Prostia cu mitraliera, ca și consecință a prostiei cu Președinția

Pe vremuri grele, marcate de răspândirea  invizibilă, rapidă și agresivă la scară globală a celei mai odioase molime din istoria omenirii, regimul Dodon dă dovadă de un comportament vădit neacordat cu situația pe care este chemat să o gestioneze. Or, situația este cu adevărat extraordinară, de o complexitate ieșită din comun și implicarea statului are drept miză sănătatea, chiar viața multor oameni.

Ce face Dodon și regimul lui în această situație? Unii observatori spun că el ar fi tentat să folosească molima în scop mercantil, electoral, că ar încerca să înhame bacteria dracului la carul campaniei lui pentru alegerile prezidențiale de la toamnă, că acolo, către acel orizont, îi este dusă mintea când acționează ori vorbește pe tema luptei contra virusului.

Această abordare oarecum critică nu este lipsită de fond. Cu nici zece zile în urmă, pe când țări ca China, urmate de Italia și Spania înregistrau mii de morți, Dodon făcea în fața moldovenilor declarații la limita demenței, încercând să pozeze, a la Putin, în chipul liderului neînfricat, macho și curajos. Era momentul când fudulia lui nemăsurată se opintea să o scoată în văzul lumii pe sora ei geamănă – prostia – esența nativă a impostorului. Se știe că aceste două calități nu pot una fără alta. În momente de criză, mai ales, ele nu mai pot fi ținute în frâu, se zbenguie să iasă la suprafață, tind să se arate lumii. De obicei, fudulia se cațără pe fruntea purtătorului, îi controlează nasul lung și întreaga suprafață facială a individului. Prostia e mai vicleană ca sora ei fudulia. Ea nu se mulțumește cu bravada grimasei tacite, deși uneori foarte grăitoare și aceasta. Prostia vrea exprimare vie și sonoră, ea pune stăpânire pe vârful limbii posesorului, devine purtătoarea lui de cuvânt. Dodon este mascota ideală a celor două anti-virtuți. La sfârșit de februarie, în timp ce pandemia se extindea cu viteza luminii, Dodon face prima remarcă prostească, adresată, probabil celor vânjoși la trup, dar cretini la cap ca și dânsul: „Nu trebuie de panicat, – zicea Dodon. În grupa de risc sunt persoanele de vârsta a treia, de la 70 de ani în sus”. Ce e mai mult în această frază – cinism ori prostie.

La valul de indignare și nedumerire stârnit în societate, la nicio lună de la prima indecență, Dodon, dă drumul celei de-a doua mari prostii. La 20 martie, în timp ce valuri de moldoveni reveneau acasă din zone grav infectate, zice că populația nu ar trebui să se îngrijoreze, că în convingerea lui, a șefului statului, virusul nu prezintă un pericol grav, că el (virusul) poate să treacă prin organismul omului și nici să nu observăm. Așa cum trece o gripă simplă, parcă ai avut oleacă de probleme cu nasul, ți-a trecut răceala prin tine și tu ai trecut coronavirusul.  La scurt timp tâmpenia prezidențială a fost combătută de primul caz de deces înregistrat chiar într-o localitate din raionul Hâncești, circumscripția în care Dodon a insistat să se facă alegeri pentru un mandat în parlament în ciuda evidențelor reale de pericol.

Încurajarea cu totul deplasată a președintelui ca cetățenii să nu se prea deranjeze în privința coronaviruslui nu a putut să nu se răsfrângă asupra situației de pe câmpul de luptă contra molimei. Faptul că avem tot mai mulți cetățeni infectați local (comunitar) poate fi considerat drept urmare a bravadei inepte a lui Dodon.

Cu gândul la alegerile din toamnă, Dodon a vrut să șteargă cu alte fapte urmele prostiilor sale din prima fază a crizei. Reacțiile altor șefi de state ale lumii și măsurile luate de aceștia în diminuarea efectelor răspândirii molimei au fost din ce în ce mai drastice. Izolarea ca unică formă eficientă de combatere a cerut impunerea stării de urgență, scoaterea în stradă a armatei, ca factor ajutător în rândul acțiunilor întreprinse în acest sens.

Lui Dodon i-au plăcut ambele măsuri. Starea de urgență îi deschidea câmp larg manifestării neîngrădite a super-calităților lui, pe care și le închipuie că le are. Cele ale liderului național (varianta Putin indigenă), dotat cu voință de neoprit și caracter dârz, de șef prepotent peste conducerea de vârf a republicii sale și a tot ce mișcă în ea. Măsura anti-virus cea mai cu efect și pe care a contat că-i va aduce cel mai mare profit de imagine a fost însă armata.

Scoaterea armatei în stradă este ceva ce impresionează. Este visul oricărui epigon stalinist. Care altă ocazie ca cea aprobată azi în mai toate țările atacate de virus i-ar fi oferit posibilitatea să exerseze, fără a fi învinuit de vicii dictatoriale, o posibilă pe viitor măsură de combatere a pandemiei democratice occidentale în țara sa? Sarcina pe care o are în fața lui Putin nu se va putea împlini fără această măsură extremă în condițiile în care rânduiala democratică a pus stăpânire pe o mare parte a societății și încearcă să scoată Republica Moldova de sub dominația Rusiei.

Înaripat de această nesperată până acum deschidere, comandantul suprem a dat iama la Ministerul Apărării. Încadrat de actualul și fostul ministru, a trecut în revistă efectivul militar înainte ca el să se răspândească pe străzile capitalei. Nicăieri în altă țară președintele nu a recurs la un asemenea gest și nicăieri în altă țară trupele militare angajate în lupta contra Covid-19 nu au apărut în halul celor de la Chișinău. Blindatele au apărut în marile piețe și pe la cele mai importante încrengături de străzi ale capitalei dotate cu mitraliere de calibru mare. Imaginile au oripilat lumea. Arătarea era în totală disonanță atât cu anturajul pașnic și retras în sine al orașului, cât și cu dispoziția preponderent apăsătoare a orășenilor. Oamenii nu aveau nevoie de sperietori, ei aveau nevoie de susținători în lupta cu noul coronavirus, așa cum au văzut că se comportă armata în țările din jur, dar și în cele mai îndepărtate, cum ar fi China, Coreea de Sud.

La priveliștea care li s-a arătat, reacția presei și a oamenilor a fost dreaptă și corectă pe măsură. Comentariile au fost toate în cheia amuzamentului, ilarității și caraghioslâcului. Nimeni nu a luat în râs bieții ostași, puși să stea demonstrativ pe blindate cu mâinile înfipte în mecanismele de bătaie a mitralierelor – neechipați în corespundere cu cerințele regimului antivirus. În spatele mitralierelor toată lumea a văzut de fapt fenmenul care conduce azi Republica Moldova, măria sa Prostia.

Dodon a dat-o în bară și de data aceasta. El s-a grăbit să scoată mitralierele de pe blindate, să atenueze impactul stupizeniei lui armate. Nu a reușit pe mult timp, pentru că următoarea gogomănie a venit ca o rafală și mai răsunătoare dinspre alt fief dodonian al prostiei – Consiliul Audiovizualului, mai precis a președintelui acestuia – care, probabil impresionat de reacția presei la prostia cu mitralierele și în excesul de zel de a se face util, emite cu de la sine putere o directivă prin care impune cenzura în presa audiovizuală.

Impacientat de efectul celor două mari breșe în imaginea lui de președinte macho, Dodon pleacă precipitat la televiziunea publică și încearcă să le astupe pe rând, dar este prea târziu. Toată lumea a putut să vadă a câta oară că regele este gol. Nu încape îndoială: prostia cu directiva anti-presă, prostia cu mitralierele și alte prostii care se produc zilnic pe sumedenie de alte domenii ale statului, este de fapt consecința faptului că prostia conduce azi Președinția, Guvernul, Parlamentul, Poliția, Armata și alte importante instituții vitale ale statului. Prostia la Putere este o adevărată pandemie politică care sufocă Republica Moldova și o circumstanță agravantă în calea combaterii celei sanitare.

Valeriu Saharneanu

26 martie 2020