Remember: Guvernul Streleț a căzut la 29 octombrie 2015. Republica Moldova revine la starea de până la 29 iulie 2009
Material publicat la 29 octombrie 2015 (mulțumim Facebook). Nimic de schimbat.
Evenimentele de mare încărcătură dramatică se desfășoară în Republica Moldova cu atâta repeziciune încât pentru a le urmări ar fi rațional punerea întregului teritoriu sub observația camerelor video și patentarea unui reality show de țară.
Esența lui constă în următoarele: pentru a putea fura un Miliard din rezerva Băncii Naționale fără a fi urmărit de poliție, tras la răspundere și fără riscul de a petrece tot restul vieții după gratii, mai întâi de toate trebuie să pui mâna pe Putere. Gangsterii „noștri” au procedat anume așa în Republica Moldova: cu bani furați în regimurile precedente pe căi tâlhărești tradiționale au format partide, au pus pe ei podoabe de politicieni, s-au deghizat în pro-europeni (sau în pro-euroasiatici) și au tras lozul la alegeri în fața unei populații extenuate material și mintal de comunism.
Rezultatul îl cunoaștem cu toții. Furtul Miliardului face parte din acest marș triumfal al gangsterilor către puterea lor desăvârșită asupra noastră. Consolidarea potențialului economic-financiar este piatra de temelie a procesului de acumulare a puterii și fundamentul pe care ei își edifică aripa a doua a puterii, cea politico-juridico-mediatică. O etapă importantă a acestui parcurs prădalnic a fost încheiată la 30 noiembrie 2014, ziua când s-au consumat ultimele alegeri parlamentare.
De atunci, scenariul vieții noastre ni-l fac acești gangsteri. Acum, după ce unul dintre ei, Vlad Filat, a intrat preventiv după gratii, scenariul ni-l scrie gangsterul cel mai șmecher și mai perfid dintre ei, Vlad Plahotniuc. Reținerea lui Filat nu înseamnă deloc că Justiția este pe urmele Miliardului furat, așa cum ne sugerează subtil cei care l-au aranjat. Arestarea lui Filat nu este altceva decât demonstrația de forță a gangsterului cel șmecher și perfid față de gangsterul cel fudul și arogant.
Scoaterea ultimului din ecuațiile de putere politică și economică îl face pe primul câștigător al unei rivalități de orgolii, dar și stăpân peste Republica Moldova. Așa că atât la 15 octombrie, ziua săltării din Parlament și trimiterii după gratii a deputatului oligarh și președinte al PLDM Filat, cât și cea de astăzi , 29 octombrie 2015, ziua demiterii Guvernului condus de PLDM-istul Streleț nu au fost altceva decât evenimente ritualice pline de noi semnificații.
Prima dintre ele și cea mai importantă ar fi că epoca hegemoniei Partidului Liberal Democrat în angrenajul alianțelor de guvernare post-comuniste și pro-europene a apus astăzi, 29 octombrie 2015. Sintagma „PLDM- principalul partid din arcul guvernării” încetează să corespundă realității.
A doua semnificație este că rolul de dirijor, dar și de primă vioară în orchestra guvernării, așa-numită pro-europeană, a fost preluat de azi de Partidul Democrat. Emfaticul Marian Lupu, președintele de vitrină al partidului, s-a străduit din răsputeri în pledoaria sa de la tribuna Parlamentului să fie crainicul acestui nou statut al formațiunii în regnul politic de la Chișinău.
A treia semnificație este anunțul că noul hegemon politic al Republicii Moldova va juca dur și fără să suporte dezacorduri ori improvizări dinafara partiturii aprobate, precum și-a permis în ultimele săptămâni fosta primă-vioară Streleț. Declarațiile lui stridente despre „mâinile dezlegate” rostite după arestarea președintelui PLDM, cererea lui de demitere a directorului CNA, dar mai cu seamă intențiile enunțate public despre inițierea procedurii de reziliere a contractului de concesionare a Aeroportului Internațional Chișinău au supărat dureros urechea dirijorului și el a grăbit însutit procedura de demitere a răzvrătitului. Cu atât mai mult, cu cât această procedură se înscrie de minune în planul lui general de dezintegrare a Partidului Liberal Democrat.
A patra semnificație este cu destinație specială și adresată partidelor-satelit, precum și grupurilor de deputați independenți loiale Partidului Democrat. Între acestea, în primul rând, desigur, Partidul Liberal, cel mai devotat cauzei hegemoniste a Partidului Democrat (citește: cauzei lui Vlad Plahotniuc de capturare a Republicii Moldova). Marian Lupu a lăudat cu ochii umeziți de duioșie comportamentul Partidului Liberal în situația concretă a acestui an și a știut care merite anume a avut Ghimpu în anii precedenți.
Liderul de vitrină al PD a avut misiunea să facă trimiteri pline de gratitudine în adresa grupului deputaților independenți ai lui Iurie Leancă, partidul căruia este văzut ca un recipient natural a ceea ce se va desprinde în procesul programat de dezagregare a PLDM. Iurie Leancă este văzut și ca un înlocuitor al lui Streleț în viitoarea garnitură de guvernare pe care o gândește Partidul Democrat. Cu atât mai mult cu cât Leancă este bine cunoscut în Europa, dar are și tot portofoliul necesar lui Plahotniuc pentru ca acesta să evite dezacorduri supărătoare în caz că prim-ministrul ar vrea să-și dezlege mâinile.
Semnificațiile adresate Partidului de buzunar al Socialiștilor sunt ca el să rămână așa cum este, în opoziție, și folosit de Partidul Democrat la timpul cuvenit pe rol de bâtă; să fie cât mai zgomotos, cât mai fioros și cât mai certat cu bunul simț, precum îi stă bine unui partid compus din gazele reziduale ale ideologiei bolșevismului. Iar Partidului Comuniștilor îi revine misiunea de onoare să fie îngurgitat cu de-a-ntregul în procesul de inflamare organică a Partidului Democrat. Rolul pe care l-a avut și l-a jucat cu fidelitate profesională în ritualul de demitere a Guvernului Streleț arată că Partidul Comuniștilor se află cu siguranță pe calea aleasă de păpușar.
Adunate într-un rezumat, semnificațiile evenimentului consumat în Parlament în ziua de 29 octombrie 2015 sunt mai mult decât îngrijorătoare: caracatița Plahotniuc este la un pas să se instaleze și în capul Executivului – veriga ce-i lipsea în lanțul de posedare totală a Republicii Moldova.
Ajunși în acest punct descoperim că după un periplu de șase ani societatea noastră s-a pomenit din punct de vedere a stării democrației la situația de până la 29 iulie 2009. Atunci, un singur partid, cel al comuniștilor, controla și statul, și restul partidelor, inclusiv cele din așa numita opoziție. În acest rol tinde să vină azi Partidul Democrat – mult mai posesiv, mai avid de putere și mai lacom de bani publici. Va avea nevoie Republica Moldova de un alt 7 aprilie ca să-i taie și acestuia elanul prădător?
Valeriu Saharneanu,
29 octombrie 2015
Leave a Comment
(0 Comments)