Să se știe și la Procuratură: expresiile, orz la cai, fân la boi, urluială la porci, înseamnă peșcheș la deputați
Motto: „…unul dintre colegii din PD, care a plecat la Candu,
a venit înainte de asta la mine și m-a întrebat:
„Dle președinte, da” când mai dați orz la cai?”…
Pavel Filip,
Parlamentul RM, 2 iulie 2020
Săptămâna trecută, Parlamentul a ajuns în incapacitate de muncă. Cauza – pana apărută într-o procedură de transfer la bursa de tranzacționare a deputaților. Este vorba de cazul deputatul socialist Gațcan care a convenit să se mute cu votul la Pro-Moldova. Costurile tranzacției se zice că au ajuns la 500 000 de euro – o nimica toată pentru câte sume mult mai impunătoare a văzut această piață. Partidul Socialiștilor s-a opus vehement. Nu din cauza prețului lui Gațcan. Din cauza procedurii, dar și din motive mult mai pragmatice. Primul ar fi că Gațcan și-a tranzacționat plecarea pe sub masă și în interes strict personal; al doilea, că trecerea lui Gațcan la gruparea rivală are un preț incomensurabil mai mare pentru socialiști. Or, dacă s-ar fi împlinit, faptul ar fi stricat în defavoarea socialiștilor nu doar echilibrul Guvernării, care și așa este extrem de fragil, dar ar fi deschis acestuia încă de pe acum drumul fără întoarcere al pierzaniei. În expresie bănească socialiștii ar pierde miliardele statului aflate în prezent în gestiunea partidului, iar în expresie politică ar însemna să piardă tot – și bani, și putere, și dragostea din interes al lui Putin.
Gațcan a ajuns deci piatră de hotar în destinul socialiștilor, lespedea de la baza muntelui care dacă este mișcată din loc, muntele se prăbușește cu totul. Pentru ca lucrul acesta să nu se întâmple, socialiștii au și recurs la proceduri extreme, practicate cu precădere în lumea banditească. Ei l-au sechestrat, l-au luat ostatic, l-au împachetat și l-au trimis pe Gațcan cu tot cu familie (pentru siguranță), sub pază, într-o locație necunoscută, undeva în afara Republicii Moldova.
Socialiștii nu mai dețin majoritatea în Parlament, fentele lor sunt previzibile și ușor de blocat de opoziție. Astfel, săptămâna trecută legislativul a intrat în incapacitate de muncă. Două ședințe preconizate pentru joia și vinerea trecută nu au avut loc din lipsă de cvorum. Dar, așa cum niciun rău nu e fără măcar un pic de bine, pusul pe bârfe al deputaților plăpândei alianțe PSRM-PD a adus un mare folos societății într-un domeniu cu totul neașteptat – al lingvisticii.
Iată cum s-au întâmplat lucrurile. În așteptarea „opoziției veritabile”, care nu se dădea intrată în sala de ședință a Parlamentului pentru a-l face deliberativ, corifeii Partidului Democrat, iluștrii susținători ai stabilității lui Dodon, Diacov și Filip, au dat curs cavaleresc chemării speackeriței Greceanîi să umple pauza iscată a neputinței de putere cu ceva vorbe de tâlc despre ceea ce găsesc ei de cuviință. Cei doi maeștri în arta bătutului apei în piuă au găsit de cuviință să vorbească despre…, desigur, nefastul comportament al „opoziției veritabile” (sintagmă inventată de ilustrul Pavel Filip). Cunoscător al teoriei lui Marx în ale capitatului, Diacov a justificat acțiunile grupării Dodon vizavi de ostaticul Gațcan: este marfă socialistă și stăpânii sunt în drept să facă ce vor cu ea, a vociferat gânditorul. Întrucât filosofia diacoviană, ca și filosofia kantiană, cere o pregătire specială pentru a i se putea înțelege de îndată rosturile adânci, audiența din sală și de după ecrane, între care și unii fericiți dintre noi, a așteptat cu nerăbdare expunerea mai eclectică și mai colorată a ilustrului Filip. Acesta nu a înșelat așteptările și în expunerea lui pe tema valorilor perene de care s-a condus în luptă lui pe viață și pe moarte contra corupției și pentru triumful statului de drept, a ajuns să vorbească cu înțeleasă patimă și despre durerea pe care i-o dă azi furunculul Candu. A fost momentul când ilustrul Filip a intrat într-o lungă transă, în timpul căreia logica gândirii lui eclectice s-a sincronizat perfect cu forma plastică a vorbirii desconcentrate. Între multe și fascinante perle pe tema ipocriziei militante a unor foști colegi, ilustrul Filip a trecut în revistă procedee de lucru din vasta lui experiență acumulată pe piața de tranzacționare a mărfii politice. Așa cum vorbele-i curgeau ca din cornul abundenței, ilustrul Filip a ținut să explice cum se întâmplă și de ce unii foști minunați colegi din sfântul Partid Democrat, seara semnează declarații de condamnare a transfugilor politici, iar dimineață ei înșiși trădează.
Așa a ajuns să relateze despre o discuție pe care a avut-o cu unul dintre ei. Înainte de a pleca la Candu, acesta a venit să-l întrebe dacă în Partidul Democrat se va mai reveni la practica plăților lunare pentru… cheltuieli de buzunar ale deputaților. Unii le mai zic bonusuri de fidelitate, care de fapt sunt chenzine pentru supunere, pentru activitate fără cârtire, și așa mai departe – plăți uzuale în organizații de tip mafiot. În treacăt fie spus, chenzinele se dădeau în euro și în sume cuprinse între 5 și 20 de mii, în funcție de importanța postului. Ilustrul Filip a redat cu exactitate limbajul, oarecum cifrat, folosit de colegul său încă democrat: „Domnule președinte, da(r) când mai dați orz la cai?”
Colegul lui Filip a fost un democrat la locul lui. În comunicarea cu șeful el a folosit limbajul practicat strict pe interior, în cercul inițiaților partidului, cum s-ar spune. Nu știm de ce ilustrul Filip a dat în vileag discuția în care apar elemente-cheie ale comunicării specifice dintre inițiații Partidului Democrat – din supărare, din disperare ori din simplă zăpăceală – dar răbufnirea lui verbală ajunsă la urechile celor mulți și stenografiată în Parlament, a avut un efect benefic în plan lingvistic. Grație întâmplării, limbajul specific partidului său – parte a patrimoniului lingvistic parlamentar codificat – a devenit un bun public.
Drept urmare, multe lucruri întâmplate în trecut devin mai clare sub foarte multe aspecte. Se dezleagă, de exemplu, enigma capturării statului, sub aspectul formei și metodei. Va deveni mai limpede și viitorul: de acum înainte se va ști că sintagma orz la cai, auzită în dialogul dintre doi iluștri democrați, înseamnă bani (peșcheș, mită) pentru deputați, iar prin extindere logică – pentru prim-miniștri, pentru miniștri, pentru procurori generali, pentru judecători, pentru altă numeroasă și mereu flămândă clientelă.
Efectul benefic al destăinuirii s-a răsfrânt cu repeziciune în cele mai oacheșe instituții ale statului – Procuratura Generală și SIS. Gurile rele spun însă că descinderea lor la sediul părăsit de mai bine de un an al PD, este parte a unor operațiuni extrem de sofisitcate, legate de căutarea unor potcoave de cai morți, dar nu este adevărat. Bravii procurori și securiști caută acolo orzul, dar mai cu seamă caii, despre care a relatat în Parlament, cu prețiozitate maximă, ilustrul președinte al Partidului Democrat, Pavel Filip. Asta au înțeles ei, deștepții, din comunicarea ilustrului, că la sediul din spatele Procuraturii Generale s-ar găsi mari depozite de orz și grajduri pline de cai. Cineva ar trebui să le spună, să nu mai caute orzul și caii separat, că râde lumea de ei și de noi. Să caute, dar cu totul în altă parte, banii furați și folosiți de Partidul Democrat la mituirea demnitarilor. A banilor, în cantități de miliarde, care în limbajul democraților apar în expresia cifrată orz la cai, dezvăluită de Pavel Filip.
Dacă li se va deschide mintea să înțeleagă sensul complicatei pentru ei metafore, procurorii și securiștii ar putea să intre în posesia unei adevărate cheițe de aur care să-i ajute la descuierea limbajelor criptate de acum înainte ale partidele cu practici mafiote de lucru. Cu siguranță, ele vor alege să continue în același stil, doar că vor încerca să schimbe cifrul, adică, limbajul. Agerimea lingvistică le poate fi de mare trebuință profesională celor de la PG și de la SIS la identificarea fără greșeală a făptașilor în cazul în care ar vrea să cerceteze pe bune limbajele lor criminale. Astfel, le sugerăm să fie atenți în privința următoarelor nuanțe: cifrul rodat deja la democrați, orz la cai, ar putea să treacă în practica de zi cu zi a grupării Candu, adevărata moștenitoare a practicilor lingvistice ale lui Plahtniuc, fostul șef al Partidului Democrat. La rândul lui, Partidul Democrat al ilustrului Filip, stâlpul și stabilizatorul lui Dodon, ar putea adopta pentru uzul intern formula nouă, super-secretă, fân la boi, iar Partidul Socialiștilor să se pună în genere la adăpostul indescifrabilei combinații lingvistice, urluială la porci.
Valeriu Saharneanu
7 iulie 2020
Leave a Comment
(0 Comments)