Speranțe în anul 2018

Probabil nu există moment cu mai multă concetrație de speranțe decât cel în care scurgerea timpului schimbă un an cu altul. Pentru că timpul este veșnic, iar oamenii știu că în veșnicia lui fiecăruia îi aparține o minusculă clipă, ei nu încetează să spere că următoarea pulbere în cădere prin tubul Clepsidrei, anul, le va aduce ceea ce își doresc mai mult: pentru ei, pentru familia și copiii lor, pentru țara și poporul lor. Acum și pentru Planeta Pământ, care în era internetului și avioanelor, s-a transformat într-un sat despărțit câte pe unde de ceva ape.

Cea de-a 2018-a pulbere de după nașterea lui Hristos și-a început căderea din incinta de sus către cea de jos a Clepsidrei vieții noastre. Ce speranțe ni le punem pe durata acestei căderi a clipei de 365 de zile?

Vărul V. din satul Cuizăuca spera să ridice în 2018 o vie nouă pe locul celei vechi, îmbătrânite. A plantat primii duăzeci de butuci și avea de gând să continuie la primăvară înnoirea. După o viață zbuciumată, dusă mai mult în pribegii, s-a întors cu doi ani în urmă, la vârsta de aproape 50 de ani, la vechea casă părintească, rămasă pustie. A reparat-o, i-a redat viață, a pus gospodăria pe roate, și-a luat ceva tehnică. Se pregătea să facă din 2018 un an al rostului său regăsit, al speranței lui celei mari. Nu va mai fi, pentru că în ultimile zile ale lui 2017 vărul V. s-a stins, răpus de cancer.

Vecina S. din satul  Frumușica își leagă speranța pentru 2018 de magazinul de peste drum de casa ei. În ultima zi a anului 2017 a fost văzută târând cu înverșinare prin glodul uliței un braț de cutii de carton. Le dobândise la magazin, după despachetarea mărfii. Cartonul era porția de căldură pentru noaptea de revelion. Vecina S. are o pensie mai mică decât una mizeră. Ea nu-și poate permite să-și cumpere lemne de-foc, cu atât mai mult cărbuni. Așa a intrat în iarnă, fără un lemn lângă vatră. Speranța ei pentru 2018 este cât se poate de concretă: ca anul să vină cu o iarnă blândă, cel puțin ca până acum, și magazinul să aibă cât mai multă marfă în ambalaj de carton – sursa de căldură pentru casa ei zi de zi.

Dacă împletim speranța neîmplinită a mult regretatului văr V. cu cea concretă a sărmanei vecine S. obținem speranța concentrată a celei mai mari părți a locuitorilor Republicii Moldova. E vorba de speranța dreptului la viață și a dreptului la demnitate.

Trebuie să încercăm să luptăm pentru ea în 2018. Poate salvăm unele vieți și le facem mai demne pe altele. E anul alegerilor parlamentare și a șansei de trimitere în fața legii a mafiei oligarhice, maligna care ucide speranțele. E anul Centenarului Marii Uniri, iar o reeditare a Unirii ar face împliniți o sută de ani de istorie și deschiderea bunelor noastre speranțe pentru ani înainte.

Valeriu Saharneanu, 1 ianuarie 2018

 

.

Lasă un răspuns