Trofim Mihai: Un punct de vedere din Canada … despre ,,reforma fiscală moldovenească’’

 

 

   Guvernul lui Plahotniuc a anunţat cu mare fast reforma fiscală. Din start doresc să mentionez că trecerea la cota unică de impunere şi ,,declararea benevolă a capitalului”, precum şi alte câteva mici modificări legislative, nu inseamnă reformă.

Cuvântul reformă presupune schimbări fundamentale. De fapt, crearea unui nou sistem fiscal. La fel, reforma înseamnă un progres, o îmbunătăţire a unui sistem care funcţionează prost. Dar aici nu e cazul.

Esenţa ,,reformei fiscale” a guvernului moldovenesc constă în faptul ca toate cheltuielile statului să fie puse pe spatele săracilor, iar cei bogaţi vor plăti şi mai puţin decât au plătit până acum.

,,Marii economişti” precum Gaburici, care şi-a cumpărat diploma, şi Dodon, cel care e suspectat că a plagiat teza sa de doctor în economie, trebuiau să ştie, că unul din cele mai importante principii ale impunerii, este principiul echităţii fiscale. Adică statul trebuie să impoziteze cetăţenii în dependenţă de veniturile şi averea de care dispun. Iar acest principiu se realizează doar în cazul impunerii progresive – cu cât cresc veniturile, cu atât cota de impunere este mai mare.

Dodon nici nu a stat prea mult pe gânduri atunci când a promulgat acest dezastru fiscal: în Rusia e cotă unică, deci acesta este modelul ideal pentru Moldova. Observati, şi aici a plagiat.

Sistemele de impozitare în majoritatea ţărilor democratice se bazează pe impunerea de cotă progresivă. Spre exemplu, în Canada (Québec) cotele de impunere în cazul impozitului pe venit variază de la 0% la 53,3%. Cetăţenii care obţin până la 11,5 mii dolari anual sunt scutiţi de impozite, iar cei care au venituri ce depăşesc 200 mii dolari anual sunt obligaţi să achite statului jumătate(!) din veniturile sale.

În ţările dezvoltate guvernele au stabilit următoarea regulă: – cetăţenii bogaţi şi clasa medie sunt cei care finanţează învăţământul, sistemul de ocrotire a sănătăţii, infrastructura şi alte programe publice, iar cei care nu au venituri sau au salarii mici –NU PLĂTESC IMPOZITE.

În R. Moldova povara fiscală stă pe umerii celor săraci, care sunt mulţi, iar pe cei bogaţi ,,nici vânt rece nu-i trece”. Nu mai vorbim de faptul că economia tenebră în RM depăşeşte 50%. În cazul economiei subterane şmecherii în general nu plătesc impozite.

Pentru comparaţie, în Canada evaziunea fiscală constituie doar 5%. Aici sistemul fiscal este foarte complex. El prevede diferite cote de impunere, scutiri, facilităţi, credite de impozit (credit d’impôt) pentru toate categoriile de cetăţeni, având la bază acelaşi principiu: ECHITATE FISCALĂ. Fiecare cetăţean este tratat echitabil, datorită faptului că toate persoanele fizice prezintă anual o declaraţie de venit în baza căreia autorităţile evaluiază, calculează şi decid care este mărimea impozitului datorat la stat, sau care e mărimea impozitului ce trebuie rambursat contribuabilului. Apropo, cetăţenii cu venituri mari nu sunt încântaţi de sarcina fiscală ce le revine. Dar nu au încotro, plătesc.

În anul 2017 în RM cca 67% din veniturile statului au fost acumulate din taxe de consum (TVA, Accize şi taxe vamale). Doar 16,3% au constituit impozitul pe venit (calculat anul trecut incă la cote progresive). Cu alte cuvinte guvernul în cea mai mare parte acumulează veniturile bugetare taxând cetăţenii ,,la magazin”, taxele fiind incluse în preţul mărfurilor şi serviciilor.

Când oamenii merg la magazin nu observă sau nu sesizează faptul că o parte din preţul plătit pentru o pâine, de exemplu, reprezintă taxe. Există, totuşi, o mare problemă în cazul taxelor pe mărfuri şi servicii – încălcarea echităţii fiscale. Adică, atât cel sărac, cât şi cel bogat cumpărând o pâine, va plati o taxă egală. Şi Vladîcă şi Opincă plătesc la fel. Nu degeaba taxele pe consum sunt numite ,,taxe pe sărăcie”.

În cazul taxelor pe consum nu se ţine cont de mărimea veniturilor şi averii contribuabililor. La fel şi în cazul cotei unice la impozitul pe venit, aprobat recent de ,,banda” lui Plahotniuc – principiul echităţii fiscale este încălcat. Deci, după ,,perestroica fiscală” a PDM, déjà nu 67%, dar cca 83% din veniturile bugetului vor fi taxe pe sărăcie.

În Canada peste 50% din veniturile statului provin din imozitele pe venit şi avere şi doar 25% – din taxe pe consum (TPS şi TVQ – echivalentul TVA-lui moldovenesc). Apropo, produsele alimentare în Canada sunt scutite de taxe de consum. Nu poţi să taxezi alimentele fără de care omul nu poate trăi. Taxarea produselor alimentare în Canada este considerat un act inuman. Iar în RM e ca la neoameni, se poate. Guvernul canadian chiar rambursează o parte din taxele de consum persoanelor cu venituri mici.

Ce veţi spune dacă într-o bună zi şi în Moldova produsele alimentare vor fi scutite de TVA, ceea ce înseamnă că preţurile la alimente se vor micşora cu cca 20%? Acesta ar fi un bun element pentru reforma fiscală. Scutirea de TVA la produsele alimentare şi/sau rambursarea TVA persoanelor fizice în Moldova ar duce la o catastrofă – la înjumătăţirea veniturilor bugetului de stat. Asta ar fi un şoc pentru guvernul nocturn (sau întunecat) al lui Plahotniuc. Aşa că pentru ei e mai bine să impoziteze săracii şi chiar să le mai ridice puţin povara fiscală (că de ăştea sunt mai mulţi (şi proşti)). Şi bătaie de cap mai puţină. Iar la noi oamenii sunt răbdători şi îndură tot. Chiar dacă protestează oleacă, sunt ,,cosmonauţii”, şi Şor ,,cu grecica fără carne”, şi cântecele patriotice, care îi linişteşte îndată.

Reforma fiscală a guvernului Filip (Plahotniuc) este o escrocherie la nivel de stat. Această ,,reformă” va pune povara fiscală şi mai mult pe umerii oamenilor săraci. Iar ,,povestea” cu legalizarea capitalului e un capitol cu totul aparte.

Când în RM va fi combătută economia tenebră şi evaziunea fiscală, când va fi respectat principiul echităţii fiscale, când Plahotniuc, Şor, Dodon şi artiştii care le cântă la concerte, precum şi ceilalţi de teapa lor vor plăti la stat jumătate din veniturile lor reale (de milioane), nu cele ,,desenate” în declaraţiile de venituri ,,de doi bani”, când palatele boierilor din suburbiile Chişinăului vor fi impozitate la justa valoare, ca în ţările civilizate, cu mii de dolari anual, atunci vom putea vorbi de reformă fiscală, de medicină, învăţământ şi drumuri bune. Dar până atunci ,,reforma” lor nu înseamnă altceva, decât abureală preelectorală.

Sursa: http://diasporamontreal.ca/?go=news&n=94

Lasă un răspuns