Spațiul ex-sovietic: din iadul robiei iese cine poate

Considerente, 25 noiembrie 2013

     Anticamera Uniunii Europene pentru fostele republici sovietice – Parteneriatul Estic – rămâne pe zi ce se apropie summit-ul de la Vilnius tot mai goală. În septembrie ea a fost părăsită pe ușa din spate de Armenia, trasă de guler de Rusia. Săptămâna trecută vorbeam despre drama Ucrainei. Ajunsă pe un mal al Rubiconului, ea mai întâi a ezitat, iar joi a renunțat definitiv să îl treacă. Rubiconul la această răscruce a istoriei înseamnă hotarul care desparte două lumi: lumea trecutul criminal bolșevic cu recidiva ei întruchipată în state post-sovietice prinse în chingile puterilor oligarhice, a sărăciei, a corupției, a fărădelegii și a dezmățului clanurilor mafiotice și lumea democrației europene generatoare de pace, securitate, bunăstare, dominație a legii, de cinstire și respect a individului și a demnității umane.

     Lumea trecutului este reprezentată de Rusia acaparată de structurilor KGB-iste. Lumea viitorului de Uniunea Europeană, constituită din state democratice egale și prospere. Într-un comentariu pătruns de sentimentul dezamăgirii, Comisarul european pentru integrare, Ștefan Fule, amintește că Ucraina a beneficiat în 22 de ani de independență de un ajutor nerambursabil din partea Uniunii Europene în sumă de peste 3 miliarde 300 milioane euro în formă de granturi, iar în perioada 2014-2020 acest ajutor urma să fie și mai impunător și sistematic. Ucrainei, spune Fule, i-au fost oferite până acum credite foarte convenabile din partea Băncii Europene de Investiții și a Băncii Europene de Reconstrucție în sumă de peste 10 miliarde 500 milioane de euro, alte forme de sprijin care au dat un impuls evident proceselor de modernizare a economiei și a societății ucrainene. Din păcate, spune comisarul european, speculațiile precum că Ucraina ar avea de suferit în comerțul cu Rusia în urma semnării Acordului de asociere nu are nici un suport, pentru că aderarea Ucrainei la zona economică de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE nu înseamnă ruperea relațiilor economice și comerciale cu Federația Rusă, ea presupune menținerea lor, situație din care ar avea de câștigat Ucraina, dar și Rusia, menționează eurocomisarul.

     Numai că aceste explicații foarte pertinente ale emisarului european nu au fost auzite de oficialii de la Kiev. Ei s-au lăsat copleșiți de măsurile de intimidare ale Kremlinului și au declarat joi, atât prin respingerea pachetului de legi ce trebuia adoptat ca precondiție pentru semnarea de la Vilnius și, mai cu seamă prin hotărârea luată de Guvern de suspendare a pregătirilor Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Aici, Ucraina a tras obloanele la ferestrele sale dinspre Uniunea Europeană, anunțând prin diverși oficiali ai săi că are de recuperat în comerțul afectat cu Rusia. Din acest moment, Ianukovici a rămas unul la unu cu Rusia. De situația în care s-a pomenit îi atrage atenția președintelui ucrainean fostul prim-ministru, în prezent deținutul politic, Iulia Timoșenko, într-o scrisoare-avertisment expediată din închisoare. De fapt, nu numai cu Rusia, am adăuga noi, ci și cu milioane de cetățeni ucraineni, 59% din populația de 46 de milioane, precum arată ultimele sondaje, care optează pentru integrarea în Uniunea Europeană. Reacția lor nu s-a lăsat așteptată mult – la Kiev, Harkov, Donețk, dar mai cu seamă la Lvov și în toată partea de vest a Ucrainei, mii de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze împotriva deciziei luată de președinte și de partidul lui de la guvernare. Singură în fața Rusiei, ruptă de la ajutoarele europene, dar și de la perspectiva de modernizare a țării, părăsiți de prietenii dezamăgiți polonezi și suedezi, cu zeci de milioane de cetățeni nemulțumiți, lipsiți de speranța integrării europene, Ucraina ratează, ca și în 1918, șansa afirmării ei ca stat independent european. Emblematic este că prăbușirea s-a întâmplat exact în ajunul aniversării a 80-a a Holodomor-ului, genocidului bolșevic împotriva poporului ucrainean din anii 1932-1933, în urmă căruia au fost omorâți prin înfometare organizată 3 milioane 941 de mii de oameni – bărbați, femei,copii. Tristă coincidență.

     O concluzie se cere pe marginea acestui final de dosar european ucrainean: deși Uniunea Europeană afirmă că este deschisă să examineze cererea de asociere a Ucrainei, atunci când aceasta din urmă va considera că este îndeajuns pregătită, o situație tot atât de favorabilă pentru ea ar putea să nu se mai repete sau să apară într-o perspectivă imprevizibilă, având în vedere alegerile europene din anul viitor, dar și planurile ascunse ale Rusiei de transformare a Ucrainei într-un apendice a politicilor ei de pretinsă mare putere. Este și locul, și momentul să subliniem încă o dată despre marele noroc sau marea nenorocire pe care le pot avea țările și popoarele în funcție de responsabilitatea, maturitatea, pregătirea și caracterul persoanei ori a persoanelor politice care s-au pomenit la cârmă și sunt decidente în momente de importanță crucială. Câteva exemple: președintele american John F. Kennedy, din responsabilitate, a salvat omenirea de la un război nuclear în 1962, cancelarul Helmut Kohl, din datorie față de națiunea sa a unificat Germania în 1990; domnitorul Unirii Alexandru Ioan Cuza, a pus în aplicare, cu risc pentru cariera sa, priceperea și caracterul de reformare a principatelor unite și a așezat bazele României moderne; Lenin, Stalin și Hitler, din sminteală ideologică au omorât între anii 1918-1953 peste o sută de milioane de oameni; împăratul Nero, din sete de putere și-a omorât propria mamă, din grandomanie și amuzament a dat foc Romei în anul 65 al primului mileniu după Hristos. Sunt exemple din istoria universală, dar le avem îndeajuns și pe acest mic petic de pământ, numit Republica Moldova.

     Astăzi, de exemplu, comunistul Voronin și camarila lui sunt gata să dea foc Republicii Moldova, simțind că opera bolșevică de separare a acestui pământ se termină odată cu integrarea europeană. Tentativa de sâmbătă a forțelor anti-europene de a aduna lume multă, mai multă decât cea care s-a prezentat în Piața Marii Adunări Naționale la 3 noiembrie, a suferit un rușinos fiasco. Lipsa de cvorum, ei au compensat-o, însă, cu un comportament ajuns la limita sălbăticiei. Piața și împrejurimile au fost împlute de zbierături, răcnete, mugete, strigăte, amenințări care de care mai înfiorătoare și mai grosolane. Sărmanele stoluri de hulubi aciuați pe lângă Catedrală au zburat speriate cât mai departe de zona urletelor ieșite din gâtlejul umanoizilor apucați. Dacă partidul comuniștilor a vrut să își arate fața și puterea, trebuie să le spunem că asta le-a reușit. Lumea a avut un prilej în plus să vadă o față roșie – stacojie, crispată de ură, grobiană la trăsături, animată nervos de o gură necurată, din care s-au scurs șuvoaie de  murdării verbale, articulate în altă limbă decât cea a localnicilor pământului. Iar puterea lor este cea care s-a văzut. Manifestația de sâmbătă a epigonilor staliniști a fost nimic altceva decât  un icnet de agonie al resturilor comunismului pe pământul chinuit al Basarabiei.

     Câtă deosebire între manifestarea din 3 noiembrie a forțelor democratice, de zeci de ori mai numeroasă, dar pașnică și elevată și manifestația din 23 noiembrie a comuniștilor, mică, incultă și gălăgioasă. Două comportamente, două mentalităţi, unul al viitorului european avut și prosper, altul al trecutului bolșevic, criminal și plin de suferințe. Mai avem nevoie de curaj, mai avem nevoie de caracter, mai avem nevoie de răbdare și spirit de solidaritate ca să ajungem joi și vineri la Vilnius. A sosit momentul să facem acest pas istoric, să semnăm documentele care ne vor deschide alte orizonturi și care înseamnă alt început, un pas în spațiul de valori în care omul este om, legea este lege, iar bunăstarea este la ea acasă. Acest spațiu se numește Uniunea Europeană.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu

Partidul Liberal Reformator

Lasă un răspuns