Stéphane Courtois: „Lenin, inventatorul totalitarismului” și „Cartea neagră a comunismului”

Stéphane Courtois: Lenin, inventatorul totalitarismului

Reputat istoric al comunismului, Stéphane Courtois marchează împlinirea a o sută de ani de la puciul bolșevic din 7 noiembrie prin lucrarea monografică Lenin, inventatorul totalitarismului (Editura Perrin, 498 pagini). Este, cred, cel mai complet studiu despre liderul comunist, deoarece ține seama de cercetările recente și, pe de altă parte, se ocupă atât de biografia cât și de scrierile teoretice ale lui Lenin. Nu în ultimul rând, Courtois caută explicații pentru modul în care s-a constituit cultul lui Lenin și mai ales pentru perpetuarea lui până în zilele noastre.

Courtois încearcă să înțeleagă cum s-a transformat Lenin dintr-un rentier mic-burghez (n-a muncit niciodată ca să-și câștige existența) într-un apologet al crimei, violenței și terorii. După acel exil în Siberia, petrecut în condiții blânde, Lenin va trăi mulți ani în străinătate, rupt de realitățile rusești și beneficiind de avantajele capitalismului. Animat de o voință și de o ambiție teribile, pune bazele unui partid pe care îl va subordona scopurilor sale. Decide că acest partid se va sprijini pe activiști permanenți, pe revoluționari profesioniști, fideli liniei ideologice (de unde, ostracizarea celor care deviază de la linie). Refuză din start orice formă de democrație (respinge, astfel, „cretinismul parlamentar”), cere o disciplină de fier. Preia de la Marx principiul „dictaturii proletariatului” și stabilește o relație de echivalență între partid și proletariat. E un filosof mediocru dar induce ideea că scrierile sale ar avea valoare științifică.

Abil oportunist, a profitat de evenimentele anului 1917 ca să acapareze puterea printr-o lovitură de stat. „Asaltul” Palatului de Iarnă, moment privilegiat de către propaganda comunistă, a fost în realitate o simplă încăierare, soldată cu șase morți. Lenin a declanșat de îndată teroarea instaurând cenzura, confiscând bunurile materiale publice și private, impunând puterea absolută a partidului-stat. În decembrie 1917 este înființată, sub conducerea lui Felix Dzerjinski, poliția politică, CEKA, mai cumplită decât Ohrana țaristă, întrucât cekiștii aveau dreptul să-i execute pe loc, fără altă formă de judecată, pe suspecți. În anul următor Lenin declanșează, pentru rechiziționarea produselor agricole, războiul împotriva țărănimii. În iunie sunt create primele lagăre de concentrare. Lenin este acela care o organizat, în mare secret, masacrul familiei imperiale. Tot el a ordonat deportări masive, lichidarea contrarevoluționarilor, a sabotorilor, a paraziților etc. În 30 de luni, arată autorul, Lenin a reușit să ruineze economic Rusia, care în 1914 era (în ciuda inegalităților și a înapoierii rurale) a cincea putere economică mondială. Lenin mai face o „descoperire”, anume că foametea e o armă redutabilă pentru a-i îngenunchea pe țărani (zece ani mai târziu, Stalin își va aminti de învățătura leninistă când va provoca foametea menită să-i supună pe țăranii ucraineni).

Ultimii ani ai vieții lui Lenin au fost marcați, se știe, de atacurile cerebrale repetate. Dar liderul sovietic devenise deja tot mai bănuitor, până la paranoia, împingând la absurd cultul secretului. I-a dat ordin lui Stalin să-i deporteze pe toți „contrarevoluționarii” și să-i interneze în lagăre ori să-i expulzeze pe intelectuali, pe care îi detesta.

Personalitatea lui Lenin a fost, conchide Courtois, un amestec de megalomanie, fanatism ideologic, cinism, hipernarcisism patologic, șiretenie, cruzime, delir de persecuție, pornire permanentă de negare a realității. Stalin, e limpede, a avut de la cine învăța.

Alexandru Călinescu     Sursa: www.eurapalibera.org

CARTEA NEAGRĂ A COMUNISMULUI

Numărul estimat de victime

Introducerea formulată de Stéphane Courtois afirmă că „…Regimurile comuniste…au transformat crimele în masă în sistem de guvernare în plină floare.” El citează un număr total de 94 de milioane de morți fără să fie numărate și „decesele în exces” (scăderea populației cauzată de scăderea natalității). Numărul de decese dat de Courtois este urmatorul:

  • 65 de milioane în Republica Populară Chineză
  • 20 de milioane în Uniunea Sovietică
  • 2 milioane în Cambodgia
  • 2 milioane în Coreea de Nord
  • 1,7 milioane în Africa
  • 1,5 milioane în Afganistan
  • 1 milion în statele comuniste din Europa de Est
  • 1 milion în Vietnam
  • 000 în America Latină
  • 000 de decese în urma acțiunilor mișcărilor comuniste internaționale și a partidelor comuniste care nu erau la putere

Courtois susține că regimurile comuniste sunt responsabile pentru un număr de decese mai mare decât oricare altă ideologie sau mișcare politică, inclusiv Nazismul. Statisticile victimelor fac referire la execuții, distrugerea intenționată a populației prin foamete, și decesele cauzate de deportări, muncă forțată, etc

Represiunile sovietice

Represiunile și foametea care au avut loc în Uniunea Sovietică în cadrul regimurilor lui Lenin și Stalin descrise în carte sunt:

  • execuția a zeci de mii de ostatici și prizonieri, și uciderea a sute de mii de muncitori și țărani revoltați din 1918 până în 1922;
  • foametea din Rusia, care a cauzat moartea a 5 milioane de oameni;
  • exterminarea și deportareacazacilor de pe Don în 1920;
  • uciderea a zecilor de mii de încarcerați în lagărele de concentrare între anii 1918 – 1930;
  • epurarea cea mare care a ucis aproape 690.000 de oameni;
  • desculacizarea a 2 milioane de culaci între 1930 – 1932;
  • moartea a 4 milioane de ucraineni(Holodomor) și a altor 2 milioane pe vremea foametei sovietice din 1932 – 1933;
  • deportarea polonezilor, ucrainenilor, moldovenilor și a oamenilor din statele baltice din 1939 – 1941 și 1944 – 1945;
  • deportarea germanilor de pe Volga în 1941;
  • deportarea tătarilor crimeeni în 1943;
  • deportarea cecenilor în 1944;
  • deportarea ingușilor în 1944 (Vezi și Transferuri de populație în Uniunea Sovietică).

Compararea comunismului și nazismului

Courtois consideră Comunismul și Nazismul nu foarte diferite ca sisteme totalitare. El susține că regimurile comuniste au omorât „aproximativ 100 de milioane de oameni față de cele 25 de milioane săvârșite de Nazism”. Courts susținea că metodele de exterminare în masă au fost preluate după metodele sovietice. Ca exemplu, el îl citează pe oficialul statului nazist Rudolf Höss care a organizat faimosul lagăr de concentrare de la Auschwitz. Potrivit lui Höss:

Șeful Serviciul de Securitate al Reich-ului a trimis comandanților o întreagă colecție de rapoarte în legătură cu lagărele de concentrare ale rușilor. Acestea descriu în detaliu condițiile și organizarea lagărelor rusești, așa cum este furnizat de către foști deținuți care au reușit să scape. S-a pus mare accent pe faptul că rușii, prin angajarea lor masivă în munca forțată, au distrus popoare întregi.

Courtois susține că genocidurile sovieticilor asupra popoarelor care locuiau în Caucaz și exterminarea unui număr mare de grupuri sociale în Rusia nu erau foarte diferite de cele executate de naziști. Ambele sisteme comuniste și naziste consideră o parte a umanității nedemne de existență. Diferența este că modelul comunist se bazează pe sistemul de clase, în timp ce modelul nazist pe considerente de rasă și teritoriu. Courtois susținea că:

Genocidul împotriva unei „clase sociale” poate fi echivalent cu genocidul împotriva unei „rase” – foametea deliberată a unui copil chiabur ucrainean ca urmare a foametei provocate de regimul lui Stalin este „echivalent cu înfometarea copiilor evrei din Varșovia ca urmare a foametei provocate de regimul nazist”.

Sursa: Wikipedia

Lasă un răspuns