Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Sistemul ticăloșit semnalează disconfort: după zborșirea Ministrului Justiției, vine fronda Procurorului General

Sistemul ticăloșit semnalează disconfort: după zborșirea Ministrului Justiției, vine fronda Procurorului General

E devreme să ghicim unde va apare cea de-a doua mare breșă în fortificațiile statului ticăloșit după ce acesta, reprezentat de Dodon, a pierdut Președinția în alegerile din toamna anului 2020. Specialiștii spun că dacă e să se întâmple ceva asemănător care să continue cu aceeași putere dărâmarea a ceea ce au construit timp de douăzeci de ani părinții-fondatori și, tot ei, beneficiarii statului ticăloșit – Voronin, Filat, Plahotniuc, Dodon – următorul eveniment ar trebui să fie alegerile parlamentare anticipate.

Alegerile anticipate sunt soluția optimă a unui deznodământ în efortul de ieșire din starea de incertitudine politică. Despre ele vorbesc toți actorii implicați, indiferent de care parte a baricadei sunt situați. Toți vorbesc de alegeri anticipate, dar nu toți le și vor cu adevăratelea. Apărătorii statului ticăloșit, între care pe partea politică îi regăsim pe socialiștii lui Dodon, pe hoții lui Șor și rămășițele naufragiate ale oligarhului Plahotniuc, nu și le doresc sub nicio formă. Ei își dau sama că alegerile prezidențiale pierdute de Dodon au pus începutul unui proces ireversibil care mai devreme ori mai târziu se va încheia cu scoaterea acestor partide în afara structurilor statului. Interesul celor trei organizații politice este deci ca acest final de drum să fie îndepărtat cât mai mult posibil. În ceea ce privesc pirații lui Șor și rămășițele naufragiate ale lui Plahotniuc, aceștia vor cotiza cu tot ce au mai scump ca lucrurile să rămână așa cum au fost bine înfipte în cotidianul nostru dramatic pe timpul lui Dodon – în haos administrativ și destrăbălare politică. Iar socialiștii, în fruntea cărora a revenit perdantul Dodon, și-au pus în fața lor obiective mult mai ambițioase. Ei își doresc supraviețuirea, dar mai mult decât toate își doresc să oprească înaintarea procesului la capătul căruia li se prognozează sfârșitul. Mai mult, panul socialiștilor este să procesul să meargă înapoi. Cum? Prin valorificarea imediată a unor circumstanțe care le sunt favorabile și care pot încă determina revenirea în forță în Legislativ și Guvern în urma unor alegeri anticipate care să fie neapărat organizate și controlate tot de ei.

La acest început de an, circumstanța cea mai favorabilă socialiștilor este că în afară de Președinție, toată puterea executivă și o majoritate importantă din cea legislativă încă le aparține. Asta înseamnă că statul ticăloșit se va mai menține, va fi încă în putere să producă alte ticăloșenii. Substanța lui paralizantă va rămâne o vreme concentrată în majoritatea organelor administrative de stat și în toate structurile sistemului specific al procurorilor și judecătorilor.

Dodon mizează mult pe potențialul lor distructiv pe care, cu siguranță, îl va activa din primele zile ale noului an. Dorința lui arzătoare este să se răzbune pe Maia Sandu și pe poporul care l-a repudiat atât de categoric și fără drept de apel, stricându-i cariera deja avansată de pudel al Kremlinului. O face cum poate: când încâlcind ițele Guvernului, când proferând amenințări grobiene în adresa noului președinte, când storcând dividende din lașitatea fostului prim-ministru dezertor.

Se pregătesc și alte acțiuni. O primă petardă răsunătoare, ar putea să apară zilele acestea. Asta ar putea fi știrea, după care va urma atacul mediatic, precum că administrația Sandu a întârziat chiar din prima lună a mandatului ei repartizarea pensiilor sutelor de mii de oameni bătrâni și înfometați. Că responsabil de întârziere se face Guvernul și miniștrii lui dezertori, duzina presei de intoxicare în masă nu o va spune, căci pentru ea rămâne ordin postulatul lansat de cu vreme și în mai multe rânduri de Dodon, că după învestirea Maiei Sandu, toată responsabilitatea pentru situația din țară va cădea în sama ei. Petarde și artificii cu iz de propagandă vor apărea și de sub streșina altor ministere manipulate hibrid de Dodon.

Este de presupus că fiecare dintre ele are în acest sens un plan de acțiuni aprobat. Exemplu de inventivitate și spirit combativ l-a dat marți Procuratura Generală. Sub acoperirea altor câteva organisme și organizații ale procurorilor, ea a lansat un apel de alarmă în care atrage atenția asupra tentativelor tot mai insistente și brutale ale unor actori politici de subminare a independenței instituționale și individuale a procurorilor, a încrederii publice în puterea judecătorească. Procurorul General, Alexandru Stoianoglu, nu a numit persoane, dar în documentul citit în fața presei a dezavuat o tentativă de ultimă oră de violare a independenței Procuraturii, de încălcare gravă a principiului separației puterilor, comiterea altor lucruri grave.

Apelul PG este un document foarte bun și necesar, dar și controversat, în același timp.

Controversat, pentru că însăși scrierea și lansarea acestuia în spațiul public demonstrează tocmai o stare diametral opusă celei acuzate de inițiatorii belicosului document. Or, apariția și lansarea publică a unui document în apărarea procurorilor înseamnă că Procurorul General și întreaga tagmă a procurorilor au ajuns în ziua de azi să fie nu doar liberi, dar și combativi, plini de curaj în a-și apăra demnitatea profesională și independența instituțională. Cu un an, cu atât mai mult cu doi sau cu cinci ani în urmă, era de neimaginat un act public atât de îndrăzneț, generat și asumat de Procuratură. Până mai recent, instituția lucra ca ceasul în favoarea unui cerc foarte restrâns de persoane și executa fără cârtire comanda unui criminal, pe nume Plahotniuc. Se știe, Procuratura Generala a fost instrumentul principal cu care fugarul criminal a capturat statul.  

Apoi, Procuratura a fost complice cu toți colaboratorii și servitorii criminalului. La chemarea, ruga, implorările venite dinspre societate, dinspre simplii cetățeni ajunși jertfe ale acestor infractori, Procuratura tăcea mâlc. Îi era în cot de demnitatea profesională a procurorilor și de independența instituțională a Procuraturii. Mai mult, Procurorul General și colaboratorii lui cei mai devotați clicii criminale, primeau soldă lunară foarte grasă din mâna criminalului. Asta pe lângă leafa primită de la stat, dată din sudoarea cetățenilor pentru asigurarea independenței instituției.

Atunci, crima în Procuratură era norma. Acum, când politicul stă deoparte și doar cere, de rând cu ceilalți membri responsabili ai societății, să se facă în sfârșit dreptate pe cazurile de uriașă rezonanță publică și internațională, Procuratura face gura mare și strigă din toți bojocii că cineva îi calcă pe independență. Nu urlați degeaba, domnilor procurori, nu împingeți ușa deschisă, domnule Procuror General. Nimeni nu vă cere să cedați nimic, nici măcar ceva sume din fabuloasele voastre salarii și pensii pe care le ridicați de la stat, dar nu le meritați.

Ceea ce se cere de la dumneavoastră este să lucrați, să prindeți hoții, să luați de la ei bunurile furate și să le dați înapoi stăpânilor – persoanelor private sau statului, iar pe tâlhari să-i izolați atâția ani, cât le va cântări legea. Vi se cere să nu lăsați hoții să se facă politicieni, ca apoi aceștia să se facă președinți de țară, prim-miniștri, șefi de partide. În consecința inactivității voastre profesionale tâlharii, știți bine, ajung să se facă, inclusiv, șefi peste procuraturi și procurori generali. Și atunci gata, s-a terminat cu statul. Nu este o persiflare ceea ce vă spunem. Este starea reală luată încă proaspătă din decorul degradant al statului Republica Moldova.

Supărarea societății vine de la inacțiunea, soră cu crima, a Procuraturii, de la teama că Procurorul General actual, creditat la începutul mandatului său cu suficientă încredere ca să se sprijine în luarea unor măsuri prompte și demne în folosul statului de drept, ar putea fi și el o sculă nedemnă de respect în mâna ultimului ins de pe lista părinților fondatori ai statului ticăloșit. Societatea așteaptă nu gesturi în poză de procuror; societatea așteaptă acțiuni demne de procuror: servitorul interesului statului. Însă acțiuni de acest fel lipsesc cu desăvârșire.

În același timp s-au făcut remarcate acțiuni de alt gen, care nedumeresc mult. Eliberarea copilărească a lui Platon, de exemplu, a șocat societatea. Vorbele Procurorului General, că dosarul de incriminare a acestuia a fost în totalitate fabricat, trebuiau confirmate cu punerea sub urmărire penală a procurorilor care l-au fabricat. Cercetarea ar fi dus cu siguranță la comanditarii din afara Procuraturii Generale a „falsului” dosar, iar de acolo ar fi ajuns poate la sediul unei grupări periculoase a crimei organizate care, prevăzător, lucrează sub acoperirea unui partid politic de la guvernare. Asta nu a urmat. Vedeți dumneavoastră, procurorii au fabricat dosarul din greșeală și au greșit din prea mare oboseală, căci, domni cetățeni, doar cine nu lucrează nu greșește… Oare așa lucrează o Proccuratură?

Ce le-a rămas oamenilor să comenteze după asemenea gesturi, domnule Procuror General? Că Procuratura Generală a rămas așa cum a fost – în zona statului capturat? Că Procurorul General a luat sume mari de bani de la „victima” „dosarului fabricat de procurori”? Că Platon a fost eliberat la comanda lui Dodon, iar contra-costul „amnistierii”, suportat de fericita victimă, s-a tradus în ani-valută, pe care Dodon îi va valorifica în eventualitatea alegerilor anticipate?

În societate, ca și în natură: nimic nu se pierde (nici măcar nelegiuirile procurorilor); totul se transformă (în păreri, opinii și atitudini). Societatea a fost insultată de acțiunea Procuraturii; societatea nu are cum să nu fie supărată. Suntem în orizontul anului 2021, iar marile dosare ale anilor 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 stagnează în continuare. În acest timp hoții, coțcarii, tâlharii trădătorii de patrie au reușit să fure, să prade, să trădeze de mai multe ori și tot de mai multe ori să se pună la adăpostul puterii politice, în urma mai multor scrutine electorale. Hoții, tâlharii, trădătorii au participat în aceste alegeri cu mandat de la Procuratură, domnule Procuror General, căci hoțul dacă nu e prins nu e hoț, iar hoțul care nu este prins intenționat, se consideră cu mandat de integritate de la Procuratură. El se transformă în deputat, ministru, prim- ministru și chiar șef de stat. De asta este supărată avan societatea: că Procuratura parazitează și nu-și face datoria, domnule Procuror general.

În fine, e bine că prin Apelul total neconform cu noile realități deschise de votul pro-european consolidat din 15 noiembrie 2020, Procuratură Generală își reconfirmă poziția. Ea insistă să rămână în continuare în aria de comportament și de manifestare a statului ticăloșit, ca tributară a acestui stat. Este bine să înțelegem că această concretizare a locului ei pe partea opusă a transformărilor inițiate de popor, nu vine din careva amenințări la independența instituției. De bine de rău, presiunea verbală, fie ea politică, fie ea non-politică, pe care o acuză azi procurorii, este venită transparent, lansată de pe platformele opiniei publice de autori concreți, bine cunoscuți de toată lumea și care își asumă consecințele declarațiilor făcute. Ei se expun judecății publicului și, implicit a alegătorului. Cu toate astea, procurorii le-au considerat insuportabile și au întocmit un Apel pe care promit să-l traducă și să-l trimită Comisiei de la Veneția, Consiliului Europei, Parlamentului European și altor structuri europene și internaționale.

Este dreptul lor să procedeze în asemenea mod, dacă atacurile, fie ele și verbale, pun într-adevăr în pericol activitatea normală a instituției. Regretabil că acest curaj nu i-au vizitat pe procurori în vremurile recente, când un dosar penal, un arest preventiv, o înscenare de atentat la viața vreunuia dintre ei, toate ordonate criminal din sfera politicului, le făceau agenda dosarelor și le dicta comportamentul profesional. Pe acele atacuri, procurorii nu doar că le suportau molcom; ei le amplificau docil și umilitor împotriva unor colegi procurori și judecători mai puțin supuși, atunci când li se ordona.

Mă tem însă că ceea ce bănuim noi că este manifestare întârziată de curaj, se numește altfel. În cuvinte puține, comportamentul procurorilor s-ar explica prin încremenire în proiect. Este vorba de proiectul penibil al statului ticăloșit în care procurorii s-au hârșit în asemenea hal, încât le este frică să iasă din cleștarele lui. S-ar putea că anume din această cauză, Procurorul General să facă frondă tendințelor de schimbare, să dea dovadă de iritație la fascicolele de lumină apărute, să acuze disconfort, să facă criză de panică și să califice drept presiune și atac, simpla chemare la normalitate venită dinspre societate.     

 Valeriu Saharneanu

6 ianuarie 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.