Senator Ion Hadârcă: PAN HALIPPA SUB CRUCEA APOSTOLATULUI UNIONIST

 

Palatul Sfatului Țării

DECLARAȚIE POLITICĂ
Ședința Senatului din data de: 19.12.2018

PAN HALIPPA  SUB CRUCEA APOSTOLATULUI UNIONIST

Omul politic, poetul și publicistul Pantelimon Halippa, este unul dintre principalii arhitecți ai Miracolului de la 1918. Este însă incorect să punem pe cântar aportul fiecăruia  dintre artizanii Unirii, pentru a vedea care-i mai mare. Însăși biografia fiecăruia protestează contra unei asemenea atitudini mercantiliste. Uniți în cuget și-n simțire, ei toți au știut să conlucreze, să se asculte și să-și canalizeze într-o singură direcție efortul colectiv. Ceea ce lipsește actualilor unioniști basarabeni, este tocmai spiritul de echipă. Unul umblă cu ștampila Unirii în buzunar, altul se înfășoară de trei ori în tricolor, când iese la tribună, al treilea își inventează dosare de disidență eroică la bucătărie, în lupta vrăjmașă cu vampirii KGB-iști…

În ansamblul ei, Generația Unirii demonstrează cum poate fi exploatată la maximum economia Timpului: practic un an de zile oferit de Magistra Istorie, în detrimentul irosirii Timpului, de către contemporani într-un an, s-ar părea, favorabil la maximum Unirii – Anul Centenarului irosit!

Cunoscut, mai ales după numele scurt – Pan Halippa –, Pantelimon Halippa, rămâne a fi, ținând cont și de itinerariile sale forțate, un autentic Apostol al Unirii. Spiritul său protestatar împotriva regimului de ocupație s-a trezit în perioada studenției de la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat (Estonia), când aderă la greva generală a studenților din Rusia, declarată în sprijinul primei revoluții ruse din 1905, cauză din care a fost exmatriculat, arestat și închis într-o închisoare din Rusia.

După eliberare, revine la Chișinău unde face legătura cu tinerii intelectuali Emanuil Gavriliță, Ioan Pelivan, Constantin Stere, Ion Inculeț, Alexie Mateevici, Toader Inculeț, Vasile Oatu, Simion Murafa, Andrei Hodorogea, care colaborau la gazeta „Basarabia”. Publică în acest ziar poemul lui Andrei Mureșanu „Deșteaptă-te, române”, fapt pentru care este iarăși arestat de vigilentele autorități țariste, în 1906, și închis întru-un penitenciar de sub Moscova.

După doi ani de detenție în închisorile din Rusia, Halippa se refugiază la Iași, înscriindu-se, în 1908, la Facultatea de Litere și Filozofie, pe care a absolvit-o  în 1912.

În 1913, se întoarce la Chișinău unde fondează și editează, împreună cu Nicolae Alexandri și cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul deșteptării basarabene „Cuvânt moldovenesc” (din 1913) și revista bilunară cu același nume.

Pe atunci viața politică din Rusia, a cărei gubernie era Basarabia, fierbea. Pan Halippa simțea nevoia unei formațiuni politice prin care ar putea fi promovate ideile tinerilor care vedeau mai complex dezvoltarea națiunii. Fondează, în aprilie 1917, împreună cu Vasile Stroescu, Paul Gore, Vladimir Herța și transilvăneanul Onisifor Ghibu, Partidul Național Moldovenesc care-și stabilește drept directive de program autonomia Basarabiei, cu dreptul de autodeterminare națională. Publicația pleda pentru afirmarea spiritului românesc și ideea de unire a Basarabiei cu Țara-mamă, idee promovată cu îndârjire de Halippa pe fundalul anarhiei declanșate de revoluția rusă.

Întrucât Basarabia era parte a imperiului rus, orice mișcare în gubernie trebuia coordonată cu conducerea centrală. Astfel, Congresul țăranilor l-a delegat pe Pantelimon Halippa la congresul țăranilor din întreaga Rusie. Într-o delegație de 15 persoane, Pan Halippa  pleacă, în iulie 1917, la Petrograd, unde  participă la primul congres general al sfaturilor (sovietelor) în cadrul căruia enunță decizia Partidului Național Moldovenesc de desprindere a Basarabiei de Rusia și de imperiu, cerând forului respectiv să adopte o hotărâre de acceptare a autonomiei Basarabiei.

Având mandate precise: pentru organizarea învățământului în limba maternă a elevilor, pentru organizarea sfaturilor populare a județelor, a orașelor, satelor și a provinciei întregi, pentru declanșarea reformei agrare și a celorlalte  strategii politice și economice, Pan Halippa a promovat aceste strategii la Petrograd, tratând cu Kerenski, Lenin și Troțki problema basarabeană și obținând acceptul lui Lenin care le-a spus: „Mergeți acasă și procedați așa cum vă dictează interesul și momentul politic potrivit, dar faceți totul prin Sfatul Țării al vostru. În ceea ce privește deschiderea anului școlar de învățământ, adresați-vă României de acolo, care vă poate ajuta în toate problemele voastre – și cu cadre didactice, și cu manuale școlare”.

Reveniți de la Petrograd, Halippa și ceilalți patrioți, au acționat în direcția folosirii oportunităților oferite de revoluția rusă: au început să-și promoveze mai cu încredere ideile unirii și să desfășoare mii de adunări prin sate și orașe, explicând situația politică, economică și culturală a Basarabiei. Basarabenii au cerut în repetate rânduri ajutor României și Basarabia a fost auzită. Rezultatul acțiunilor înaintașilor noștri a fost vizibil: la 2 decembrie, 1917 Sfatul Țării a proclamat Basarabia ca Republică Autonomă Moldovenească; la 24 ianuarie, 1918 a fost  proclamată independența Republicii Autonome Moldovenești; s-au organizat comitete în toate centrele de dislocație ale armatelor rusești, iar la Odessa s-au format „cohortele moldovenești”; s-a luat decizia de a chema  armata română pentru a apăra Basarabia de anarhia creată de iureșul retragerii armatei ruse de pe teritoriul respectiv; s-a votat reforma agrară, la 27 noiembrie 1918, și s-a renunțat la condițiile de autonomie a Unirii, acești pași fiind asumați de Pan Halippa,  președinte al  Sfatului Țării.

Pan Halippa a văzut cu propriii ochi reîntregirea Țării – visul poporului român de a fi unit într-o Românie Mare, liberă și independentă: a participat în calitate de delegat al Basarabiei la adunările de la Cernăuți și Alba-Iulia. A făcut parte, împreună cu dr. Daniel Ciugureanu, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivan, din delegația care a dus la Iași proclamația Unirii Basarabiei cu România.

După Unire, Pan Halippa este ales deputat și senator în Parlamentul României de legislaturile 1918-1934. După 1918, a deținut mai multe funcții înalte în statul român, urmărind și susținând neîncetat dezvoltarea și propășirea culturală a Basarabiei.

În 1932, a editat și a condus revista „Viața Basarabiei”. Paralel a editat și un ziar cu aceeași denumire, la care colaborau cele mai de seamă nume ale culturii române.

Guvernul sovietic nu a renunțat niciodată la teritoriul dintre Prut și Nistru, un teritoriu strategic pentru activitatea sovieticilor în centrul Europei, insistând vehement asupra retrocedării Basarabiei. Alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, dr. N. Lupu,  Constantin I.C. Brătianu, Mihail Sadoveanu, Ion Petrovici, Octav Onicescu, Constantin Rădulescu-Motru și alți oameni politici și de cultură, Halippa semnează, la 6 august 1940, un memoriu de protest împotriva revizionismului rusesc.

În orice condiții a luat atitudine și a protestat energic, trimițând memorii Corpurilor Legiuitoare ale țărilor Europei, împotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania s-a simțit nevoită sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei. Dar realitatea impusă cu tancul nu recunoaște litera dreptului internațional. În ziua de 24 august 1944, trupele sovietice au ocupat Chișinăul, iar peste câteva zile Uniunea Sovietică stăpânea, din nou, teritoriile românești oferite sovieticilor de către Hitler prin Pactul Molotov-Ribbentrop – un protocol  secret neabolit până astăzi la nivelul justiției internaționale, un act prin care Basarabia redevine „captiva istoriei”, vorba lui Mircea Eliade, rămânând a fi captivă în continuare.

Cu regret, și România intrase în zona de dominație a Uniunii Sovietice, instaurându-se și aici regimul comunist. Sub cruda represiune împotriva basarabenilor și bucovinenilor, administrația sovietică le cerea imperativ să se întoarcă la locurile lor de baștină, unde erau acuzați de trădare de țară și de colaborare cu sistemele străine de spionaj. Comisia Aliată de Control fiind dominată de  sovietici, ei erau cei care dictau sorțile refugiaților basarabeni și bucovineni. Până în iunie 1945 au ajuns în Siberia 54.576 de refugiați din teritoriile căzute, din nou, sub ocupația sovietică. Majoritatea membrilor Sfatului Țării au fost vânați de copoii lui Stalin, iar fruntașii vieții politice din Basarabia au urmat drumul noii Golgote a lagărelor de exterminare din Siberia, Kazahstan și a celor de după Cercul Polar…

În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, Pan Halippa a fost arestat și întemnițat la închisoarea din Sighet, unde a stat până  la 26 martie 1952, când  a fost  predat, pe podul de la Ungheni, organelor sovietice. Tribunalul Militar din Chișinău l-a condamnat pe Pantelimon Halippa la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. Din Siberia, surghiunitul Halippa îi scria prof.Iorgu Iordan, ambasador al R.P.Române, memorii în care îl întreba: „De când Siberia a ajuns colonie a României, ca eu să fiu predat și ținut acolo și nu în țara noastră?”

După aproape 4 ani irosiți  în 11 lagăre ale GULAG-ului,  revene în țară, în decembrie 1955, parcurgând drumul de la Moscova până la Chișinău pe jos, sub escorta pe etape a paznicilor ruși. Dar nu ajunge acasă, ci la  închisoarea Gherla, unde a stat pana în 1957.

Pan Halippa știa „că rușii încearcă să falsifice istoria în modul cel mai grosolan” și explica realitatea peste tot pe unde avea ocazia: „Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei (sovieticii) – sunt slavi romanizați, ci slavii au ocupat Basarabia și prin toate mijloacele de care dispun stăruie să rusifice elementul băștinaș daco-roman ce formează majoritatea populației din această provincie. Acesta este adevărul etnic și istoric!”.

Pe tot parcursul vieții sale, Pantelimon Halippa nu a încetat să spere în posibilitatea refacerii unității teritoriale românești, manifestând o preocupare permanentă pentru a „întreține focul viu” față de problema Basarabiei și Bucovinei. În repetate rânduri, a adresat conducătorilor statului român memorii în care a expus detaliat situația istorică și juridică a Basarabiei. S-a adresat, de asemenea, liderilor și diplomaților străini scoțând în vileag nelegiuirile regimului bolșevic asupra românilor basarabeni. La Conferința de Pace de la Paris, Pan Halippa a pus tranșant problema necesității susținerii dreptului istoric al României asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord.

Astfel, din 28 iunie 1940, de când Stalin a smuls Basarabia și Bucovina din trupul Țării, Halippa a îmbrăcat cămașa lui Nessos. Dar, în ciuda oricăror intemperii, cauza, pentru care au luptat înaintașii noștri, este încă vie în Basarabia și dorința de a fi cu Țara este în creștere, doar că ne despart dușmanii despre care vorbea Pan Halippa încă la Congresul Militarilor Moldoveni din 20 octombrie 1917: „Vrăjmașii noștri stau la hotare – vrăjmași câtă frunză și iarbă, la spatele nostru și înăuntrul țării noastre, dar cel mai mare dușman este în mijlocul nostru. Acesta este NEUNIREA. Frații mei! Biruiți acest strașnic dușman și noi vom birui totul.”

Această frază testamentară a lui Pan Halippa nu și-a pierdut,  din păcate, actualitatea. Și nu ne dorim ca acest adevăr să rămână a fi valabil în continuare. Timpul ne îndeamnă să întreprindem acțiuni concrete ca să învingem capcana istoriei.

Așa să ajute Dumnezeu!

Ion Hadârcă,

Senator de Vaslui

Lasă un răspuns