Senator Ion Hadârcă: MURGENNEAPOLIS

(Proiect de declarație politică)

De mai bine de jumătate de an viața noastră stă sub semnul înfricoșător al SARS Cov-19. Întreaga planetă suferă din cauza semnelor lui fatidice, în multe cazuri, chiar mortale. Toate popoarele lumii, statele considerate supraputeri, dar și statele fără asemenea veleități, sunt vulnerabile, în egală măsură, în fața noului flagel.

Ne aflăm în toiul unei grave crize de sănătate care anunță declanșarea eșalonată a altor crize profunde de ordin economic, financiar și social. Pandemia Covid-19 a surprins omenirea, i-a arătat nu doar neputința sistemică, dar și malformațiile structurale. Omenirea se laudă cu mari succese în explorarea universului, a spațiului macrocosmic, dar se dovedește a fi restanțieră la cunoașterea cosmosului mic, a spațiului microbiologic care o afectează foarte grav. Statele lumii cheltuie anual trilioane de dolari la perfecționarea armelor de ucidere în masă și se pomenesc total dezarmate în fața unui inamic minuscul. Atât de mic, încât poate fi văzut doar cu ajutorul unui performant microscop de laborator, necum cu cel mai performant binoclu militar. Criza virusului sugerează omenirii unde, de acum încolo, trebuie să pună accentele, dacă vrea să supraviețuiască: pe înarmare ori pe cercetare, pe tehnologia uciderii sau pe tehnologia salvării de la moarte.

Pe fundalul crizei pandemice, am fost martorii izbucnirii, la începutul acestei veri, a crizei rasiale: mai întâi – în Statele Unite, apoi și în alte țări ale lumii. Pornită de la un caz de abuz polițienesc întâmplat în Minneapolis și soldat cu moartea unui cetățean de culoare (deloc înger), tulburările au paralizat o serie de mari orașe ale Statelor Unite. Revolta nedreptății rasiale a scos în stradă populația Americii, a atins lejer marile orașe ale Europei. Genunchiul polițistului american care a curmat viața victimei lui de culoare a apăsat fatal nu doar pe grumazul unui om, ci și pe bătătura a încă sângerândei și încă dureroasei istorii.

 Minneapolis-ul s-a transformat deodată într-un fenomen global, extins în trombă către domeniile trecutului demult apus, răscolind istoria oribilă a colonialismului, a sclavagismului, a comerțului cu robi. Unda lui de șoc a suflat de pe obrazul civilizației moderne pudra consistentă a pretinsei ei castități morale, așezate în straturi protectoare peste perioadele gri ale devenirii ei. Suveranii fostelor metropole s-au văzut nevoiți să exprime, cu gând de tămadă, regrete întârziate și foarte timide în adresa fostelor dominioane. După care exercițiu, înainte de a se stinge, trăsnetul revoltei a căzut peste… monumente, universități, simboluri de stat, denumiri de instituții, de străzi, de rețete culinare și peste alte lucruri amintind de bolgiile trecutului. Iscată spontan, în contextul pandemic prin a fi provocată de un abuz polițienesc solitar, criza rasială a afectat un domeniu cu totul deosebit de cel polițienesc – acel al artei monumentale, consumându-se nefericit în demolarea, desfigurarea și vandalizarea monumentelor. Lumea s-a cutremurat în fața acestui val de furie pseudo-antirasială, clocotind de anarhie și ignoranță. Himerele brune ale unui neomarxism deșănțat își seamănă umbra hâdă în lume…

Pe de altă parte, totul pare logic și firesc, fiindcă se observă că între noul val de răspândire a coronavirusului și ignoranța unor exponenți ai societăților din unele state ale lumii, dar și din România, există o corelație strânsă de efect și cauză. În Statele Unite s-au înregistrat recorduri absolute zilnice de îmbolnăviri noi și de decese. Cu siguranță, fenomenul Minneapolis își are aportul său de consistență. Un raport al Centrului European pentru Controlul și Prevenția Bolilor, dar și ultimele statistici interne, arătă că România are cea mai abruptă creștere a curbei de infectare cu noul coronavirus din Europa de Est.

Există vreo legătură între situația din România și efectele fenomenului Minneapolis apărut în Statele Unite? Pe partea motivațională a ieșirilor masive în stradă ar părea că nu există – abuzuri pe temei rasial în țara noastră, slavă Domnului, nu se atestă. Dar există similitudini pe partea ignorării în masă a rigorilor stării de alertă. Sfidarea regulilor de distanțare socială are loc în comunități compacte, creând condiții optime pentru izbucnirea noilor focare de infecție. Drept exemplu ar putea servi evenimentul din această categorie iscat ca din senin în noaptea de 4 spre 5 iunie în orașul Murgeni, din județul Vaslui. Sute de locuitori de etnie romă din această localitate, o parte bună dintre care proaspăt reveniți acasă din Europa Occidentală și aflați sub regimul izolării obligatorii la domiciliu, au fost implicați în adevărate lupte de stradă. Tulburarea a pornit de la un scandal între două clanuri, apărut pe fundalul unei tocmeli de nuntă care a mers prost. Tocmeala a degradat vertiginos și s-a transformat în violență. Părțile au folosit săbii, topoare, răngi, bâte, un pistol cu bile și mașini de import pe post de tancuri, pentru a se strivi reciproc. Forțele de ordine vasluiene au instituit la Murgeni zona specială de securitate publică. Întrucât riscul criminogen se menținea pe parcursul mai multor zile, în zonă au fost mobilizați jandarmi, polițiști de frontieră și locali.

La 14 iunie, Poliția Română a desfășurat la Murgeni o acțiune fără precedent, după cum scriau publicațiile locale. Sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, la Murgeni au descins peste 250 de polițiști, jandarmi si luptători ai trupelor speciale din șase județe. S-a cerut sprijinul Direcției Operațiuni Speciale, al Inspectoratului de Jandarmi Județean Vaslui, Grupării Mobile de Jandarmi Bacău și al Serviciilor pentru Acțiuni Speciale Iași, Neamț, Bacău, Vrancea și Galați. După mai multe percheziții și arestări, focarul criminogen pare a fi stins definitiv.

S-ar părea că bula s-a spart și s-a consumat aici. Dar știrile de ultimă oră semnalează alte tendințe îngrijorătoare. Mass-media bate alarma că România s-ar afla în prag de dezastru, marile orașe din țară riscând să intre pe mâna interlopilor. Un fan din Prahova, Ploiești, cică ar controla grupările miilor de interlopi reveniți în țară pe valul pandemiei… La un post TV, ministrul justiției afirma emfatic că România va ajunge o țară fără interlopi și fără trafic de persoane, prin cooperarea instituțiilor interne naționale și internaționale și „cu ajutorul Ambasadei SUA”… Naivități! „E vorba de un flagel global care trebuie stârpit cu eforturi comune. Deja lucrurile sunt în mișcare. Se va intra cu buldozerul, cu lama, până la rasul locului…”. Să dea Domnul!

E de remarcat, în acest context, că râca politicianistă, psihoza pandemică, dezinformarea de tip „sputnik” și disfuncționalitățile de sistem, precum se observă în urma conflictelor stradale din SUA, Marea Britanie, Franța – mai nou – la vecinii noștri din Serbia – convine de minune capilor de clanuri mafiote, imbecililor „spărgători de vitrine”, dar și manipulatorilor din umbră, enigmaticilor strategi de războaie hibride…

Nici în Republica Moldova și mai spre Est lucrurile nu par a fi tocmai limpezi. Carota regională pare tot mai amenințată de șocuri seismice. Se știe că răul mic stimulează un rău mai mare, iar apele mari întotdeauna scot la suprafață gunoaiele. E devreme să lăsăm garda și să slăbim vigilența. Și, pentru că în ultima vreme se teoretizează mult noțiunile de „carantinare” și „izolare”: teamă mi-i ca nu cumva să-i izolăm tocmai pe cei inofensivi, scăpându-i din vedere pe cei demni de meritata izolare!

La moment, dacă tot croim la planuri de reclădire a României, această muncă titanică, de înnoire și de solidaritate umană, ar trebui să pornească de la oameni, să se realizeze cu oameni și pentru toți oamenii noștri…

Ion Hadârcă, senator de Vaslui

15 iulie 2020  

Lasă un răspuns