Senator Ion Hadârcă. Declarație: Emanoil Catelly, eroul Unirii răpus ca un sfânt

 

DECLARAȚIE POLITICĂ
Ședința Senatului din data de: 10.04.2019

 EMANOIL CATELLY, EROUL UNIRII RĂPUS CA UN SFÂNT

 Stimate domnule Președinte al Senatului României,
Stimate doamne și stimați domni Senatori!

În articolul inaugural pentru anul 2013, nr.1, al Revistei de Istorie a Moldovei, editată la Chișinău de Institutul de Istorie al Academiei de Științei a Moldovei, eminentul istoric ieșean, acad. Alexandru Zub, lansa discuția „Despre dimensiunea basarabiană a Unirii”. Ilustrul istoric afirma că „Definită ca punct culminant al unui proces istoric, de creare a unității de stat românești, Marea Unire de la 1918 constituie o fecundă temă de discuții, reflecții, controverse…”  „Componenta basarabeană a acelui eveniment, spunea Alexandru Zub, este probabil partea cea mai sensibilă a procesului, de vreme ce Rusia țaristă, metamorfozată în sovietică, și-a asigurat până azi o anumită continuitate și s-a opus mereu la integrarea „guberniei” sale în regatul român.”

Imediat după Unirea din 1918, Cominternul a creat în lume o rețea de defăimare a României, de etichetare a ei ca „stat agresor și imperialist”. Deja după cel de-al Doilea Război Mondial aceeași mașină diabolică de propagandă sovietică a ajuns până acolo, scrie redutabilul istoric american Larry L.Watts, în cartea sa „Ferește-mă, Doamne, de prieteni...”, încât României i se aducea imputarea unui caracter imperialist și în legătură cu teritoriul Moldovei românești, nu numai al Basarabiei, care după 1945 era din nou sub ocupație sovietică. Larry Watts scrie: „Specialiștii” sovietici, secondați adesea de partenerii maghiari, insistau să susțină că „moldovenii” (basarabeni – n.n.) și „moldovenii români” aveau origine slavă, și, de aceea erau mai bine asimilați ca parte componentă a URSS în RSS Moldovenească”.

Ecourile acestei tembele doctrine sovietice se fac auzite până azi, mai ales în Republica Moldova, acolo unde ideile otrăvite ale Cominternului nu au fost încă dezrădăcinate, producând convulsii istorice. Cum a fost, de exemplu, cea de acum 10 ani, din 7 aprilie 2009, când, îngrozit de revolta tinerilor împotriva regimului său mafiot, președintele comunist Vladimir Voronin a expulzat ambasadorul  României, acuzând-o de tentativă de lovitura de stat și împingând astfel  relațiile dintre cele două state românești până la  starea de război. Cam la fel tratează azi România un alt epigon al Cominternului, discipolul lui Voronin, Dodon.

La acest tip de controverse se referă, probabil, academicianul Zub, analizând dimensiunea basarabeană a Marii Uniri de la 1918, la faptul că după 106 ani de dominație țaristă puteau să apară și anumite malformații de conștiință. În același timp, menționează savantul, „deși mijloacele de exprimare a atașamentului erau destul de reduse, iar pentru  populația de jos, aproape nule”, (în Basarabia) „nu lipseau de tot spiritele legate etnocultural cu românitatea”. Evident, doar  prin lumina cărții, unioniștii basarabeni și-au putut recupera coordonatele etnoculturale, întrezărind  viitorul pentru neamului lor numai în spiritul acestei românități.

Regretatul academician și profesor dr. Alexandru Moșanu aduce, într-o lucrare a sa, dovada prezenței spiritului unității românești în rândurile basarabenilor înrolați în armata țaristă. Iată ce spunea căpitanul țarist Emanoil Catelly însă în aprilie 1917, în cadrul unui miting al soldaților basarabeni la Odessa (apud Moșanu): Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de „moldoveni”. Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani”.

Cine era Emanoil Catelly? Fiu de boier, fecior de slujitor bisericesc? Nu. Catelly venea dintr-o familie de răzeși, cu 11 copii, din satul Zgărdești, județul Bălți. După clasele primare a urmat Școala Agricolă din Cucuruzeni, apoi o îndelungată fază de muștruluială de la simplu soldat la căpitan în armata țaristă. Revoluția democratică rusă îl prinde la Odessa, unde agită pentru autonomia Basarabiei și este ales președinte al Comitetului Național Moldovenesc, format din soldați și ofițeri basarabeni, nucleul de apoi  al Sfatului Țării. Este unul dintre cei care din start a privit disoluția imperiului țarist drept premisă a reunificării Basarabiei cu Regatul României. Era însă conștient că Basarabia și basarabenii trebuie să treacă prin etape succesive pentru a dovedi că Unirea cu frații este calea unică de izbăvire a basarabenilor de tramele jugului  colonial.

Unul dintre cei mai avizați cercetători ai fenomenului Marii Uniri de la 1918, istoricul Iurie Colesnic ni-l descoperă pe Catelly din perspectiva neașteptată a patriotului român căzut în captivitatea NKVD-ului, la 5 iulie 1940, imediat după invadarea Basarabiei de către trupele sovietice de ocupație. Pornind de la o scrisoare, scrisă încă în 12 iunie 1942 (publicată în „Literatura și Arta”, 1 august 1991) de alt deținut, fost și el membru al Sfatului Țării, locotenent-colonelul V.Movilă, Iurie Colesnic descinde prin arhive în căutarea urmelor lui Catelly și-i găsește dosarul. În articolul  „O victorie postumă” publicat în „Magazin bibliologic” nr. 1 și 2 din 2008, Iurie Colesnic reia integral scrisoarea lui Movilă, dar și procesele-verbale ale arestării și ale interogatoriilor deținutului Catelly.

Scrisoarea îl descrie pe Catelly ca pe un erou care înfruntă cu nemaiîntâlnit curaj și destoinicie ororile captivității bolșevice în închisoarea de la Chișinău, unde erau peste 8 500 de deținuți. Stoicismul lui Catelly i-a însuflețit pe cei întemnițați, le-a dat curaj și spirit de rezistență. Movilă mărturisește că a auzit cum la întrebarea anchetatorului de ce nu a fugit peste Prut, dacă știa ce îl așteaptă, Catelly a răspuns că „nu înțelegea să împartă belșugul și bucuria poporului basarabean și să-l părăsească la nevoie și timpuri grele.  Catelly era convins, scria Movilă, că va muri pentru ideea lui fermă că Basarabia și poporul moldovean fac parte integrantă din România, apoi, lovind cu pumnul în masă, a strigat: «Va muri o generație, două, dar dreptatea va birui și Basarabia va fi integrată de statul român”!

„Nu l-am cunoscut personal pe dl Catelly, mărturisește Movilă (…),  dar știu că era imboldul moral al deținuților intelectuali din închi­soarea Chișinăului. Știu că numele lui era pe buzele celor închiși, precum și celor ce ne păzeau. Dacă orice schimb de vorbă era strict oprit între deținuți și păzitori, apoi «evenimentul Catelly» trecea peste acest zid și noi auzeam de la unii admirații, iar de la alții o ură și mai mare, exprimată în legătură cu instrucția dlui Catelly și la adresa lui personal. Bolșevicii se lăudau: «În mâinile noastre a căzut un pește mare, trebuie să-l păzim bine. Este scump!”

Reproducem o scurtă secvență din procesul-verbal al interogatoriului din data de 20 august 1940, document descoperit de Iurie Colesnic. Călăul NKVD-st îl întreabă pe Catelly:  Sunteți un naționalist convins și insistați asupra unirii întregului popor al Basarabiei cu statul român, pierzând din vedere faptul că exista o diferen­ță între sistemele statale ale României și Basarabiei. Aceasta este crima gravă pe care ați comis-o în 1917–1918, atunci când Basarabia era republică federativă, și vreți să repetați aceeași crimă. Care sunt idealurile D-voastră călăuzitoare?

La care Emanoil Catelly răspunde: Ideea mea călăuzitoare este formarea Statu­lui Românesc unitar în componența «Statelor Unite ale Europei» (s.n.), iar după aceasta – efectuarea reforme­lor burgheze cu tendințe democratice…  Pe aceste poziții am fost și rămân, oricare ar fi soarta care mă așteaptă. Ideologia mea a fost și va fi ostilă bolșevismului.”

Bolșevicii nu l-au împușcat imediat pe Catelly. Colegii săi de pușcărie credeau că va scăpa cu viață, devenind un ostatic valoros al regimului bolșevic, care va fi eliberat în schimbul vreunui spion sovietic. Nu s-a întâmplat așa. Bolșevicii l-au evacuat, în 1941, într-un lagăr de exterminare al GULAG-ului din regiunea Ural, unde, la 18 februarie 1943, s-a stins extenuat fizicește.

În perioada de după Unire, Emanoil Catelly a fost Director General al Agriculturii, Senator de Bălți și prefect al județului Bălți. A lăsat moștenire o operă scrisă, inclusiv lucrarea „În slujba neamului”, dedicată lui Ion Pelivan. A fost decorat cu ordinul „Sf. Vladimir” în grad de Cavaler, „Steaua Româ­niei” în grad de Ofițer, „Coroana României”  în grad de Comandor, ordinul „Ferdinand” în grad de Ofițer.

În finalul schiței despre patriotul Emanoil Catelly, omul care a trăit ca un erou și a murit ca un sfânt, țin să relev concluzia judicioasă a acad. Alexandru Zub din amintita discuție Despre dimensiunea basarabiană a Unirii: Rămân încă atâtea de făcut pentru o restituție corectă, deplină, stimulativă a momentului când românii basarabeni și-a spus cuvântul, decisiv, la desăvârșirea unității naționale.”

Da, rămân încă atâtea de făcut,  încât, pare-se, o viață de om n-ar ajunge pentru a pune în valoare faptele și viețile tuturor celor care s-au sacrificat pentru Unire. Mai presus de toate, însă, există un singur lucru, care ar fi de făcut, acoperindu-le pe toate, și acesta este desăvârșirea Idealului moștenit.

 

Mulțumesc.

 

Ion Hadârcă

Senator de Vaslui

Lasă un răspuns