Senator Ion Hadârcă. Declarație politică: KARL MARX, JEAN-CLAUDE JUNCKER ȘI PROCESUL COMUNISMULUI

DECLARAȚIE POLITICĂ

Autor: senatorul  Ion Hadârcă
Circumscripția electorală: nr.39 Vaslui
Grupul Parlamentar: ALDE
Ședința Senatului din data de: 30.05.2018

 KARL MARX, JEAN-CLAUDE JUNCKER ȘI PROCESUL COMUNISMULUI

Stimate domnule Președinte al Senatului României,
Stimate doamne și stimați domni Senatori!

Curenta lună mai nu a dus lipsă de evenimente relevante. Pe cele de nivel național le-am consumat cu succes în frecvente vacanțe, consistent relatate în telereportaje inspirate de petreceri cu kilometri de mici și tone de bere, fără noi kilometri de asfalt. În atmosfera lor fumurie, se pare că trece, mai ușor și fără probleme, Anul Centenarului Marii Uniri.

La subiectul Centenarului Unirii vom reveni. Acum însă vreau să atrag atenția asupra a două evenimente de dimensiune europeană consumate la început de mai. Unul dintre ele, Ziua Europei, sărbătorită la 9 mai cu prilejul aniversării declarației lui Robert Schuman de constituire a Uniunii Europene, l-am consemnat solemn în Senatul României.

Cel de-al doilea, în totală contrapunere cu primul, s-a întâmplat ceva mai devreme, la 5 mai, în orașul german Trier, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, și parcă a trecut neobservat pentru noi. Dar nu și pentru comunitatea intelectuală din țară și pentru opinia publică internațională, mult mai sensibile la asemenea manifestări. Asta, pentru că la evenimentul prilejuit de dezvelirea statuii de 6 metri a autorului Manifestului Partidului Comunist a avut neșansa de a participa, în ciuda avertismentelor, însuși președintele Comisiei Uniunii Europene, dl Jean Claude Juncker.

Pe moment, s-a văzut stafia lui Karl Marx la cârma Europei. Faptul participării și, mai ales, discursul rostit acolo de către președintele Comisiei Europene au lovit dureros în coeziunea europeană și așa supusă provocărilor. Unele țări din Europa Centrală și de Est care au suferit pe pielea lor regimurile inspirate din învățătura lui Marx s-au simțit jignite și oripilate. Or, principiile fundamentale puse la baza Uniunii de Robert Schuman și Jean Monnet diferă esențial de creaturile comuniste ale lui Marx și ale urmașilor lui.

Opera lui Schuman și Monnet a însemnat instituirea unor reguli de conviețuire a statelor în condițiile care fac imposibile alte războaie după cele două conflagrații mondiale din secolul XX. Opera lui Marx, din contra, a scos din burlui, vorba lui Creangă, stafia-cap de mort  a comunismului, agitând-o să zburde sinistru cu coasa prin Europa și prin lumea întreagă.

E de reținut că, în țările cuprinse de morbul comunismului, războaiele interne ori civile au fost posibile fiind  motivate de teoria marxistă a luptei de clasă. Astfel, războiul civil din Rusia din primii ani de comunism a luat viață a circa 11 milioane de ruși. Prima țară a dictaturii proletariatului, Uniunea Sovietică, a motivat ideologic invadarea României în anul 1940 prin necesitatea eliberării clasei muncitoare și a țărănimii de sub jugul burghezo-moșieresc. Deportările în masă ale populației românești din Basarabia și din Bucovina de Nord au fost animate de lupta de clasă contra chiaburimii exploatatoare. Iar lagărele de muncă silnică și închisorile de exterminare de la Doftana, Gherla, Jilava, Aiud și altele (apropo, cu exterminarea liderilor unioniști Iuliu Maniu, I.C.Brătianu, Daniel Ciugureanu ș.a.) au funcționat în scopul formării omului nou, impus de către  progenitura neomarxistă locală. Cazul „experimentului de la Pitești” este revelator în acest context.

Toate aceste atrocități nu au ajuns, probabil, la urechile dlui Juncker. La amintita sindrofie de la Trier, cea de dezvelire a statuii dăruite de Partidul Comunist Chinez, Juncker spune literalmente următoarele, citez: „Karl Marx a fost un filosof care a gândit pentru viitor, a avut aspirații creative (sic!), iar astăzi este învinovățit de lucruri pentru care nu e responsabil și pe care nu el le-a provocat, deoarece multe dintre lucrurile pe care le-a scris au fost răstălmăcite în opusul lor.” Citat încheiat. 

Ce e mai mult în această frază? Încercarea de a  revizui liberalismul european, tentativa de reabilitare a unui sistem monstruos sau introducerea celei de-a treia viteze în dezvoltarea  Europei, deja cu două viteze?

Naivitățile de desculpare a marxismului nu rezistă în fața faptelor istorice. Oare câți apologeți ai marxism-leninismului, nazismului și, în special, ai stalinismului au încercat să convingă lumea că Lenin, Hitler și Stalin,  nu sunt responsabili de lagărele de exterminare în masă a popoarelor pentru că ei, teoreticienii, nu știau, chipurile, de existența lor. Lovituri de stat și dictaturi, lagăre de exterminare, foamete, războaie, state și frontiere prăbușite, zeci de milioane de morți – acesta este bilanțul comunismului din Secolul XX.

Evident, sunt răstălmăcite următoarele lucruri scrise cu mâna și dictate chiar de mintea „inocentului” filosof Marx, citez: „Odată ajunși la putere comuniștii trebuie să treacă drept  monștri”. Sau „Istoria este judecătorul, proletariatul este călăul”. Sau: „Când ne va veni rândul, nu ne vom deghiza terorismul”. Sau, din „Manifestul Partidului Comunist”, scris la 1848, împreună cu prietenul său, Friederik Engels: „Într-un cuvânt, comuniștii sprijină pretutindeni orice mișcare revoluționară împotriva orânduirii sociale şi politice existente.” Sunt teze lansate de Karl Marx, filosoful, și realizate punctual de succesorii lui bolșevici, maoiști, polpotiști, ceaușiști. Dacă ne trec fiorii la asemenea idei nocive, înseamnă că reflexele ne sunt sănătoase, memoria vie și conștiința încă trează.

În pofida oricăror elucubrații justificative  și lapsusuri de memorie, convingerea noastră fermă este că ultimul inculpat ideologic – comunismul – este profund antiuman, iar crimele lui contra umanității încă își mai așteaptă dreapta judecată.

Omenirea riscă să repete ororile istoriei, dacă nu inițiază un proces de judecare a crimelor comunismului. Ar fi prea de  tot ca stafia comunismului să fie reanimată și repusă pe soclul încă fragil al  noii Europe.

În fine, ar fi necesare explicații din partea președintelui Comisiei Europene pentru cetățenii țărilor europene post-comuniste în privința aprecierilor și a poziției explicite a acestuia față de ideologia comunistă al cărui părinte-fondator a fost și este Karl Marx.

Doar așa se poate menține stima și respectul reciproc, valori față de care Uniunea Europeană este legată fundamental.

Vă mulțumesc.

Lasă un răspuns