Resurecția talibanilor islamiști în Afganistan și declinul „talibanilor” kremlinezi în R. Moldova
Să o începem cu talibanii a căror revenire este deja o certitudine. Sunt cei din țara lor de obârșie – Afganistan. Acordul final al reînscăunării lor s-a făptuit, în forma unei tragedii umane, duminică, 15 august 2021. Este ziua în care Mișcarea Talibană a intrat în Kabul, cucerind anterior în doar câteva zile aproape toate capitalele de provincie. Este ziua în care toate structurile militare, de securitate, civile și administrative ale republicii au căzut și s-au făcut nevăzute, iar președintele țării a dat bir cu fugiții dintr-un aeroport, forfotind de mii de oameni panicați și înnebuniți de frică.
De câteva zile de când au preluat țara, talibanii (pentru prima dată au luat puterea în 1994, au format și guvernat, până în octombrie 2001, Emiratul Islamic al Afganistanului) au anunțat o serie de amnistii în privința funcționarilor publici și au promis drepturi respectate în privința femeilor, aspru marginalizate de legile Șiriatului ale statului islamic pe care ei doresc să-l reinstituie. Sunt declarații neobișnuite, surprinzătoare chiar, în raport cu regimul de teroare practicat de talibani în perioada primei lor guvernări. Incidentele teribile cu omoruri în rândul populației civile și a militarilor relatate din provincii, semnalează însă că vechile practici nu sunt date uitării nici de talibanii de azi. Oricum, angajamentele cu iz de toleranță ale liderilor mișcării sunt semnele unei enorme distanțări de ceea cea a fost ea cândva. Asta, dacă nu este cumva o tactică de liniștire a valului mare al refugiaților și de prindere în capcană a celor care au colaborat cu structurile statelor occidentale din țară. Teama de execuții a pus în mișcare sute de mii de afgani, iar multe guverne, inclusiv cele europene, inițiază programe de găzduire și integrare a acestor pribegi în țările lor.
Ca în toate marile probleme, și în drama afgană este căutat vinovatul. De fapt, nu se caută, se arată deja cu degetul. Toți dau vina pe administrația Casei Albe și, în particular, pe președintele SUA Joe Biden, care în aprilie trecut a decis retragerea completă a trupelor americane din Afganistan. Evident, criticile cele mai dure vin din partea puterilor concurente: China și Rusia. China s-a grăbit să profite prima de situație și a recunoscut regimul taliban chiar din prima zi a intrării lor în Kabul. Rusia este mai rezervată, dar nu scapă potrivita ocazie să exprime retorici denigratoare a ceea ce ei numesc politica dezastrului american. În același timp, Rusia ezită să noteze că prezența trupelor NATO și a numerosului contingent militar american a servit în acești ani drept scut de apărare a direcției rusești strategice sud-asiatice. Acum, talibanii revin la frontiera cu statele ex-sovietice ale Asiei Mijlocii musulmane, practic controlate de Rusia. Influența lor asupra acestei zone va crește considerabil și se va extinde și asupra regiunilor locuite de musulmani din chiar interiorul Rusiei.
Președintele Biden a explicat luni poziția Statelor Unite și motivele pentru care ea a ales acest comportament. Conform lui, guvernul american s-a implicat în Afganistan în vederea lichidării unui centru mondial al terorismului, misiune împlinită pin lichidarea liderilor Al Qaeda. Actualmente însă, SUA nu mai vrea să implice țara în războaie civile străine, suportând pierderi și cheltuieli implicite. Timp de două decenii, SUA a investit în democratizarea Afganistanului peste 1 000 miliarde de dolari, a instruit și dotat o armată de cca 300 000 de trupe și a suportat întreținerea lor și a unui numeros aparat administrativ, care, aparent funcționa și dispunea de susținerea internațională să continue construcția unui stat civilizat de sine stătător. „Le-am dat toate șansele să își determine propriul viitor. Nu am putut să le oferim însă și voința de a lupta pentru acel viitor”, s-a tânguit cu vădită resemnare președintele Biden.
Eșecul Occidentului în proiectul unui Afganistan democratic (căci astfel este catalogată revenirea în forță, fără să întâmpine nicio rezistență, a talibanilor) și în special al SUA, ca cel mai important contribuitor la tentativa de reformare a Afganistanului, va marca un punct de cotitură în status-quo-ul marilor puteri ale lumii. El, de fapt s-a și produs, de îndată ce SUA – prima putere militară a lumii – a renunțat să se comporte în cazul Afganistanului de maniera statului american în cazurile de referință ale secolului XX: Coreea în 1953 și Vietnam în 1967. Acum, pentru a demonstra că este vorba de altă politică, decât cea de implicare contondentă imperialistă de partea cuiva într-un război civil într-o țară străină, Casa Alba va trebui să facă presiunile admisibile prin instrumentele proprii și internaționale ca regimul taliban revenit la putere, iată, am putea spune că pe cale pașnică, să nu recidiveze în ceea ce a fost până în 2001. Dacă, în scurt sau în lung timp, se va dovedi că acest regim nu va ține cont de nimic din ceea ce s-a întâmplat în douăzeci de ani cu țara pe care a pierdut-o și apoi a luat-o în stăpânire, cu el însuși și cu întreaga lume, dacă acest regim va reveni la practicile tribale și inumane de tratare a propriilor cetățeni, atunci eșecul SUA și al Occidentului va putea fi considerat definitiv și dezastruos. Până acolo însă, revenirea talibanilor la putere în Afganistan agravează situația în regiune, repune țară în categoria celor mai suferinde zone ale omenirii. Cel mai greu de admis este că modalitățile de îndreptare sunt cu totul imprevizibile și ele vor rămâne pentru mult timp o mare necunoscută.
Dacă în partea respectivă a lumii, revenirea talibanilor în fruntea statului afgan creează perspective sumbre, iată că în ceea ce privește Republica Moldova, perspectivele se conturează din ce în ce mai clare și mai luminoase tocmai din pricina îndepărtării de la putere a unei forțe politice apropiate ca și comportament de cea a talibanilor afgani. Asocierea se referă la mișcarea politică antieuropeană și fundamentalist antinațională inițiată de nomenclaturistul sovietic, generalul de miliție, Voronin și adusă la descompunere de discipolul acestuia, generalul în materie de corupție, Dodon. Instalată la putere de Voronin în 2001 și scoasă de la putere grație imberbului Dodon în 2021, mișcarea a avut timp de 20 de ani un pronunțat caracter taliban – ceea ce înseamnă rezistență acerbă, pe unde ascunsă, pe unde deschisă, la proiectele de integrare națională românească și europeană comunitară a Republicii Moldova. Cu toată susținerea imperialistă a Federației Ruse, beneficiind de operațiunile hibride de subminare dezvoltate de aceasta din teritoriul ocupat ori din zona economică strâns controlată de ea, talibanii kremlinezi au pierdut din mâini Republica Moldova. Pierderea este mare: talibanii kremlinezi din R. Moldova au pierdut un teritoriu european de înaltă cotație în geostrategiile Kremlinului. Ca să nu mai vorbim de miliardele de dolari investiți în căpeteniile locale talibane și acoliții lor. În stafurile de campanie ale mișcării talibane moldovenești azi e panică mare, aproape ca pe aeroportul din Kabul. Unele căpetenii ar vrea să se refugieze sub acoperemântul patronilor de la Moscova, alți colaboratori s-au evacuat deja cu tot cu averea furată în țări neutre, unde mâna legii e mai greu de întins ca să-i prindă și să-i aducă în fața tribunalelor. Panica și frica îi devorează sufletește și ar vrea să o întindă cât mai departe de zona de pericol, doar că stăpânirea lor moscovită îi vrea locului, să stea până la urmă, să continue să pună bețe în roate țării lor atâta timp cât mai sunt în libertate. Din eșecul american, Moscova a învățat lecția, și anume că dacă o mișcare fundamentalistă și de rea credință nu este distrusă până la capăt, ea riscă să revină într-o formă sau altă. Moscova va încerca să reorganizeze activitatea talibanilor săi în teritoriul național al R. Moldova, pregătind altă revenire a lor într-un viitor imprevizibil, dar posibil în condițiile limitării la jumătăți de măsură. E de datoria noului regim „antitaliban” de la Chișinău să acționeze fără ezitare și să curme pentru totdeauna revenirea la putere a talibanilor corupției și intereselor străine.
Valeriu Saharneanu
18 august 2021
Leave a Comment
(0 Comments)