Șor tulbură liniștea lui Dodon și îl somează să se împace cu ce va urma

 

Vineri, în fața presei a ieșit intempestiv Ilan Șor. De data aceasta nu pentru ași etala minunile care le face pe tărâmul resovietizării capitaliste a orașului Orhei. Șor a ieșit la atac împotriva lui Dodon, criticând artificiile acestuia privind impunerea, în acord cu autoritățile ruse, a unor condiții în care gastarbaiterii moldoveni să fie forțați să voteze partidul socialiștilor. Cunoaștem cine este Șor: protejatul lui Plahotniuc de când i l-a pus cu capul pe trunchi pe Filat, în 2015. În contextul alegerilor din februarie în urma cărora Plahotniuc vrea surclasarea lui Dodon, Șor are și rolul de gâde, adică de călău gata să execute pe cei care ies din cuvântul stăpânului său la prima mișcare de sprinceană. Vineri, Șor este mesagerul care a avut misiunea să-l prevină pe Dodon să nu cuteze cumva să treacă Rubiconul.

Încă de la începutul anului trecut se cerea pusă întrebarea „Ce va face și cum va proceda Plahotniuc cu Dodon?” Cu cât ne apropiem de ziua „z” a alegerilor, ea se cere și lămurită. Din mai multe considerente. Unul, și cel mai important, ar fi cel legat de configurația post-electorală 2019 a puterii politice de la Chișinău. Cu siguranță, variante ale ei sunt deja desenate și puse în ordinea priorităților în dosarul de lucru al celui care a transformat de la bun început aceste alegeri într-o magie neagră.

Din ianuarie 2016 situația în Republica Moldova este dominată de Plahotniuc și organizația lui aflată sub acoperirea politică a Partidului Democrat. În mâna lui Plahotniuc se află cele mai importante pârghii ale celor trei puteri – legislative, executive și judecătorești. Este inutil să amintim că principiul democratic și constituțional al separației puterilor nu funcționează. Aproape toată lumea, inclusiv foștii parteneri de dezvoltare dintre care în primul rând, Uniunea Europeană, are convingerea clară că puterea în Republica Moldova este unipersonală. Plahotniuc o deține în urma unor acțiuni de uzurpare. Este un fel de dictatură înmuiată în morfină, ca populația să o poată înghiți mai ușor, fără gânduri negre și frisoane. Va dori șeful PD să o împartă cu cineva după alegeri? Cu atât mai mult să o piardă? Desigur că nu. Din contră, el va avea grijă ca puterea să fie mulată mult mai strâns pe interesele, vrerile și proiectele lui. El ar vrea ca după alegerile din 24 februarie 2019 Republica Moldova să funcționeze pe modelul Hotelului Nobil, unde oricine intră, iese ori își petrece timpul este la evidență, tratat după rang și bine supravegheat.

Cu fiecare ocazie, dar mai cu seamă de pe ecranele televizoarelor, Dodon încearcă să spună, când mai timid, când mai îndrăzneț, că alegerile îl vor scoate detașat învingător și că partidul lui va forma viitoarea majoritate parlamentară. Asta i-a promis el și lui Putin, când acesta i-a deschis punga cu cei treizeci de arginți. Cu banii lui Putin vasalul Dodon face de doi ani propagandă antiunionistă și antieuropeană, iar de mai deunăzi s-a cățărat pe imense panouri electorale de pe care amenință că în curând, el, Dodon, vine să facă „schimbarea”. Acel „curând” sunt desigur alegerile din 24 februarie. Ghidat de acest patos dodonist, dar și de sondaje, cineva ar putea să creadă că așa și se va întâmpla. Teoretic – da. Practic, însă, nu. Pentru că Dodon nu este de capul lui. Dodon, adevărat, este vasalul lui Putin, dar este în primul rând supusul lui Plahotniuc: aici, în Republica Moldova, unde puterea politică este unipersonală și aparține lui Plahotniuc, Dodon își are rădăcinile, de aici își ia dividendele și aici roade oasele care i se aruncă – fie de la Moscova, fie de la Ankara, fie din schemele locale aprobate de șef.  Plahotniuc l-a creat pe Dodon, i-a dat bani încă de prin 2012 să-și întărească partidul, l-a făcut președinte de țară în 2016, l-a lăsat să se umfle în pene cât a poftit în 2017, l-a ajutat să-și repare Palatul cu banii turcilor (?) în 2018 și l-a lăsat să se lăfăiască în luxul lui depravat o samă de vreme. Anul 2019 ar putea să-i fie ultimul dacă încalcă regimul comportamental prescris.

Dodon știe asta. La rândul lui, în lucruri mari nu a ieșit niciodată din cuvântul lui Plahotniuc: i-a asigurat legătura directă cu Putin și Erdogan; a fost sperietoare geopolitică bună în jocul cu Uniunea Europeană și Statele Unite; l-a servit cu înjurături, cu vorbe grosolane și reacții belicoase asumate în adresa și împotriva României; l-a asistat cu fidelitate în trucul de schimbare a sistemului de vot, legiferarea în parlament a diferitor scheme de amnistie a capitalului furat și de scoatere la tarabă a cetățeniei. A făcut și alte multe servicii mai puțin vizibile, dar deosebit de grave ca și consecință: sistemul lor pervers de guvernare a generat valuri de greață în societate, mai ales în rândul tinerilor, forțându-le exilul. Apoi, Dodon s-a lăsat umilit, batjocorit chiar, de stăpânul lui. Fișa de post a slugoiului îl obligă la concesii personale și de funcție dintre cele mai josnice. Nu s-a dat cu capul de pereți niciodată, de exemplu, pe durata celor cinci runde de suspendare din funcție la care a fost supus. De ce? Fiindcă în sistemul politic stabilit azi în Republica Moldova funcția lui de bază nu este nicicum cea de Președinte, de șef de stat. Funcția lui adevărată este cea a supusului, a vasalului lui Plahotniuc. Dodon este speța de politician situată pe scara cea mai de jos a regnului politic. Acest soi poate îngurgita orice, poate executa orice, poate săvârși orice, în schimbul satisfacerii orgoliului său puroiat. Proba capacităților lui josnice sunt raporturile cu propria națiune, cu istoria și suferințele ei, este practica criminală de incitare a minorităților naționale din statul în care este președinte împotriva națiunii titulare din care face parte, este modul de a se prosterna fără niciun simț în fața lui Putin și a intereselor Rusiei în dauna directă și deosebit de gravă a statului său.

Dodon nu are simțuri și sentimente decât pentru sine și în aceasta logică este oglinda perfectă a conștiinței lui Plahotniuc. Provenind din aceeași familie politică a lui Voronin, având același sistem de valori bazat pe speculații ale miturilor sovietice și același proiect asupra prezentului și viitorului Republicii Moldova – o țară izolată de civilizația românească și europeană, stăpânită de ei și transformată într-o mare spălătorie de bani murdari – tandemul ar putea funcționa și de acum înainte la fel de armonios cum a funcționat ultimii doi ani. Dodon ar fi de acord să fie suspendat și de o sută de ori pe an, doar să fie lăsat cât mai mult timp posibil drept gazdă în palatul prezidențial, proaspăt dat cu var. Ar fi de acord și Plahotniuc dacă nu ar trebui să organizeze alegeri, așa cum o cere Constituția. Aici nu are încotro, iar ultima decalare a fost deja consumată. Așa că alegerile din 24 februarie 2019 sunt deja pe rol și în relația dintre cei doi ele înseamnă un moment al adevărului, care iată, se apropie vertiginos. Iar, precum se știe, în toate raporturile dintre suzeran și vasalul lui, adevărul este întotdeauna de partea suzeranului. Asta înseamnă că:  

  1. În alegerile care vin, Dodon (PSRM) nu se cade să obțină un rezultat care să-i permită preluarea de iure a rolului de primă vioară în formarea viitoarei formule de guvernare. Asta ar însemna umilirea lui Plahotniuc. Se impune, deci, o „suspendare” a PSRM din fruntea clasamentului de opțiuni și trecerea lui pe planul din urmă;
  2. În perioada de până la ziua alegerilor Partidul Democrat va prelua treptat, cu ajutorul „sondajelor”, întâietatea în topurile de „preferință” ale alegătorilor, pregătind astfel opinia publică cu ideea că hegemonia i-a revenit deloc întâmplător și „pe merit”, în rezultatul „muncii mult-apreciate” a echipei PDM și personal a liderului său, Plahotniuc;
  3. Reconfigurarea trebuie să decurgă în aceeași atmosferă de beligeranță armonioasă în care cei doi au săvârșit fără careva mustrări de conștiință și alte înșelătorii publice.

Orice altă variantă este posibilă, dar purtătoare de mare risc pentru Dodon. Cea mai periculoasă ar fi încercarea lui de a rupe lesa care îl ține legat de stăpân, profitând de hățișul alegerilor. O tentativă de a se face mai mare și mai puternic printr-un afront bazat pe sprijinul lui Putin ar putea avea consecințe fatale pentru el încă până la alegeri.

Pentru asta, pentru a-i aminti lui Dodon de soarta lui Filat, a ieșit vineri în conferință de presă trimisul special al lui Plahotniuc, prevestitorul lui de necazuri, protejatul și gâdele lui – Ilan Șor.

Valeriu Saharneanu

13 ianuarie 2019

Lasă un răspuns