Simplă aritmetică post-electorală

Sistemul mixt de vot impus cu prețul ruperii Republicii Moldova de UE și Occident nu a adus rezultatul scontat de inițiatorii lui. A adus în schimb suspendarea a 100 000 000  euro asistență macrofinanciară și bugetară din partea Uniunii Europene și izolarea politică a Republicii Moldova.

Deși a cheltuit 30 295 772, 62 lei (cifra declarată), Partidul Democrat nu a obținut direct de la alegător decât 30 de mandate, insuficiente pentru a avea o majoritate simplă care să-i confere dreptul de inițiator în formarea Guvernului. Fiecare mandat a costat 1 009 859 lei.

Partidul Șor, considerat drept satelit al PD, are cheltuieli totale declarate – 19 860 000 lei și 2 837 142 lei per mandat – va veni cu un aport de 7 mandate.

Cei 3 candidați independenți își vor sacrifica independența pe altarul stabilității și vor crește numărul mandatelor afiliate cauzei democraților la 40.

Este cantitatea suficientă pentru a pretinde la dreptul de inițiativă în formarea Guvernului. La constituirea nemijlocită a executivului ar mai sunt necesare cel puțin 11 mandate. 15 mandate arondate ar include și marja de siguranță.

Bazinul cel mai mare și mai aglomerat din care se pot extrage (după obiceiul casei) mandatele necesare rezolvării problemei, este cel al Partidului Socialiștilor care dispune la moment de 35 de mandate. Ar fi putut să aibă mai multe dacă nu se luau masuri preventive în acest sens. Implicarea pe eșichier contra lui a 3 partide: PPȘor, PCRM și PP Partidul Nostru a avut efect. Împreună ele au dezbătut de la socialiști 212 992 de voturi.

Cele peste 37 000 de voturi obținute prin invazia plătită și controlată transnistreană au fost atribuite pe față PSRM-ului, dar aparțin de fapt PDM-ului. Camuflajul s-a făcut din rațiuni lesne de înțeles: PDM-ului nu i-ar fi stat bine să se arate deschis că este complice cu regimul separatist controlat de Moscova. Ar fi fost afectată retorica lui oarecum anti-moscovită. PSRM-ul e altceva – aura neagră a trădătorului de neam cu care s-a încoronat acest partid ar rămâne așa cum este pe creștetul lui. PSRM-ul a fost simplu intermediar, PDM-ul – beneficiar, precum se va vedea din comportamentul celor trei deputați proveniți din voturile invaziei.

Factura pentru tranzacție a plătit-o desigur beneficiarul. Dacă votul a costat (conform declarațiilor unor „alegători”) între 20 și 40 de dolari, apoi media de 30 de dolari înmulțită la 37 000 ne dă 1 110 000 (un milion o sută zece mii) de dolari. Aici mai trebuie adăugat costul transportării, dar și onorariile, probabil de câteva milioane de dolari (imaginația nu ne ajută să emitem o cifră probabilă), date vătafului zonei ocupate și ajutorilor lui, dar și patronilor acestora de la Moscova, pentru că au girat tranzacția. Cam scumpă afacere pentru 3 mandate, dar, vorba vine, la nevoie dai cât nu face.

Măsuri preventive au fost luate și pe partea opusă a eșichierului, împotriva opoziției. Deși rezultatele sunt mai slabe, totuși partidele „ambițioase”, unele unioniste – altele nu prea: PL, MPA, PPDA, PRM, PNL, PPVE, MPSN, PPVP și PPP au subțiat, voit ori fără voie, rezultatul forțelor de dreapta anti-oligarhice cu 47 703 de voturi. Pentru liniștea liderilor ambițioși ai acestor partide le punem la dispoziție următoarea socoteală: în beneficiul nesuferitului de ei Bloc ACUM au plecat în urma distribuirii 11 925, 75 de voturi atrase de partidele lor; în contul partidelor partenere – PSRM, PDM, PPȘor – au plecat celelalte 35 777, 25 de voturi.

Blocul ACUM a acumulat 380 180 de voturi care s-au convertit în 26 de mandate. Este un scor modest, devastator aș spune, pentru forțele de dreapta pro-europene și pro-românești, dar mult mai bun decât au calculat să-l reducă organizatorii acestor alegeri schilodite, Guvernarea oligarhică.

Raportul dintre forțele politice antinaționale și anti-europene și forțele politice anti-oligarhice și pro-europene este în noul Parlament următorul: 75 de mandate pro-ruse și antieuropene contra la 26 de mandate pro-europene și anti-oligarhice. Este dezastros după o suferință de aproape 50 de ani sub regimul sovietic de ocupație și regretabil după atâtea șanse irosite în aproape 30 de ani de tranziție fără cap.

Republica Moldova a fost până la aceste alegeri într-un tunel. După ele prognoza este că va fi băgată într-o peșteră întunecoasă. Speranța ieșirii din obscuritatea acestui cavou ne-o arată conaționalii noștri plecați la muncă în Occident. Prin rezultatele care le-au arătat la alegerile de duminică, în condițiile în care au fost descurajați și chiar obstrucționați cu diverse tertipuri să participe la votare, opțiunea finală, consolidată și cum nu se poate mai concludentă a Diasporei arată celor de acasă – cetățenilor și politicienilor, dar și observatorilor străini, dacă vor să vadă, – mostra unui rezultat real, nealterat de ingerința regimului, deși mult diminuat prin piedicile puse de el.

Iată care este rezultatul votului extern al Diasporei; iată cum ar trebui să fie rezultatele din localitățile de baștină a celor plecați în cazul în care ele ar fi eliberate de sub un regim al marii corupții:

Blocul ACUM – 73,09%; PSRM – 8,52%, PDM – 4,81%; PPSor – 2,48%.

Pe fundalul votului masiv estorcat din populație prin fraude și diversiuni, Diaspora ne dă curaj, în contrapunerea situației de acasă , propunându-ne ca model de normalitate votul ei LIBER exprimat, pe care îl putem numi generic – votul Speranței. Cu condiția că nu o vom lăsa să moară și pe acasta.

Valeriu Saharneanu

26 februarie 2019

Lasă un răspuns