Revoluțiile trădate ori făcute pe jumătate sunt revoluții înfrânte. O proiecție a cazului belarus pe fundalul realităților moldave (1)

De mai bine de doua săptămâni suntem martorii unei revoluții în evoluție. Ca și alte asemenea fenomene întâmplate în ultimii 30 de ani, revoluția belarusă a pornit din repulsia cetățenilor față de un dictator și de regimul lui criminal. Belarușii spun și arată că vor să trăiască în libertate, să nu fie asupriți mintal și ideologic, că vor să iasă din izolare, să aibă o țară și o națiune deschisă, democratică, europeană. Ca și alte fenomene de acest fel, revoluția belarusă a izbucnit de la îndârjirea dictatorului local de a se menține la putere contrar voinței suverane a majorității populare, însușindu-și alegerile. Revoluția belarusă a prins să ardă în flăcări în seara zilei alegerilor, când cetățenii au descoperit că le-a fost furat votul, că s-a întâmplat o distorsionare obraznică a rezultatelor scrutinului.

Ca și alte revolte izbucnite împotriva unor regimuri dictatoriale, revoluția belarusă a fost și ea reprimată cumplit. Protestatarii au fost atacați cu bestialitate de forțele speciale – mâna de fier a dictatorului. 4 dintre ei au fost uciși în operațiunile de reprimare și peste 80 de protestatari sunt dați dispăruți. Unul dintre tinerii dispăruți a fost descoperit ulterior spânzurat într-o fâșie vegetală de parc. Aproape 7 mii de cetățeni au fost reținuți, încarcerați, torturați, supuși unor tratamente inumane. La presiunea protestatarilor, dar și a opiniei publice internaționale câteva mii de arestați au fost eliberați. Sute dintre ei se mai află însă în izolatoarele miliției. Rămân în pușcărie dizidenții regimului, liderii opoziției politice arestați în perioada de dinaintea alegerilor din 9 august.

Revoluția belarusă are multe puncte comune cu revoluția din aprilie 2009, atribuită tineretului din Republica Moldova. La baza ambelor s-a aflat marasmul năucitor al ocupantului funcției de președinte. Ambele revoluții s-au aprins din frustrarea quasi generală iscată din evidența nedisimulată a alegerilor fraudate de acest ocupant. Și în cazul moldav, ca și în cel belarus, cruzimea forțelor de ordine s-a vrut exemplară, urmărind descurajarea tineretului în a-și arăta nemulțumirea față de regim pe mult timp înainte. Coridoarele morții inventate și practicate la Chișinău în aprilie 2009, au fost folosite pe larg în august 2020 în izolatoarele de la Minsk. La fel, schingiuirea, violarea și judecarea arestaților direct în iadul din subsolurile de tortură ale miliției. În ambele situații ocupantul funcției de șef al statului a invocat tentativa de lovitură de stat, ghidată de forțe străine din afară. În ambele cazuri, dictatorii au cerut ajutor frățesc de la dictatorul-șef de la Kremlin. Voronin l-a primit în formă de cătușe, bâte, instrumente de tortură și muniții speciale de reprimare a protestelor trimise cu titlu de urgență de Moscova în două avioane cargo. Lukașenko a vrut, a cerut și a primit de la Putin trupe speciale cu tot cu echipamentul respectiv, dar, mai nou, și… comandouri de jurnaliști care să-i înlocuiască la aparate pe jurnaliștii autohtoni răzvrătiți de rând cu tot poporul.

În faza lor următoare revoluția de la Minsk a anului 2020 și revoluția de la Chișinău a anului 2009, încep să se deosebească. În primul rând prin faptul că cea de la Chișinău a fost o continuare a revoluției de la 1989, capturată de nomenclatura sovietică adaptată cinic la noile realități. Vectorul pro-românesc și pro-european s-a impus nu doar ca strategie de dezvoltare democratică, dar și ca mod de gândire. Drapelele României, ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii au fost stindarde ale revoluției moldave de la 2009 de rând cu drapelul de stat al Republicii Moldova. Revoluția de la Minsk s-a arătat întârziată cu 30 de ani, dintre care 26 populația i-a trăit sub tunetele anti-occidentale ale tiranului dezlănțuit. Stafiile unei intervenții iminente a UE și NATO au apărut în mintea tulburată de proteste a lui Lukașenko și fără portul  simbolurilor acestora pe străzile orașelor belaruse. Cu înfrigurarea unui nebun, el s-a repezit să regrupeze forțe militare la granița de vest a țării lui, iar sâmbătă și duminică, 22 și 23 august, a organizat acolo exerciții militare ale corpurilor motorizate și de tancuri. Mai mult, dictatorul a coborât duminică seara dintr-un un elicopter în curtea pustie a palatului său prezidențial, echipat în vestă antiglonț, ținând amenințător în mână un Kalașnikov și însoțit de feciorul lui minor, înarmat și echipat la fel de războinic ca și taică-său. De aseară și până azi dimineață, imaginile cu cei doi termnatori au făcut înconjurul lumii, arătându-l pe dictator în faza demenței agresive, gata să tragă fără milă în poporul său. Asta, în timp ce poporul a manifestat ziua pașnic în orașul-capitală Minsk și în multe alte orașe belaruse cerându-i nimic altceva, decât alegeri repetate libere și corecte ori să plece.

Protestatarii pașnici au plecat seara pe la casele lor. Dictatorul s-a instalat furios în palatul său pustiu, promițând încă în ajun că de luni, 24 august, va începe să se răfuiască cu sutele de mii de belaruși care l-au sfidat și care îl contestă.

Din acest moment, revoluția belarusă trece în altă fază, cea în care un dezaxat rămas cu armata, miliția și toate frâiele puterii la îndemână va declanșa valuri de represiuni împotriva cetățenilor porniți să dea statului lor o suflare nouă, democratică, în fond, europeană. Lupta va fi grea, îndelungată și suferințele vor fi multe și mari, având în vedere că dictatorul Lukașenko are sprijinul și toată asistența coercitivă a dictatorului său șef de la Moscova.

Dacă facem o analiză paralelă sumară și încercăm să ne amintim de finalul similar de etapă al revoluției moldave din 2009 de la Chișinău, vedem că situațiile capătă deosebiri esențiale. Faptul că în Parlamentul Republicii Moldova a existat atunci o mână de partide mici opozante, a condus  la blocarea reinstalării la putere a dictatorului. Voronin și comandoul lui politic au fost nevoiți să intre în colimatorul unor alegeri anticipate. Cu toate tertipurile de fraudare și a acelor alegeri, dictatorul și comandoul lui s-au pomenit după alegerile din 29 iulie în minoritate.

Din vrerea majorității populației, partidele declarate pro-europene au putut crea o guvernare bazată pe valorile democrației occidentale. Poporul hotărî să dea puterea partidei justițiare, cea care a jurat că cei care au dat ordine și cei care au aplicat bestialități împotriva tinerilor vor fi trași la răspundere. Euforia nu avea margini. Optimismul maselor era alimentat și de conjunctura geopolitică favorabilă, de ajutorul substanțial și planurile de extindere ale Uniunii Europene, de parteneriatul strategic oferit de Statele Unite. Societatea intrase într-un avânt nemaipomenit. Se părea că nimic nu va putea dezbate Republica Moldova de la drumul impetuos al integrării naționale și europene pe care l-a ales și pe care l-a obținut cu multă suferință în revoluția de la 1989 și, repetat, în cea de la 2009.

Cum s-a întâmplat că azi, în august 2020, după două mari revoluții populare trăite în ultimii 30 de ani, Republica Moldova se află în ceea ce privește determinarea populară la schimbare în spatele Belarusului, statul care se află în toiul abia primei revolte de asemenea proporții și consistență din întreaga lui istorie. Cum de s-a întâmplat, că după ultima revoltă din 2009, atunci când statul de drept și guvernarea democratică păreau a fi instalate la Chișinău pentru totdeauna și ireversibil, Republica Moldova are azi la șefie, ca și Belarusul, un surogat cu pretenții de dictator, mult mai legat de voința Moscovei ca dictatorul sadea de la Minsk? Cum s-a făcut că astăzi, în august 2020, liniștita societate belarusă a ieșit cu sutele de mii în stradă, clocotind de mânie împotriva nesuferitului dictator, în timp ce vulcanica și pătimita societate moldavă abia dacă murmură nemulțumirea în adresa nesfârșitelor insulte și batjocoriri ieșite din fapta necurată și mintea perversă a surogatului cu pretenții de dictator? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări în materialul următor.

Valeriu Saharneanu

24 august 2020

Lasă un răspuns