Retrospectiva PLR: 20 mai 2013. Consiliul de reformare: Precizări utile

Considerente, 20 mai 2013

PL-reformaAtunci când grupul celor 7 deputaţi PL au făcut un pas înainte şi au semnalat că renunţă să se supună deciziei unilaterale a lui Mihai Ghimpu de a retrage partidul de la procesul de negocieri pentru formarea unui nou guvern proeuropean, ceea ce însemna retragerea de fapt de la guvernare,  mai multă lume nu a înţeles esenţa acestui gest. Cei mai limitaţi în orizont au spus că este mâna Moscovei, cei de rea-credinţă au fost siguri că este o trădare, iar cei angajaţi să spună ceva cu ocazii similare au luat pur şi simplu între ghilimele Consiliul de reformare.

Urmărind dezbaterile din spaţiul public de săptămâna trecută ne-am dat seama că nu au înţeles până la capăt ce se întâmplă nici unii analişti bine intenţionaţi. La un moment dat ne-a venit ideea că poate este necesară o întâlnire la masa rotundă a membrilor Consiliului cu directorii de opinie din presă şi comunitatea analitică din mediul societăţilor civile şi academice pentru a le servi informaţii din prima sursă. O asemenea întâlnire este posibilă în chiar următoarele zile. Până atunci, însă, voi încerca să aşez întro ordine mai puţin pretenţioasă câteva aspecte ale acţiunii noastre care să constituie şi răspunsuri la cele mai frecvente întrebări apărute: De ce? De ce acum? De ce aşa?

La întrebarea de ce a fost necesară apariţia Consiliului de reformare al PL, răspunsul este scurt: era nevoie de un colac de salvare. Fiindcă joia care vine, Partidul Liberal ar fi împlinit o lună de aflare în opoziţie, dacă la 12 aprilie Consiliul îşi amâna ieşirea la rampă. Înainte de această dată negocierile dintre PD şi PLD erau pe faza să se încheie cu foarte mare dobândă pentru PD, în condiţia în care acesta lăuda pe de o parte „perseverenţa” lui Mihai Ghimpu, exprimată public prima dată la 3 aprilie şi reiterată la 9 aprilie, de a nu participa la formarea unui nou guvern în numele luptei cu corupţia, iar pe de altă parte îşi adjudeca ministerele cele mai importante ale naivilor de liberali. În acelaşi timp, PD, dădea asigurări PLD –ului că în Parlament va exista o majoritate care să voteze guvernul în lipsa liberalilor, convingând grupul Dodon şi alţi deputaţi neafiliaţi să se „pătrundă de responsabilitate” şi să pozeze încă o dată în postura de salvator al naţiei. Bonus pentru această „jertfă”  era promisiunea susţinerii în toamnă a referendumului lui Dodon de demitere a Primarului General al Municipiului Chişinău, liberalului Dorin Chirtoacă.

Situaţie ideală pentru exponenţii coloanei a cincea din parlament care promisese patronilor lor să scoată până în toamnă liberalii din arcul puterii executive. Ieşirea din legislativ o planifica deja însuşi Mihai Ghimpu. Încă la 31 martie, la Consiliul Republican, dânsul a expus pentru prima dată vestita schemă grafică, conform căreia PL va intra în 2014 în opoziţie profundă, după venirea, planificată de autorul strategiei, la putere a comuniştilor, din care urmează să iasă triumfător în îndepărtatul an 2026. În schimb – direct în Uniunea Europeană, fără a uita că la primul colţ ne va aştepta Bucureştiul. Ne va aştepta mult și bine şi Bucureştiul, şi Uniunea Europeană după încă un deceniu de guvernare comunistă… Iată răspunsul la întrebarea De ce? Pentru că nu am putut să permitem repetarea situației din 1999, când farsa așa ziselor mâini curate ne-a îndepărtat atât de mult orizontul european. Pentru că greșeala o făcea un om dar responsabilitatea avea să cadă peste noi toți, dacă rămâneam indiferenți la ceea ce se întâmplă. Și atunci, spre deosebire de unanimitatea Curții Constituționale, Consiliul de reformare a exprimat o opinie separată de cea a liderului, arătând că interesul național este mai presus de unanimitatea falsă.

Și aici ajunjem cu răspunsul la întrebarea cel mai des adresată nouă: De ce acum, adică atunci? De ce nu cu o lună mai devreme sau cu una mai târziu. Trebuie să spunem că factorii de timp nu au fost prestabiliți, pentru că nu a fost o acțiune pusă la cale de cu vreme. A fost eminamente o acțiune precipitată, impusă de evenimentele care se derulau cu repeziciune și în care PL se transforma tot mai mult întro ruină, atrăgând după sine întreaga construcție guvernamentală din care făcea parte. Catalizatrul acestor procese demolatoare era însuși liderul Mihai Ghimpu, care, cu de la sine putere decisese soarta PL, atribuindu-i rolul ingrat de destabilizator la vedere al situației politice în Republica Moldova. La vedere spun, fiindcă exista un important diriguitor în umbră.

Am mai spus și cu alte ocazii, că revenirea la 12 aprilie a grupului celor 7 deputaţi PL la negocieri și susținerea efoturilor de formare cât mai  grabnică a unui guvern proeuropean a stricat multe socoteli de culise despre care doar bănuiam, fără se credem că lucrurile pot ajunge atât de departe. Reacția doesebit de nervoasă a unor lideri PD, ne-a convins că PL era sacrificat intereselor PD. Mai mult ca probabil, în cadrul acestui concubinaj politic nefiresc, dregătorii PD au fost asigurați că nimeni din PL nu va ieși din dispozitiv ca să strice o înțelegere pecetluită. Și iată că la 12 aprilie din acest dispozitiv-beton se desprind tocmai 7 deputați, însosțiți de peste 30 de membri marcanți ai PL – miniștri,  viceminiștri, conducători de agenții și organizații teritoriale – și strică înțelegerea.

Vădit nemulțumit de schimbarea raporturilor de forțe în procesul de formare a noului guvern,  PD-ul, s-a văzut nevoit să mai cedeze din sferele poftite, insistând, însă, categoric, să păstreze Ministerul Transporturilor. De ce? Vă gândiţi Dumneavoastră. S-a văzut cu ochiul liber, că turnura cauzată de implicarea Consiliului de Reformare al PL,  a necăjit într-atâta ambițiile beneficiarilor momentului încât aceștea au comis un exces de zel sărind peste cal în epizodul legat de implicarea Curții Constituționale. Timpul va scoate la iveală detaliile conjurației alcătuite pe schema Ghimpu-Plahotniuc-Curtea Constituțională împotriva Republicii Moldova, conjurație care merită o investigație mult mai detaliată și mult mai specială, dar din acest loc și din acest moment marcat cu data de 22 aprilie, tăvălugul împins să turtească orgoliile lui Filat a pornit viceversa și a ajuns acolo unde mai puțin se așteptau șperțarii pe rol de politicieni: în punctul zero.

Nicio milă pentru ei, merită să rămână cu toții la această cotă și sperăm că la viitoarele alegeri vor avea și nota respectivă pentru comportament din partea alegătorilor. Păcat că odată cu imaginea lor, politicienii egoiști, lacomi și limitați în viziuni politice de ansamblu au făcut țăndări statul de drept atunci când au început să-și dea în cap unul altuia folosind pe rol de par instituțiile lui. Au făcut-o în văzul cetățenilor desgustați de un asemenea comportament iresponsabil și al unei Europei profund dezamăgite.

Dar, spațiul rezervat rubricii se termină și ar trebui să răspundem și la întrebarea deloc ușoară: De ce așa?, adică de ce atât de deschis, riscant, atingând coarde atât de sensibile, cum ar fi unitatea unui partid care este, sau ar trebui să fie, exponentul Mișcării de eliberare națională? Pentru că așa cum s-a făcut până acum politică în general și politică de interes național, în special, nu se mai poate. O spunem cu mare responsabilitate noi, cei care ne aflăm și fierbem astăzi în văpaia acestei politici. Nu ne vom deda în detalii, care pot fi subiectul altor materiale, dar să porneși un tam-taram politic demolator din instinctul vulgar de a avea câți mai mulți bani din sinecuri înfipte în economia publică, de a controla cât mai multe instituții de drept, de a te anga întrun război intern de epiuzre a statului în anul crucial pentru destinul oamenilor care te-au votat , este mai mult decât iresponsabilitate, este adevărată nebunie. Și asta având certitudinea, dar și promisiunea Federației Ruse că va depune în acest an toate eforturile ca Republica Moldova să rateze vectorul european și să fie prinsă din nou în capcana intereselor neo-imperiale rusești. Suntem martorii unei ofensive pe toate planurile în vederea acestor planuri: de la incitarea separatismului transnistrean și până la activizarea coloanei a cincea în persoana Bisercii Ortodoxe Ruse de sub comanda mitropolitului Vladimir.

Noi, membrii Consiliului de rofermare al PL ne-am spus că nu se mai poate ca inculții, iresponsabilii, bădăranii de tot felul cu ticuri de fureri locali să dicteze rosturile prezentului și cele ale vremurilor care vin. Este timpul oamenilor responsabili, sinceri și pricepuți, inteligenți, educați și instruiți să ridice de jos ideea națională terfelită de atâtea ori în orgolii și prostie și să o ducă la fireasca împlinire.

Sâmbăta și duminica trecută, comisarul european pentru extindere, Ștefan Fulle, a avut consultări intense cu reprezentanții fostei alianțe de guvernare, inclusiv cu reprezentanții Consiliului de reformare. Mesajul lui pentru politicienii momentului a fost cât se poate de deschis și clar: Republica Moldova mai poate conta pe un program special de susținere economică, a infrastructurii, dar și a programelor de democratizare a societății doar în cazul formării în cel mai scurt timp a unui guvern funcțional. Unicul dușman care poate sta în calea acestei noi șanse pe care Uniunea Europeană o deschide în fața cetățenilor Republicii Moldova este politicianul orbit de ură și atrofiat în simțuri de lăcomie pentru bani și putere. Vedeți bine și rețineți cum îi chiamă. S-ar putea să vă prindă bine în alegerile viitoare.

Valeriu Saharneanu, deputat liberal reformator

Lasă un răspuns