Rusia, victorie a la Pirus

Considerente, 17 martie 2014

     загруженноеEvident, toate celelalte lucruri care se întâmplă la noi și ceva mai departe, scad în importanță pe lângă  ceea ce se derulează alături de noi, în Ucraina. Întrucât nu putem trece cu vederea drama ucraineană în plină desfășurare, vom aborda și astăzi acest subiect, dar vom încerca să facem și câteva referiri punctuale la evenimentele noastre domestice.

      Așadar, Rusia a sfidat opinia publică internațională, avertizările celor mai importante cancelarii occidentale, apelurile structurilor internaționale și a desfășurat duminică referendumul menit să legitimeze pentru sine anexarea Crimeii. Odată cu aceasta, Rusia a  hărțuit Ucraina, organizând ciocniri violente în orașele mari din est – Harkov și Donețk, soldate cu morți și răniți – drept demonstrație certă că este pregătită să intervină în forță în această regiune pentru care a pregătit alt scenariu decât anexarea – federalizarea.

     Propaganda rusă, masivă și nerușinată, desfășurată pe canalele de televiziune și pe platformele internet a debordat minciuni și enormități în stilul epocii sumbre a stalinismului deșănțat.

Nici Consiliul European de joi, nici Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite de sâmbătă nu au putut determina Rusia să renunțe la planurile sale expansioniste.

„Crimeea, cu orice preț!” – astfel poate fi tradusă scurt directiva nebunească de care se conduce în prezent Putin și compania.

Aflată săptămâna trecută la Bruxelles, la Cartierul General NATO, delegația parlamentară a Republicii Moldova s-a putut convinge de câtă îngrijorare este cuprinsă Alianța Nord-Atlantică în legătură cu tentațiile agresive ale Moscovei. Desigur, NATO nu va interveni militar la această etapă a crizei ucrainene. De aceasta ne-am convins în cadrul discuțiilor și întrevederilor avute cu oficiali NATO de rang înalt, dar și cu ambasadorii unor țări la Cartierul General al Alianței.

Ar fi prea imatur să fie întreruptă chiar la început de secol XXI pacea și procesul de ameliorare a condițiilor de viață a milioane de europeni. Prea scump au plătit ei în secolul XX, cu exact o sută de ani în urmă, când a izbucnit primul război mondial. El a luat aproape 14 milioane de vieți și pe alte 18 milioane le-a mutilat. Ca să amintim aici și de cel dea-l doilea război care a costat deja aproape o sută de milioane de vieți și alte zeci de milioane de suflete schilodite.

Moscova înțelege că Occidentul ține la aceste valori, că el va măsura nu de șapte, va măsura de șaptezeci de ori consecințele unei angajări în careva operațiuni militare împotriva Rusiei. Ori, eventualitatea declanșării unei conflagrații mondiale este în acest caz extrem de mare.

Tactica aleasă de Occident este aparent defensivă: Rusia pare să fie lăsată să-și facă de cap în voie în Crimeea. Rezultatele așa zisului referendum au fost și sunt previzibile sută la sută. Dar, așa cum ea sfidează nu doar suveranitatea unui stat, care ca și noi, face parte din aceeași comunitate, ci și ordinea mondială stabilită prin tratate internaționale și acorduri bilaterale, ea se autoizolează și pe termen lung va suporta consecințe dintre cele mai grave.

Prin gestul ei, Rusia schimbă caracterul relațiilor internaționale care s-a prefigurat între ea și Occident după căderea comunismului și destrămarea Uniunii Sovietice. De acum înainte, state ori comunități de state vor avea în vedere în relația cu ea următoarele concluzii care decurg din comportamentul ei de astăzi:

  1. Că Rusia este nu doar moștenitoarea de drept a Uniunii Sovietice. Ea a redevenit Uniunea Sovietică a secolului XXI, cu toate metehnele și carențele ei periculoase pentru omenire: agresiv-militaristă, revanșardă, expansionistă.
  2. Că Rusia este sursa principală de instabilitate în Europa și în lume, a generat apariția în Europa a unei a cincea zone de conflict – Crimeea – după Transnistria,  Osetia de Sud, Abhazia și Karabah, provocate tot de ea.
  3. Că orice diasporă ruso-lingvă, mai ales din statele vecine cu ea, dar și mai depărtate, poate fi amorsată de Rusia și transformată în coloană a cincea și forță motivatoare de intervenție militară, de anexare, în final;
  4. Că orice contract de colaborare economică cu Rusia, de investiție de capital rusesc, va fi privit în primul rând prin prisma asigurării securității naționale;
  5. Că faptul participării împreună cu Rusia în careva forme de comunitate statală, precum actuala CSI, preconizata Uniune Vamală ori prezumtiva Uniune Eurasiatică nu înseamnă neapărat garantarea integrității teritoriale, a suveranității și independenței părților componente, din contră, ele devenind cele mai vulnerabile din această perspectivă. La 21 martie curent, Duma intenționează să adopte o lege menită să simplifice includerea în componența Rusiei a unor teritorii noi, adică anexarea lor.

Evident, câteva zile după referendumul de ieri, Rusia va jubila. Pentru partea ei revanșardă, anexarea Crimeii va fi prilej de infatuare, de fală. Kremlinul o va oferi plebei sale îndoctrinate drept o mare victorie. Numai că pentru Rusia va fi o victorie a la Pirus, obținută prin costuri uriașe. Ar fi fost bine ca cineva din Rusia să se întrebe:

  1. Cât o va costa transformarea ucrainenilor din popor-frate în popor-dușman, pentru zeci, dacă nu pentru sute de ani înainte?
  2. Cât o va costa statutul de paria planetară obținut datorită sfidării comunității internaționale, postura de stat izolat, temut și etichetat „imprevizibil”?
  3. Cât o va costa sacrificarea diasporei ruse din fostele republici sovietice și nu numai, care, inevitabil, va suporta o schimbare de atitudine spre rău din partea comunităților băștinașe?
  4. Cât o va costa sancțiunile economice directe, începând chiar cu ziua de azi, anunțate de Uniunea Europeană, Statele Unite, Japonia, Germania, Canada și alte mari economii ale lumii?

Se poate întâmpla ca Rusia lui Putin să câștige după anexarea Crimeii și tentativa de federalizare a Ucrainei exact ceea ce a câștigat Uniunea Sovietică după invazia în Afganistan – colapsul. Timpul va arăta adevărata valoare a așa numitei victorii rusești asupra Ucrainei. O veche și înțeleaptă zicală orientală spune în asemenea cazuri, că Dumnezeu are grijă ca nici un arbore să nu zgârie Cerul. Rusia nu doar îl zgârie, ea îl brăzdează cu mult tupeu.

În continuare voi face o scurtă referință la o întâmplare domestică, precum am promis la începutul acestei rubrici. Este vorba de așa numitul caz  „bani pentru coruperea deputaților” care l-a avut drept protagonist de data aceasta pe unul dintre colegii noștri liberal-reformatori. Pentru că întreg cazul este o înscenare nu voi da numele deputatului care și așa a fost famat pe nedrept. Este de presupus că autorii acestei înscenări murdare au urmărit alterarea imaginii lui și, indirect, a Partidului din care face parte. Este și o dovadă că pentru unii campania electorală a și început, iar intoxicarea opiniei publice și compromiterea concurenților ar fi arma lor de bază. Așa se procedează atunci când cei care umblă cu otrava, autorii înscenării, nu au cu ce veni în fața alegătorilor decât cu piatra din sân pregătită pentru concurenți. Dacă s-a văzut că toată povestea de cârpeală a fost derulată cu vădită isterie scandaloasă la postul Publika TV, ne putem da seama de autorii spectacolului de doi bani, de a cui parte politică sunt. Problema nu e în ei și nici în postul de televiziune care este o proprietate privată a unui actor politic, încurcat prin parlament până mai ieri. Problema este în implicarea unor structuri de stat foarte importante.

Este vorba de Centrul Național Anticorupție al cărui director este dl Chetraru. În toată daravera jucată de procurori la pupitrul televiziunii cu pricina se iscă întrebarea: dacă ei au știut că cineva dintre deputați avea înțelegerea de ”suta de procente”, cum afirmă intermediarul în înregistrarea dată publicității, să ridice suma, de ce nu au lăsat ca lucrurile să curgă până la finalul logic și să surprindă în flagrant cele două părți criminale – ofertantul mitei și beneficiarul ei. De ce s-au grăbit să descindă în faza care nu are decât relevanța scandalului gol și efectul tăvălirii prin mocirla presupunerilor a numelui colegului nostru deputat, care a trebuit să răspundă zile întregi la telefoane cu explicația că nu știe nimic, precum nimic nu a știut ce pune la cale CCA și patronii lui politici.

Asta este problema cea mare: dacă acțiunile CNA dovedesc implicarea lui ca instrument de intoxicare și combatere politică, el merită desființat ca structură imposibil de reformat, iar conducerea lui supusă oprobriului public. Mai trebuie să urmărim ca cei două sute cincizeci de mii de dolari arătați pe ecrane cu atâta dărnicie să ajungă în trezoreria statului, că mai știi unde pot ajunge dintr-o instituție aflată pe rol de marionetă politică.

Era să închei rubrica pe această notă a realităților noastre controversate, când portalul rus rambler.ru mi-a scos duminică seara această concludentă și cutremurătoare știre: „În localitatea Krasnîi Velican, din Ținutul Transbaicalia a avut loc o intoxicare în masă a cetățenilor de aici în urma căreia 11 oameni au murit, iar alții se află în stare gravă. O echipă de medici toxicologi care s-au deplasat la locul întâmplării au constatat că moartea celor unsprezece a survenit ca urmare a consumului de alcool surogat de proveniență dubioasă”.

Sărmanii ruși din Krasnîi Velican, nu au bani nici măcar de-o votcă bună. Restul comentariilor sunt de prisos.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,

Fracțiunea Partidului Liberal Reformator

Lasă un răspuns