un stat capturat de acest sistem. Astfel de conducător a fost Dodon. Iar el, astfel fiind și având în minte obligația nebună în fața lui Putin, nu s-a sfiit să-și arate esența lumii întregi nu undeva, la Comrat, unde se crede rege, ci tocmai la cea mai înaltă tribună a lumii, cea a Organizației Națiunilor Unite. Răzbătând acolo prin șiretlicuri în toamna anului 2019, Dodon a cerut zglobiu, ca această onorabilă organizație să garanteze într-o rezoluție specială neutralitatea țării sale, fără a cere și retragerea ocupanților de pe teritoriul ei. De parcă neutralitatea ar fi fost cea mai arzătoare și mai de neamânat problemă a țării sale și nu ocupația militară a teritoriului ei, menținută brutal de Rusia. Demersul insidios al lui Dodon la ONU însemnând de fapt cererea garantării internaționale a ocupației rusești a Republicii Moldova. Nemaipomenit! Multe o fi văzut distinsul for mondial, dar ca un șef de stat să pledeze patetic în interesul părții agresoare și ocupante a propriului stat – asta nu s-a mai pomenit. Neîndoielnic, mulți dintre cei prezenți la acea Adunare Generală ONU o fi crezut că Dodon ori că a încurcat textele, ori că este neadecvat (un nebun). Ceea ce era adevărat doar parțial: 1. Dodon cu adevărat a citit un text străin, unul aprobat la Moscova și nu la Chișinău; 2. Dodon poate fi ușor confundat cu o persoană nebună, ieșită din minți, atunci când ascunde zănatic că ocupația rusească a țării sale ar fi o problemă. Din contră, Dodon vede problema în faptul că guverne ale altor țări cer retragerea trupelor rusești din Republica Moldova. La Națiunile Unite Dodon a cerut mișelește, la sugestia Moscovei, să tragă vălul neutralității garantate internațional peste această situație de dezastru a țării sale. Nebun de legat, nu altceva. De mirare cum de nu a fost fluierat și huiduit de Marea Adunare.

***

Pornind de la acest rușinos episod, putem vedea sumedenie de alte fapte care se bat cap în cap cu obligațiile și îndatoririle de demnitar ale lui Dodon. Insistența și perseverența cu care a acționat și mai acționează încă, ne duce însă la concluzia că Dodon nu este un nebun sadea și nici un idiot lipsit de simțul răspunderii. Dacă acțiunile și comportamentul lui nu se pretează logicii, asta nu înseamnă neapărat că am avea de-a face cu un tip dezaxat mintal de la natură. Nu. Natura și-a făcut cinstit datoria și în privința lui Dodon. Personajul este sănătos fizic și mintal. Cu paranteza obligatorie – nicidecum integru. Integritatea este o categorie a calității care presupune sănătatea morală a personajului. Ori, la Dodon, integritatea morală, dar și instituțională, lipsește cu desăvârșire. Aparent, deci, omul nostru este sănătos fizic și mintal. A intrat cu patru ani în urmă în președinție și va ieși în 24 decembrie nu din casa de nebuni. Deși probabilitatea de a transforma președinția în casă de nebuni a fost foarte mare în cazul ocupării ei pe încă patru ani de către Dodon.

Personajul Dodon-președinte, cercetat deocamdată doar de noi și doar cu instrumente jurnalistice, deocamdată, este de fapt un ticălos de trădător. Tot ce a întreprins sub acoperirea mandatului său de președinte în acești ultimi patru ani a fost legat de misiunea asumată de el conștient, ca Republica Moldova să devină un teritoriu controlat sută la sută de Rusia, așa cum a fost pe timpul Rusiei Țariste și celei Sovietice. Ajungând aici, putem spune cu maximă certitudine: Republica Moldova nu a avut până în 23 decembrie un idiot președinte și nici un președinte idiot. Mai rău, spre marea ei nefericire, Republica Moldova a avut timp de patru implantat în cea mai înalta funcție din Stat un om mărginit, se poate spune – un om prost, care sfidând destinul unui  popor, dar și viitorul propriilor copii, din lăcomie de bani, bogăție și orgoliu deșert a devenit un trădător de cea mai josnică speță, un agent al interesului străin, un ordinar răufăcător. Iar zvârcolirea lui și a falangei sale socialiste din Parlament de după alegerile pierdute vine din nebunia de a impune măcar câte ceva din măsurile draconice, antistatale, se poate spune, promise lui Putin și programate pentru următorul mandat, întrerupt la timp de alegători. Isprăvile postelectorale ale lui Dodon sunt, în sfârșit, expresia agoniei unui vânzător de țară și de neam, a unui infractor, prins în flagrant delict și deplin răspunzător în fața Legii, dar și a Istoriei.  

Valeriu Saharneanu

21 decembrie 2020

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.