Retrospectiva PLR. 23 septembrie 2013: Toamnă europeană, salvată în primăvară
Considerente, 23 septembrie 2013
Noul ciclu parlamentar 2013-2014 a început anul acesta mai devreme. Săptămâna curentă legislativul va începe să delibereze în plen, după mai bine de o lună de încălzire în comisii și dezbateri publice. Coaliția Pro – Europeană majoritară arată, și prin acest detaliu, că tratează deosebit ceea ce are să se întâmple foarte curând. Punctul culminant al sesiunii de toamnă-iarnă va fi, neîndoielnic, evenimentul de la Vilnius, programat pentru sfârșit de noiembrie. Până atunci, Parlamentul are de recuperat, cel puțin o restanță, din pachetul de proiecte ce trebuie adoptate. Este vorba de proiectul de lege nr. 250 ce ține de regimul străinilor pe teritoriul Republicii Moldova, regim adaptat la realitățile concrete ale statului care nu controlează o bună parte a frontierei sale de est. Proiectul este o cerință a Uniunii Europene și are drept contravaloare Acordul de liberă circulație a moldovenilor în Europa. Proiectul a fost scos de pe ordinea de zi a ultimei ședințe a sesiunii de vară din 12 iulie ca urmare a presiunilor venite din partea opoziției comuniste și nu numai.
Speculațiile comuniștilor porneau de la situația în care cetățenii noștri de dincolo de Nistru ar avea de suferit în cazul că ar dori să se deplaseze în restul teritoriului. Desigur, comuniștii aveau în vedere în exclusivitate deținătorii de pașapoarte ale Federației Ruse, dar nu o spuneau. Ei o țineau una și bună, obsesiv și ipocrit, că prin acest proiect Chișinăul ar provoca Tiraspolul și ar pune hotar pe Nistru. Dânșii ar fi vrut ca Republica Moldova să arate ca o stână fără de câini, ca o casă fără de stăpâni, ca o țară fără de Vodă, ca o șură fără de uși. În spatele interesului afișat pentru cetățeanul nostru, care și el vrea să locuiască pe un teritoriu ferit de tot felul de vântură-lume, ortacii roșii ascund pătimașa lor dorință ca Republica Moldova să poată fi oricând destabilizată. Mai cu seamă acum, când urmează să facă un prim pas de adeziune geopolitică la spațiul european. Cine nu vrea cel mai mult acest lucru se cunoaște – Federația Rusă. Și atunci ale cui interese apără comuniștii în Parlamentul Republicii Moldova? Un scenariu de destabilizare a fost deja rodat la 7 aprilie 2009, când guvernarea comunistă de atunci a făcut uz de serviciile a sute de tipi aduși necontrolat de peste Nistru ca să dea cu pietre în poliție, să devasteze clădirile Parlamentului și Președinției. Tipii au făcut-o din tot sufletul pentru că ura o aveau de acasă, iar de pietre au avut grijă comuniștii.
Acum, după ce au anunțat că azi, 23 septembrie, „revoluția” începe în toate localitățile, comuniștii au nevoie cu atât mai mult ca autoritățile statului să nu poată controla fluxurile de migranți și a tot felul de hoinari trimiși cu predestinație pe teritoriul Republicii Moldova. În tezele căpeteniei lor, date publicității vineri, drept motiv al așa numitei revoluții se invocă imposibilitatea, citez, „dialogului dintre putere și societate”. Vă atrag atenția că în sintagma citată noțiunea de„ societate” ține înșelător locul Partidului Comuniștilor. Păcăleala este pentru proști, ori unica forță politică aflată în imposibilitatea unui dialog și cu puterea, dar și cu societatea sunt comuniștii. Ei au fost dintotdeauna, iar acum cu și mai mare evidență, coloana a cincea a intereselor imperiale ruse în acest teritoriu, care astăzi se numește Republica Moldova. Că pe ei îi dor nevoile cetățeanului oropsit de chinurile tranziției este o minciună sfruntată. Or, precum scria marele filosof polonez Leszek Kolakowski: „Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”. Nu imposibilitatea dialogului dintre putere și societate îi deranjează pe comuniști. Îi doare pe ei în cot de acest dialog. Pe ei îi scoate din pepeni stabilitatea politică, cea care face posibilă dezvoltarea economică și care la rândul ei va scoate din nevoi și sărăcie cetățeanul, societatea în totalitate. Pe ei îi deranjează că Republica Moldova scoate încetul cu încetul capul din jugul dependenței ei față de Rusia și, susținută de partenerii occidentali, va semna peste două luni la Vilnius acorduri de mare importanță pentru destinul său. Asta vor să facă păcătoasele suflete comuniste: să destabilizeze cât mai tare situația politică din Republica Moldova, să deschidă ușa unei alte crize, să tulbure atmosfera pașnică, să isterizeze spațiul public. Cu mintea lor tulbure de ură, comuniștii nu văd că lucrul cel mai nedorit, cel mai urât de societate, este tocmai destabilizarea situației social-politice. Și pentru că o vor face, așa precum au amenințat, și precum le-o cer stăpânii, ei vor fi aspru pedepsiți de însăși societatea maturizată între timp, societatea care poate distinge deja ce este opoziția politică și menirea ei, și ce este coloana a cincea – forța trădătoare și criminală care luptă contra intereselor naționale.
Și fiindcă am ajuns să discutăm agenda politică a toamnei impusă obraznic de comuniști, ar fi tocmai momentul să aruncăm o privire retrospectivă asupra drumului parcurs până aici al acestui an. Acum ne putem da bine seama și putem cântări faptele acelei prime jumătăți de an de bălăceală în cea mai urâtă criză de putere. Dacă ea ar fi urmat scenariul intrării în păcatul alegerilor anticipate, așa precum ne desena cineva pe coli mari de hârtie vatman, ele trebuiau să se producă în aceasta lună. Nimeni nu are dubii ce putere ar fi ieșit în rezultatul lor după o iarnă, primăvară și vară de haos instituțional și de artificii electorale comuniste. Ce efect ar fi avut embargourile, condimentate cu cele mai dure amenințări venite de la cele mai înalte figuri politice ale statului rus? Nu anul 2026 sau 2030, nici anul 2050 sau nici chiar 2100 nu mai putea fi pus pe careva orizont de așteptare, pe culmea căruia să ne mai permitem să visăm frumos cele două integrări salvatoare – cea națională și cea europeană.
Prin fapta liberal-reformatorilor ele, aceste vise, au fost salvate, sunt la această oră pe agenda transformării lor în realitate, pas cu pas și zi cu zi. În pofida embargourilor, declarațiilor-bombă, amenințărilor trăsnite și a zbânțuielii deșarte ale comuniștilor și a întregii coloane a cincea. Statul repus pe picioare la 30 mai, așa cum este el, încă plin de metehne și probleme, încă ținut captiv de sistemul ticăloșit, este azi în continuă transformare, așa cum sunt și se văd drumurile. Cu voință politică și cu sprijinul aliaților, el se va debarasa de ticurile comunismului și se va curăța de ticăloșeniile sistemului de care mai suferă. Politicienii liberal-reformatori sunt exponenții acestei voințe, așezate pe două criterii fundamentale în ceea ce vor să facă – interesul public și interesul național.
Nimic nu se dă ușor. Mai cu seamă lucrurile care țin de deprinderile oamenilor crescuți și educați în robie. Important este că nu a fost irosită șansa, că a fost păstrată și perpetuată o guvernare democratică și pro-europeană care să asigure mișcarea înainte, că, la acest ceas greu, Republica Moldova nu a căzut din istorie.
Asta ar fi fost adevărata trădare.
Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu, Partidul Liberal Reformator
Leave a Comment
(0 Comments)