Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Tăcerea Procuraturii Generale la denunțul prim-minstrului interimar, A. Ciocoi, ne spune de ce tac jertfele

Tăcerea Procuraturii Generale la denunțul prim-minstrului interimar, A. Ciocoi, ne spune de ce tac jertfele

O contribuție importantă la dosarul uzurpării puterii și capturării statului a venit pe neașteptate din partea prim-ministrului interimar, Aureliu Ciocoi. Denunțul lui obligă Procuratura Generală să acționeze, dar ea continuă cu îndârjire să descurajeze asemenea mărturisiri edificatoare.

***

Declarațiile făcute săptămâna trecută de prim-ministrul interimar, Aureliu Ciocoi, în cadrul unei emisiuni televizate, sunt de-a dreptul șocante. Dânsul a mărturisit istoria halucinantă a destituirii sale din postul de Ambasador al Republicii Moldova la Washington, în 2017, la doar trei luni de la numirea lui în această funcție. „A fost un moft al fostului lider al Partidului Democrat”, a declarat prim-ministrul interimar, precizând, cu ajutorul moderatorului, că este vorba de Vladimir Plahotniuc.

De reținut, că la aproape doi ani de la fuga lui Plahotniuc din Republica Moldova multe dintre jertfele abuzurilor acestuia se mai tem să denunțe asemenea tip de „mofturi” ale „fostului lider”. La rândul ei, Procuratura Generală se plânge de lipsa suficientelor probe pentru incriminarea nu numai a lui Plahotniuc, dar și a complicilor lui din Partidul Democrat în dosarul uzurpării puterii în stat și al capturării statului. Or, povestea fostului ambasador și actualului prim-ministru interimar nu este despre o întâmplare cu haz decursă dintr-un banal exces de zel al vreunui „conducător” ieșit de pe fix.

Declarațiile publice ale lui Aureliu Ciocoi sunt un denunț extrem de important, dar și unul curajos, dacă îl raportăm la tăcerea colectivă a foarte multor jertfe, din această categorie de persoane, ale abuzurilor lui Plahotniuc și a acoliților lui din Partidul Democrat. Noi înțelegem de ce tac jertfele. Fuga lui Plahotniuc și Scoaterea lui Dodon din Președinție încă nu a însemnat demontarea definitivă a construcției statului-căpușă al acestora. Țâțâna de altă dată a acestui stat parazit – Partidul Democrat –  a adoptat o nouă tactică: s-a fragmentat în mai multe grupuri politice. A făcut-o nu ca să dispară lent și să piară în uitare, cum ar crede unii că ar fi cu cădere să procedeze luând în considerare trecutul presărat de crime, ci, cât nu este de straniu – ca să supraviețuiască.

Deocamdată o face cu multă abilitate. Am văzut cum o grupare a a Partidului Democrat s-a dat în noiembrie 2019 la adăpostul confratelui de binom, Dodon, și a guvernat chiar împreună cu el pe durata unui an. După înfrângerea lui Dodon, această parte s-a îndepărtat de Dodon și, cu gândul să se alăture curentului pro-european câștigător, s-a declarat „reformatoare”. În vâltoarea retragerii primei divizii din serviciul lui Dodon, o alta a venit pe dată să o înlocuiască pe cea consumată. Este vorba de gruparea aflată sub acoperirea altui confrate politic – a partidului lui Șor. Gruparea a fost alta, dar misiunea este aceeași: menținerea în cărți a puterii decizionale parlamentare al aceluiași Dodon, prin partidul acestuia. În total, la ora actuală putem număra patru grupări, aparent separate, ale Partidului Democrat, trei dintre care parcă fără nicio legătură cu el.

Toate grupările activează pe rol de piese mișcătoare într-un joc înșelător de-a alba-neagra pe tabla politicii autohtone. Prima grupare este cea condusă de Filip, proaspăt desprinsă din alianța cu Dodon și gândind să se dea la adăpostul Maiei Sandu; a doua piesă este grupulețul condus de Candu, aparent răzvrătit față de mișcările dispuse din afară de Plahotniuc și a celor dinăuntru ale lui Filip, dar având misiunea masei politice de rezervă a PD, menită, la cerere, să alimenteze când un grup, când altul; a treia piesă este cea detașată contra-cost în partidul Șor, acum angajată la consolidarea lui Dodon; a patra piesă este duetul Andronachi-Nichiforciuc, aparent neafiliat, dar indispensabil de Dodon, cu funcția dispecerului de deputați PD din toate cele trei grupări pe traseul care duce spre PSRM. În felul acesta, toate piesele Partidului Democrat sunt mereu în treabă, buimăcesc cu succes publicul și, lucrul cel mai important, emit semnale puternice că statul-căpușă al lui Plahotniuc nu numai că funcționează, dar pretinde să perpetueze, adaptându-se din mers la condițiile schimbătoare.

În atare situație, căpușele lui Plahotniuc din ministere și instituții de drept ori judecătorești, stau și vor mai sta bine înfipte în trupul statului, vor continuă să-i paralizeze funcțiile indiferent de e Dodon sau Maia Sandu la Președinție. Ele ar trebui smulse una câte una și puse la respect, profitând de situații care uneori cad din cer, iar alteori apar pe neașteptate în forma mărturisirilor denunțătoare ale unor funcționari ori chiar demnitari, precum cele făcute la televiziune de către prim-ministru interimar, Aureliu Ciocoi.

Zicem și noi, că dacă Procuratura Generală nu ar fi una din căpușele înfipte în trupul statului, paralizându-i legile, ea ar avea în persoana dlui Ciocoi o pistă extraordinară de urmărire a uneia dintre cele mai scandaloase și dăunătoare tranzacții ale lui Plahotniuc făcute cu jertfirea în interes propriu a politicii externe a statului. În desfășurarea acestei aventuri sunt câteva lucruri extrem de serioase care ar trebui cercetate și incluse într-un rechizitoriu. Le sugerăm și noi public, ca și dl Ciocoi, în eventualitatea că Procuratură devine peste noapte responsabilă, renunță la rolul ei de căpușă într-un stat al bandiților și trece de partea celora care îi plătește.

Primul lucrul este că rechemarea înainte de termen în lipsa de motive suficient de convingătoare a ambasadorului nou numit în Statele Unite putea fi citit în limbajul de specialitate și ca o rupere a relațiilor diplomatice cu această țară. Dl Ciocoi menționează că reacția americanilor la acest gest a fost una „furibundă”. Dacă răspunsul Washingtonului ar fi fost unul simetric acțiunii tâmpite a Chișinăului, Republica Moldova ar fi trebuit aruncată din parteneriatul strategic cu această țară și ea s-ar fi pomenit direct în brațele Moscovei.

Al doilea lucru de reținut este că așa numita procedură de rechemare a ambasadorului  s-a constituit într-un lanț foarte lung de abuzuri grave: de la forțarea ambasadorului să-și motiveze părăsirea subită a postului prin declarații false referitoare la starea lui de sănătate și până la forțarea arestului, ca și cum benevol, la domiciliu, după revenirea lui în țară.

Al treilea lucru: în aceasta afacere, Plahotniuc nu a putut să acționeze de unul singur. Prim-ministrul Pavel Filip și ministrul de externe Andrei Galbur nu au putut să nu fie implicați direct, fiecare acționând în conformitate cu distribuția lui Plahotniuc ca nerușinata tranzacție să fie adusă la îndeplinire.

Al patrulea lucru cercetat se constituie într-un modul de transbordare către altă afacere criminală: în scena invocată de dl Ciocoi, apare apoi succesorul lui Galbur la Externe, Tudor Ulianovschi. Nu știm care a fost rolul acestuia în destituirea abuzivă a lui Ciocoi, dar este de un real interes rolul lui Ulianovschi în descinderea pe căi cu acoperire diplomatică a intereselor lui Plahotniuc în zona Golfului Persic, în Emiratele Arabe, Dubai, Qatar și alte ieșiri spre cețoasele orizonturi offshore. Ulianovschi este funcționarul cel mai indicat să dea lămuriri în dosarul așa numitei cetățenii contra investiții: un proiect de o uriașă dimensiune banditească care însemna îmbuibarea cu alte zeci de milioane a lui Plahotniuc și a cărui finalitate era catapultarea Republicii Moldova din Europa, transformarea ei într-o spălătorie a banilor murdari de pe mapamond și într-un refugiu al criminalilor lumii.

Iată așa. Numai dintr-o simplă declarație-denunț a prim-ministrului interimar, Procuratura Generală ar putea avea capăt de vorbă cu cel puțin cinci persoane din anturajul căutatului prin lume, Plahotniuc. Cu mult temei, celor mai multor dintre ei li se poate atribui calitatea de complice în săvârșirea unor acțiuni și fapte care au dăunat grav imaginea și economia Republicii Moldova. Pe timpul cât au fost împreună la cârma statului, toți trepădușii din jurul lui Plahtniuc nu scăpau nicio ocazie să se laude că sunt o echipă frumoasă, unită și solidă. Azi aceeași Filip, Cebotari, Candu, Babuc, Jizdan, Diacov și alții din această grupare, fiind invitați pe la diferite televiziuni spun fără să le crape obrazul că toate relele le-a făcut Plahotniuc de unul singur, că personal ei nu știau nimic nici de scheme și nici de marile furturi, că, în parte, ei își băteau capul de grijile poporului și nici prin gând să le treacă ce mare nătărău era șeful lor. Să le plângi de milă, nu altceva.

Fostul ministru de interne, azi deputatul PD, Jizdan, a avut chiar tupeul să afirme într-o emisiune că dânsul este în politică abia din iunie 2019, când s-a făcut deputat. Perioada cât a fost ministru de interne în Guvernul Filip, fiind pentru el una de activitate apolitică. Adică, atâta timp cât Jizdan a aruncat în protestatari cu gaze lacrimogene, cât a transformat casa lui Plahotniuc în cetate a Ministerului de Interne, cât a inventat amplasări de bombe prin coclauri și ruine în preajma unor proteste, cât a reținut oameni nevinovați și a sclipuit dosare la comandă ca să-i înfunde în pușcărie nu se consideră în politică. Atunci era un biet executor tehnic. Nimic mai statornic în oamenii acestui partid, ca ipocrizia.

Valeriu Saharneanu

8 februarie 2021

Video: declarațiile-denunț ale prim-ministrului interimar, Aureliu Ciocoi, aici:

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.