Rusia lui Putin trebuie oprită

Considerente, 10 martie 2014

       crimeea1_75072500Situația din Ucraina, a cărei protagoniste este Rusia, nu a coborât săptămâna trecută din intensitate. Ea a fost în topul tuturor evenimentelor avute loc pe mapamond. Și va fi în continuare, din câte arată tendințele.

     Rusia a rezistat valului de presiuni, critici și chiar condamnări internaționale a căror epicentru a fost decizia cu efect de seism de înaltă magnitudine luată în prima zi de martie de către Consiliul Federației, de invadare militară a Ucrainei.

       Rusia nu numai că nu s-a conformat chemărilor la rațiune venite din partea comunității internaționale, a ignorat avertizările de aplicare a unor sancțiuni economice, diplomatice și de altă natură, ci din contră, a  insistat asupra escaladării, agravării stării de conflict.

     Oficial, Rusia spune că nu a intervenit militar în teritoriul ucrainean, în fapt, Crimeea fiind ocupată deja de unități militare rusești sub acoperirea așa numitor gărzi de autoapărare. Acționând, deocamdată, fără însemnele militare rusești, practic ca niște comandori diversioniste, ele au recurs sâmbătă și duminică la acțiuni cu aplicare a forței asupra unor centre de grăniceri ucraineni, dezarmându-i și alungând în stradă familiile lor.

     Asta se întâmpla în ziua de 8 martie. Faptul că militarii ucraineni dau dovadă de reținere, nu au răspuns numeroaselor provocări cu nici un foc de armă este considerat de toată lumea drept un  mare act de eroism. Așa este. Rușii asta așteaptă: un foc de armă ca declanșator a unei intervenții masive, ceea ce ar însemna și declanșarea unui război sângeros între cele două popoare slave.

      Există premise să credem că Putin este decis să meargă până la această limită. Știrile venite din zonă denotă o stare de pre-război galopantă. După ce a mimat întreruperea relațiile diplomatice cu Ucraina vineri, Rusia a forțat în zilele de sâmbătă și duminică pătrunderea prin punctele de frontieră terestră, a desantat de pe corăbii zeci de camioane militare fără numere de identificare cu trupe, muniții, echipamente de logistică de război. Conform datelor provenite de la Ministerul Apărării  de la Kiev, contingentul rus constituia sâmbătă cca 18 de mii de militari.

     Pe lângă toate acestea rușii ar vrea ca lumea să nu afle ce se întâmplă în realitate în peninsulă, ori, dacă vrea, să fie nevoite să apeleze la canalele rusești de propagandă, total aservite puterii. Astfel a fost curmată repetat misiunea observatorilor OSCE care a încercat să se deplaseze la Simferopol, echipele de jurnaliști și camaramani ucraineni şi străini au fost agresați, bătuți, deposedați de echipamentele tehnice de filmare.

       Și în plan internațional Rusia continuă să escaladeze panta confruntării cu toată lumea. Pornind de la blocarea formării în Consiliul de Securitate al ONU a unei misiuni de mediere a situației din peninsula Crimeea. După ce a prezentat un punct de vedere scandalos de distorsionat al motivelor intervenţiei în Ucraina, Putin a dat dovadă de un cinism nemaiîntâlnit în practicile diplomatice moderne: în ultima convorbire telefonică el l-a chemat pe Obama să nu strice relaţiile bilaterale ruso-americane din cauza unui caz atât de mărunt, cum este în închipuirea lui ocuparea Ucrainei. A  avut dreptate cancelarul german Angela Merkel când i-a spus aceluiaşi Obama că Putin „trăeşte în altă lume şi a pierdut contactul cu realitatea”.

     Gravă şi neaşteptată constatare. Ce se întâmplă de fapt cu Putin de este pornit să sfideze toate normele şi cutumele internaţionale de relații între state stabilite după căderea comunismului şi instalarea noii ordini de convieţuire a statelor?  Oare chiar crede el că este posibilă construcţia unei suprarputeri de tipul URSS, după care nu ascunde că tângeşte, cu metodele acesteia din secolul trecut? Este atât de plafonat în viziuni încât să nu-și dea seamă că era imperiilor adunate cu forța sau prin metode de constrângere a trecut?

      Oricare alt proiect de sudare a unor unuini de state, care să-și delege de bună voie o parte de suveranitate unui centru coordonator cu alte metode și cu alte scopuri decât cele democratice, de asociere benevolă, dovedite de Uniunea Europeană, este sortit falimentului? De douăzeci și trei de ani Rusia se chinuie fără succes să adune fostele republici sovietice în jurul său, mai precis, sub ea. Mijloacele la care recurge nu pot avea altă reacție decât de respingere.  În anii din urmă două din ele – Republica Moldova, în 1992, „impusă la ne-unire”, și Georgia, în 2008, „impusă la pace” – au fost supuse agresiunii și trecute prin război de ocupație.  Astăzi Ucraina este supusă aceluiași tratament și provocată la război. Scopul este „impunerea la ne-asociere” cu Europa. De zece zile teritoriul ei din peninsula Crimeea este invadat de forțe militare rusești, iar marile orașe din est sunt  răvășite de tulburări de conotație separatistă provocate și stimulate de agenți de influență ai Moscovei.

       Putin refuză să observe că lumea s-a schimbat radical de la 1991 înoace. Metodele de încorporare prin strangulare a unor componente la proiectul său al  fantomaticii Uniuni Eurasiatice nu rezistă în fața proiectului occidental al Uniunii Europene. Se vede de la o poștă că proiectul lui Putin este o revenire la forma leninist-stalinistă a imperiului sovietic defunct în care lozincile de fațadă sunt menite să acepere zidurile unui lagăr de tocare a popoarelor subjugate. Acest lagăr organizat pe principiile lumii interlope, unde toate hotărârile le ia un țar atotputernic și atotștiutor nu poate exista fără dușmani interni și externi. Marele aparat de propagandă poate ușor identifica la comandă și demoniza până la frenezie orice pe lumea aceasta. Ne-o arată cu prososință mass-media de la Moscova astăzi în privința Ucrainei și a propriei opoziții.

      Mulți experți compară acțiunile de astăzi ale lui Putin în Estul Europei cu cele ale lui Hitler în centrul ei înainte de ulltimul război mondial. Comună între cele două figuri politice este motivarea invadării teritoriilor străine: apărarea etnicilor din aceste teritorii. După invadarea Sudeților și anexarea Austriei în 1938, Hitler a găsit susținere la Stalin pentru invadarea din aceleași motive a Poloniei, în urma așa numitului Tratat de neagresiune Ribbentrop – Molotov și a Anexei lui secrete. La rândul său Stalin s-a folosit de acest motiv în cazul agresiunii împotriva României la 28 iunie 1940, răspândind pentru restul lumii o notă minciunoasă că Basarabia este populată de etnici ucraineni în proporție de peste 80%.

      Atunci Hitler a găsit sprijin în Stalin, iar Stalin în Hitler în dezvoltarea planurilor lor expansioniste. Acum Putin nu găsește alt dictator ca să sincronizeze în Europa o escaladare de proporții similară, dar se aventurează să sufle de unul singur în jăratecul unui război. El izolează Rusia și o transformă întrun focar de instabilitate. Nici măcar Lucașenco nu-l sprijină. Reacțiile sunt de condamnare. Cu cât Putin insistă să anexeze Crimeea, cu atât situația tinde să se apropie de linia critică. Secretarul de Stat american John Kerry l-a și avertizat pe omologul său rus că măsutile de alipire a teritoriului ucrainean „închide ușa diplomației”. În limbajul profesional specific asta înseamnă că ușile se deschid în fața procedurilor militare de sancționare a agresorului. Lumea speră să nu se ajungă până la ele, dar dacă Rusia nu se va opri, comunitatea internațională se va vedea obligată să intervină.

      Altfel Rusia lui Putin va fi încurajată să continuie acțiunile de impunere prin forță a fostului spațiu sovietic la vasalitate. În atare proces, spațiul va intra în zona unor conflicte fierbinți, războaie de proporții imprevizibile, fiindcă Rusia nu va mai aplica, ca și până acum, metode sofisticate de intimidare – economice, diplomatice sau speciale discret subversive. Ea va pracitca direct metoda bâtei militare care i-a adus adausuri teritoriale pe contul Republicii Moldova, Georgiei și Ucrainei și posibilitatea de control a acestor state. Și aceasta s-a întâmplat în văzul lumii paralizate de tupeul și proporțiile nesimțirii agresorului.

      Următorul pas al Rusiei după anexarea Crimeii va fi, din câte arată de pe acum unele acțiuni ale ei, este perturbarea sud-vestului ucrainean cu centrul la Odesa și legarea acestui spațiu cu zona transnistreană a Republicii Moldova întro enclavă cu statut de protectorat rusesc. Astfel, Putin se vede ajuns la hotarele României, care este frontiera de est a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice. Tiraspolul edste angajat direct în destabilizarea situației în Odesa. Dezmembrarea Ucrainei devine în modul cel mai clar o amenințare la securitatea europeană.

     Nu cunoaștem cum va reacționa până la urmă Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO. Apelurile la calm și reținere nu impresionează Kremlinul. Se vede clar că el a intrat în azartul ieșit de sub control al fiarei aflate în proces de devorare a prăzii.

    În acest context,evidentă este următoarea realitate:

    1.  Rusia sub Putin devine din ce în ce mai mult o dictatură sfidătoare de valori democratice construite de comunitatea internațională după cel de-al doilea război mondial. Ea începe să se asemene din ce în ce mai mult imperiului sovietic, bazat pe ideologia minciunii, a spiritului războinic agresiv și al ambițiilor de mare putere mondială. Asemena sistem pentru a exista are în permanență nevoie de dușmani;

       2. Rusia lui Putin devine o amenințare la securitatea și pacea mondială;

    3. Rusia lui Putin trebuie oprită aici, la această răspântie periculoasă a istoriei, spre binele poporului ucrainean, al popoarelor Europei, dar și al poporului rus, transformat din ce în ce mai mult întro masă de indivizi agresivi, xenofobi și războinici fără milă.

     4. Rusia lui Putin poate fi oprită aici și determinată să revină la situația de până la 1 martie fără a pune în aplicare mijloace militare doar în contextul unei solidarizări generale și principiale a comunității internaționale.

      Altfel, Rusia lui Putin poate nu doar amenința, ci și spulbera cea mai de preț realizare a popoarelor din ultimii aproape 70 de ani – pacea și prosperitatea în Europa.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,

Fracțiunea Partidului Liberal Reformator

Lasă un răspuns