Protocolul şi stenograma şedinţei CPEx. al C.C. al P.C.R. din 13 noiembrie 1989

ANEXE

[……….]

II

Protocolul şi stenograma şedinţei
CPEx. al C.C. al P.C.R. din 13 noiembrie 1989

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

Arhiva
COMITETUL CENTRAL Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 3240 Nr. 1840 22 XI 1989
PROTOCOL nr. 24
al şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 13 noiembrie 1989

    Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.
Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu, Mitea Constantin.
Şedinţa a început la ora 11.30 şi s-a terminat la ora 12.40.

Ordinea de zi:
– Discutarea Raportului ce urmează a fi prezentat Congresului al XIV-lea şi programul de desfăşurare a Congresului.

Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a examinat pe capitole şi a aprobat principalele probleme cuprinse în Raportul ce urmează să fie prezentat celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Raportul va fi supus spre aprobare şi Plenarei Comitetului Central al partidului care va fi convocată în ziua de 18 noiembrie 1989.
În cadrul discuţiilor, Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile prezentate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, cu privire la poziţia ce urmează să fie adoptată şi acţiunile ce vor trebui întreprinse în legătură cu unele probleme internaţionale ce interesează în mod deosebit ţara noastră.
Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile cu privire la programul şi modul de desfăşurare a lucrărilor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român.

Nicolae Ceauşescu

————————–

Stenograma
şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
din 13 noiembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.
Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu, Mitea Constantin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Am convocat această şedinţă, tovarăşi, pentru a discuta Raportul care trebuie prezentat în faţa Congresului al XIV-lea. Nu este prea mare – decât vreo 140 de pagini! (sic!) […] Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem la Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziţie mai clară. Este vorba de probleme legate de Moldova Sovietică. Aţi citit cu toţii informaţiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenţia tovarăşilor că trebuia să le publice în presă şi va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziţie în această problemă, având în vedere, în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluţioneze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Va trebui să discutăm cu Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare. De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relaţiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegaţiile celor două partide – şi s-au întâlnit – dar au intervenit problemele cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost. În 1965, în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică şi despre care există un Decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparţine poporului român şi că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor şi ţăranilor. Am întrebat, sunt şi stenogramele, dacă consideră că în România nu este încă puterea muncitorilor şi a ţăranilor?! Sigur, atunci a avut o poziţie favorabilă Şeleapin, care a spus că tovarăşii români au dreptate, dar trebuie să analizeze şi să vedem cum să soluţionăm această problemă. Ceilalţi, inclusiv Brejnev, au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.
Tov. Elena Ceauşescu: „Albii” erau peste tot.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu mă interesează cine l-a luat?[!]
Tov. Elena Ceauşescu: Să ne dea de la ei.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Pe noi nu ne interesează asta.
În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu „albii”. Este adevărat că nu am mai reluat această discuţie. Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă şi cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiţii şi am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm şi problema Basarabiei.

Trebuie oricum să ridicăm problema populaţiei din Republica Moldovenească (sic!), în concordanţă cu constituţia sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei înşişi spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România. Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm poziţiile care sunt, mai cu seamă că ei le publică şi să avem în lunile următoare o discuţie specială pe această problemă. De altfel, în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu problemele internaţionale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recunoaştem în mod deschis că Basarabia este a lor.
Tov. Elena Ceauşescu: Asta nu se poate niciodată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaştem. Una este problema graniţelor, ca rezultat al forţei, dar alta este să recunoaştem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român, este un non-sens. Aceasta ar fi o altă problemă. Sigur, punându-se problema anulării înţelegerii cu Hitler, este evident că în mod corespunzător intervine şi aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuţie pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situaţie şi felul cum ei acţionează.
Vin şi fac o plenară şi anunţă că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut şi continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor.

Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteţi de altă părere, vă rog să spuneţi?
Tov. Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum aţi propus.
Tov. Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci sunteţi de acord?
– Toţi tovarăşii sunt de acord.

Aici nu este vorba de existenţa unei naţionalităţi sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba de o parte a României, care a fost cedată datorită acordului (realizat de Stalin – n.n.) cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm şi noi. S-au publicat şi în Uniunea Sovietică. I-am spus şi lui Matei [Ilie] şi lui Olteanu [Constantin], pentru că este legat şi de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, şi din punct de vedere internaţional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se spune că Uniunea [Sovietică] manifestă interes faţă de Basarabia şi Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes şi nu are obiecţiuni faţă de acest lucru.
Un asemenea punct este şi în legătură cu Polonia, că în problema Poloniei şi Uniunea Sovietică manifesta anumite interese, adică împărţirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depăşească înţelegerea cu Hitler şi au cerut iniţial întreaga Bucovină şi Hitler s-a opus [:] „ne-am înţeles numai atât”.
Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul afacerilor externe de atunci al României.
Tov. Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor[24].

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul [pentru Congresul al XIV-lea], în continuare, este prezentată poziţia României în problemele internaţionale, în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare şi am introdus aici că ţările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare. De fapt, aici spunem aşa: „În acest cadru, România propune să se încheie un acord general, cu participarea tuturor ţărilor europene, privind eliminarea până în 1995 a tuturor armelor nucleare din Europa”. În ceea ce priveşte celelalte probleme, sunt poziţiile noastre cunoscute, care sunt aprobate. Sigur, faţă de problema unităţii europene, am afirmat poziţia noastră, nu m-am mai referit aici la „căminul comun”, mă refer la unitatea între ţările independente. I-am dat unui francez un interviu, zilele trecute, şi am spus că în această privinţă afirmăm şi noi teza unui mare preşedinte al Franţei, că Europa este o naţiune liberă, independentă. Este vorba de Charles de Gaulle.

În problema Balcanilor, am spus că trebuie să ne adresăm ţărilor din Balcani, pentru a acţiona împreună în vederea depăşirii diferitelor obstacole, a apropierii, a întăririi conlucrării cât mai largi. Trebuie, realmente, în Balcani, să nu mergem spre o federaţie balcanică, ci spre o colaborare largă economică şi în toate domeniile şi la care pot participa şi unele ţări din bazinul dunărean, cum am mai discutat, şi, desigur, în primul rând am în vedere Ungaria şi Austria. Acest lucru l-am avut întotdeauna în vedere, dar eu în Raport nu m-am referit concret. Uniunea Sovietică nu are nimic cu Dunărea şi Germania la fel.
Tov. Elena Ceauşescu: Rămâne Cehoslovacia.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, şi Cehoslovacia. Adică grupul acesta de ţări care sunt vecine cu ţările balcanice şi au multe lucruri comune. Spunem chiar a unor ţări din bazinul dunărean – nu le menţionez, dar în gândul meu este ca să le avem în vedere. Deci, este vorba de Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, dacă vor dori acest lucru, pentru că Balcanii privesc ţările din Balcani. Acestea ar fi problemele privind situaţia internaţională, inclusiv am vorbit de subdezvoltare, poziţiile noastre care sunt cunoscute. Am menţionat unele lucruri unde trebuie să punem un accent mai deosebit. La relaţiile între partide am pus problema necesităţii unor întâlniri şi consfătuiri regionale, inclusiv ne-am pronunţat pentru o Conferinţă internaţională a partidelor comuniste şi muncitoreşti. De asemenea, m-am referit la problemele colaborării cu partidele socialiste şi social-democrate, m-am referit chiar asupra unor probleme privind socialismul îndeosebi. Sunt păreri diferite, cu unii este necesar să discutăm, inclusiv cum să rezolvăm problemele, cum să se realizeze în condiţii mai bune dezvoltarea în viitor. De altfel, este acum un interes în rândul unor partide socialiste, social-democrate, au început discuţii şi sunt critici la adresa situaţiei din Ungaria şi Polonia, în sensul că socialiştii nu pot să sprijine decât dezvoltarea pe calea socialistă, nu revenirea spre capitalism. Şi noi trebuie să ne spunem părerea.

Şi, în sfârşit, o scurtă încheiere cu concluzii generale, că dezbaterea, hotărârile să răspundă intereselor partidului, poporului, dezvoltării socialiste a României.
Uite, cam asta sunt problemele principale din acest raport. Sigur, că de la început până la sfârşit se subliniază că numai calea socialismului este singura cale pentru dezvoltarea României, a omenirii.
Dacă sunteţi de acord, dacă aveţi vreo problemă deosebită, care consideraţi că trebuie s-o punem?

Sigur, m-am referit şi la armată, privind rolul său, inclusiv conlucrarea în Pactul de la Varşovia atâta timp cât va exista acest pact. Dacă consideraţi că ar trebui să mai subliniem vreo problemă deosebită, vă rog să-mi spuneţi? În teze, în Programul-Directivă, în plenară am pus toate aceste probleme, de fapt nu le mai reluăm. Aici nu am reluat toate problemele din plenară, de aceea am şi făcut plenara, ca să nu ne apucăm acum să le reluăm, ci am vrut numai să subliniez perspectivele şi dezvoltarea în continuare. Mai mult decât avem în Directive nu ar fi bine să punem acum, să ne aşezăm însă şi în practică să facem mai mult. Am discutat, la un moment dat – am avut şi o variantă – să prevedem un ritm de 7-8 la sută al dezvoltării, chiar ceva mai mare şi pe urmă am ajuns la concluzia că este bine să mergem pe prevederile vechi. Sigur, posibilităţile sunt mai mari, dacă vom lucra bine, de aceea am spus că trebuie să considerăm minime prevederile din Programul-Directivă.
Tov. Elena Ceauşescu: Problema principală este să realizăm exportul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi toate celelalte probleme. Interesant este că Statele Unite ale Americii deţineau în rândul ţărilor dezvoltate, cu vreo 15 ani în urmă, o pondere de 50 la sută; în grupul lor acum au coborât la 34 la sută. Sigur, a crescut Japonia la 21 la sută ponderea, a crescut R.F. Germania şi celelalte ţări, dar aceste două ţări au o creştere foarte mare şi, probabil, că schimbările se vor accentua şi în general vor apare noi ţări. Această dezvoltare rămâne o legitate a dezvoltării (sic!). Nicăieri nu scrie că aceasta va rămâne veşnic numai pentru anumite ţări. Noi trebuie să ne străduim să nu rămânem în urmă. Asta este problema!

Astăzi am văzut un articol în „Herald Tribune” despre necesitatea a se reduce nu numai deficitul bugetar, dar şi deficitul social, în care arată că în trecut 2/5 din populaţie a devenit bogată şi 2/5 a devenit mai săracă. Şi trebuie să publicăm acest lucru. Cel puţin atât cât declară ei, pentru că nu mai poate să se conteste de către nimeni acest lucru. Şi eu mă refer, în raport, la această creştere a săracilor. Am dat câteva date, dar trebuie să folosim continuu pentru că realmente, situaţia din lumea capitalistă nu este deloc înfloritoare. Fac scandal, ajung să folosească unele greutăţi economice din ţările socialiste pentru a abate atenţia de la problemele lor foarte grave şi asta nu-i va ajuta să-şi consolideze poziţia. Se înşeală foarte, foarte mult! Practic, eu nu am de gând să mă mai refer la alte probleme acum.
[…]

Lasă un răspuns