Senator Ion Hadârcă: PRELUDIUL REVOLUȚIEI ROMÂNE, IAȘI, 14 DECEMBRIE 1989

Declarație politică

Senatul României, ședința din 11 decembrie 2019

În data de 14 decembrie, iată, se împlinesc 30 de ani de la declanșarea primelor acțiuni revoluționare din România comunistă, evenimente, care au culminat cu protestele de la Timișoara, manifestările din București, fuga dictatorului și, în fine, căderea regimului ceaușist.

Evident, nu puteam trece sub tăcere asemenea evenimente, cu atât mai mult că, anterior, am înregistrat, împreună cu deputatul și scriitorul Varujan Vosganian, o inițiativă legislativă pentru recunoașterea orașului Iași drept inițiator al Revoluției Române. Inițiativa a fost aprobată tacit de Senat și, în prezent, așteaptă decizia Camerei Deputaților. Departe de noi fiind gândul de a umbri sau leza demnitatea revoluționarilor timișoreni sau bucureșteni (cinste și slavă lor și, mai ales, memoriei celor căzuți!), ne-au mirat, totuși, unele comentarii zeloase din timpul dezbaterilor în comisii, opinii care omiteau principalul: faptul că la Iași, în decembrie 1989, exista deja o mișcare politică de opoziție – Frontul Popular Român; faptul că la 14 decembrie, în Piața Unirii din Iași a fost convocată o acțiune de masă blocată de forțele represive și faptul că toți organizatorii – lideri ai FPR – au fost arestați și maltratați în beciurile securității.

Toate argumentele timpului: documente de arhivă, declarații ale martorilor și investigații ale istoricilor și politologilor converg spre adevărul și ideea că, în fapt, au fost trei valuri ale Revoluției Române – Iașul-declanșator, înăbușit în fașă, Timișoara-martiră și Bucureștiul revoluției spontane de nestăvilit. 

Este problema anchetatorilor și a specialiștilor avizați să finalizeze toate cercetările și să facă, în sfârșit, lumină în elucidarea evenimentelor de acum 30 de ani. Or, pentru atenuarea umorilor, am  putea apela și la alte definiții: Iașul-declanșator, Iașul-precursor sau Iașul-prevestitor al Revoluției Române. În ultimă instanță, nu terminologia contează, ci atitudinea axiologică – de recunoaștere a faptului istoric de netăgăduit:

Revoluția Română a început la Iași!

În cea mai recentă și mai completă investigație a evenimentelor de acum 30 de ani – volumul de circa 500 de pagini „Revoluția ascunsă. Iași, 14 decembrie 1989. Premise și declanșare” (Ed.Muzeului Literaturii Române) – semnată de Ioana Diaconescu și Cassian Maria Spiridon, vom regăsi un dosar complet de studii, documente inedite din arhiva CNASS, mărturii ale persoanelor implicate, precum și documente din arhive personale. Prima secțiune – Premise – întrunește documentele de urmărire, iar secțiunea Declanșarea debutează cu o relevantă mărturisire care aruncă lumină asupra contextului istoric, dar și al rolului celor de peste Prut, printre care se afla și subsemnatul: „În timp ce noi ne aflam într-o stare de cretinism politic și paralizie socială (grație activiștilor de partid și de stat și a vigilentei noastre Securități), transformați, conform visului de aur al comunismului în simple unelte de muncă, e drept cuvântătoare, peste Prut, în aripa însângerată, ruptă din trupul României „de geniul clarvăzător al popoarelor”, Stalin, în mult pătimita Basarabie, sentimentul național își afirma cu nestăvilită și incredibilă vigoare dreptul la ființă. Astfel, în august 1989, limba și grafia latină își reintră în drepturi, după mai bine de patruzeci de ani de lumină siberiană. Frontul Popular din Moldova era organizația care reușise să coaguleze toate forțele naționale întru afirmarea ființei românești împotriva unui imperiu cu o mentalitate tipic medievală.

Revista „Literatura și arta”, pe care împreună cu prietenii ajunsesem să o multiplicăm, bineînțeles pe ascuns, era citită de noi toți cu înfrigurare, la fel cum erau urmărite programele de televiziune din Basarabia. Pe atunci erau singurele ferestre deschise pentru noi, către lume. Astfel, s-a născut în noi ideea unui Front Popular Român…” (Op.cit, pag.341).

De o semnificație cu totul aparte este Manifestul FPR „CHEMARE CĂTRE TOȚI ROMÂNII DE BUNĂ CREDINȚĂ”, răspândit atunci în întreaga urbe și inserat în cartea menționată: „A sosit ceasul descătușării noastre. Să punem capăt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stăpânește de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănțuite de dictatura ceaușistă care a adus poporul întreg în pragul deznădejdii…” etc. (Op.cit, pag.347).

Așadar, revoluție inspirată, revoluție ascunsă, înăbușită, contestată, bătută la tălpi, trecută la index, resuscitată, uitată, risipită în dosare și arhive și, totuși, împlinită aievea prin temerarii lor inițiatori: Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, Aurel Ștefanachi, Ionel Secăleanu, Ștefan Pruteanu, Valentin Odobescu, Titi Iacob – liderul mișcării studențești din februarie 1987!, Petrică Dușa, Nicolae Panaiti ș.a.

Zilele acestea TVR-1 difuzează un serial consacrat Revoluției Române „Decembrie roșu”, primul film difuzat pe 3 decembrie fiind consacrat evenimentelor de la Iași. Merită a fi urmărit! Cele mai cutremurătoare mărturii sunt ale lui Cassian Maria Spiridon, arestantul numărul 31, și ale lui Vasile Vicol, mărturii despre metodele „subtile” de educație alternativă: bătaia la tălpi și tocarea spatelui cu bulanul.  Iar cea mai ticăloasă este afirmația colonelului de securitate Constantin Ciurlău: „personal nu am dat ordin, nu i-am arestat, nu i-am bătut…”. Curat murdar, vorbe lui nea Iancu!

Precum se vede, încă se mai așteaptă spovedania, ispășirea și mântuirea noastră de păcatele trecutului. Pentru că viitorul curat numai din pagină albă începe.

Ion Hadârcă, senator

Lasă un răspuns