„Stimaț deptaț, bunî mneațî”

 „Stimaț deptaț, bunî mneațî”. Cu această îmbinare de sunete doamna Zinaida Greceanîi, președinta Parlamentului, a deschis în dimineața zilei de 14.11.2019 ședința forului legislativ al Republicii Moldova.

Dna Zinaida Greceanîi este de mulți ani demnitar – deputat, ministru, prim-ministru, azi președinte de legislativ – într-un stat în care limba română este limba oficială de exprimare și comunicare. Din speculații politice puerile, ea îi zice altfel, dar asta nu schimbă nimic și nu o scutește să cunoască limba și să-i respecte regulile fonetice și morfologice. Măcar la nivel elementar. Să dea dovadă măcar de un minim respect pentru limba vorbită în cel mai important for al statului. Nu de alta, dar atunci când apare la microfonul legislativului ar putea să fie auzită nu doar de deputați, care, unora, le-ar fi indiferent cum le vorbește șefa. Ar putea să fie auzită de copiii de la grădinițe, de elevii din gimnazii și licee. Un avertisment din partea Ministerului Educației că ascultarea rostirilor doamnei Greceanâii este periculoasă pentru dezvoltarea lor intelectuală nu există. Este o mare scăpare a Guvernului Sandu, fiindcă din postura înaltă a funcției pe care o exercită, doamna Greceanîi impune un model de cunoaștere și exprimare a limbii române nu tocmai conform cu exigențele curriculare.   

Denumirea forului peste care este șefă dna Greceanîi – parlamentul – provine de la franțuzescul parler (paroler), care la rândul lui își are rădăcinile în vechea latină, mama limbii române și a tuturor limbilor lumii latine. În engleză funcția așa și se numește speaker, adică orator, vorbitor și provine de la verbul speak a vorbi. Adus pe dimensiunea politică, substantivul speaker înseamnă persoana care prezidează o adunare legislativă – exact funcția pe care o îndeplinește zilnic doamna Greceanîi.

Deducem că instrumentul de bază de care dna Greaceanîi are nevoie în fiecare zi este cuvântul. În cuvinte (uneori multe și aprinse) se dezbat proiectele de legi, din cuvinte se constituie o lege adoptată de o majoritate de deputați. Ca să se evite dublele interpretări, legea trebuie să fie foarte exactă în formulări. Se prezumă deci o cunoaștere impecabilă a limbii de către cei care elaborează legea. Logic, cel mai mare cunoscător ar trebui să fie cine? Corect, speakerul, cel care prezidează dezbaterile și le îndreaptă argumentat și cu dibăcie verbală către o formulare cât mai perfectă din punct de vedere lingvistic și juridic. În cazul dezbătut de noi, această persoană se numește doamna Zinaida Greceanîi. Dar peste ce dezastru dăm încercând să ne conectăm în direct la lucrările parlamentului prezidate de ea? Nu putem ști câtă jurisprudență cunoaște șefa legislativului nostru. În ceea ce privește însă cunoașterea și respectarea normelor limbii în care organizează dezbaterile și face legile ne dăm seama de cum deschide gura. Ceea ce simte ascultând-o un om normal, este sentimentul de jenă. Mare rușine la ascultarea celui mai important microfon al „țării”.

Observ că doamna Greceanîi investește foarte mult în aspectul ei fizic și vestimentar. Este normal ca o femeie, cu atât mai mult una aflată în postura celui mai înalt demnitar în stat (este prima cea mai înaltă funcție în republica noastră parlamentară) – să aibă grijă până la cele mai mici detalii cum apare în public. De unde atunci atâta neglijență auto-vituperatoare față de aspectul lingvistic al propriei persoane? Atâția ani de activitate publică fără nicio schimbare pe acest plan, fără să încerce să avanseze câtuși de puțin în rostire, în vocabular?

Este, totuși, șefa parlamentului!

Cred că doamna Greceanîi s-ar scandaliza enorm dacă cineva i-ar propune să apară în parlament cu ciorapii trași pe mâni, încălțată în pantofi desperecheați, cu cerceii „atârnaț” la glezne, iar „chiloțîi” „așezaț” frumos pe cap.

Să nu vadă dna Greceanîi că din punctul de vedere al vestimentației lingvistice, ea apare în văzul lumii și la microfoane exact așa, dezgolită urât?

Valeriu Saharneanu

14 noiembrie 2019

Lasă un răspuns