Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Proces electoral încheiat: Maia Sandu adusă cu alai la Președinție; Dodon fugit în huiduieli la Moscova

Proces electoral încheiat: Maia Sandu adusă cu alai la Președinție; Dodon fugit în huiduieli la Moscova

Ajunul de Crăciun a fost înfrumusețat la Chișinău de intrarea triumfală a Maiei Sandu în Palatul Prezidențial. Un alai încântător de oameni sincer entuziasmați au însoțit-o pe tot parcursul drumului ei, măsurat cu pașii, de la Palatul Republicii, locul ceremoniei de învestire, și Palatul Prezidențial, locul de destinație, cu o escală de închinare la Statuia măritului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Aici, unde Scuarul Statuii se unește cu Piața Marii Adunări Naționale, agricultorii aflați de mai multe zile în stare protest contra politicilor anti-țărănești ale Guvernului, au făcut corp comun cu veteranii războiului de pe Nistru din 1992, clamând împreună „Maia Sandu și Poporul!” Simbolic și deloc întâmplător că, până aici, însoțitoare Maiei Sandu și doamna Domnica Manole, președintele Curții Constituționale, prima instituție a statului care nu s-a dat stăpânită de Dodon.  

De la Statuie, mai la vale, în Scuarul Europei, alaiului popular i s-a alăturat minunata ceată de colindătoare Osoiene, precum și copii cu buchete de flori galbene, culoarea-simbol a Maiei Sandu în bătălia pentru Președinție. Tumultoasa escortă a bucuriei și încurajării a avut și alte simboluri, cum ar fi cel metaforic, văzut de noi, care a conferit gălăgioasei suite menirea picăturii de apa vie, din poveștile noastre vechi, dată spre păstrare de viață și ocrotire de moarte celui trimis la luptă cu strașnicul zmeu – întruchiparea mitologică a forțelor răului. Răul întruchipat cu care Maia Sandu a fost împuternicită să se bată este corupția endemică, hidoșenia care sugrumă vieți în Republica Moldova.  

Cuprinși încă de euforia strălucitei victorii în alegeri, mulți dintre însoțitori au avut probabil iluzia că Maia Sandu intră în Președinție călare pe un cal alb. Alaiul care a însoțit-o a creat această iluzie. În vestimentația sobră și albă care și-a ales-o pentru acea zi, intrarea Maiei Sandu poate fi însă comparată mai degrabă cu pătrunderea unei firave fascicule de lumină în hăul negru al unei caverne preistorice, stăpânită de întuneric.  

Așa arăta statul și unul dintre simbolurile lui principale – Președinția – până în ziua de miercuri, 24 decembrie 2020, după cinci ani (2015-2020) de guvernare plahotniucist-dodonistă: o cavernă preistorică bântuită în palate și unghere de strigoii corupției instituționalizate. Și cel mai hidos dintre strigoi o aștepta pe Maia Sandu în holul cavernei pentru ceremonialul transmiterii stindardelor simbolice ale puterii prezidențiale. Noua stăpână a refuzat amabilitățile prefăcute ale strigoiului, a scurtat la maximum sindrofia și prin toate gesturile i-a arătat lui Dodon că ar face în sfârșit un mare bine dacă ar elibera localul imediat.

Frustrat, Dodon – strigoiul a plecat în trombă. Iar o plecare însoțită de huiduielile oamenilor este și acesta un simbol. Precum simbolic este că, într-un fel, plecarea lui Dodon a repetat gestul partenerilor lui de cavernă, a fugarilor Plahotniuc și Șor. Ca și Plahotniuc și Șor, Dodon a dat bir cu fugiții. În aceeași zi el și părtașii lui cei mai devotați au urcat în avion și s-a grăbit să se arunce în brațele ocrotitoare ale stăpânilor de la Moscova. Deosebirea este că Dodon se va întoarce la locul faptei. Asta, pentru că, în al doilea rând, Dodon încă nu a furat destul de mult ca să poată să-și asigure o viață fără griji, undeva, în străinătate. Dar deja în primul rând, Dodon nu poate pleca definitiv pentru că este legat cu lanțuri grele de stăpânirea de la Kremlin, are obligații mari față de ea. Afacerea lui Dodon cu Republica Moldova este una cu totul alta decât cea a colegului său fugar.

Plahotniuc urmărea capturarea statului în scopuri de business, adică de îmbuibare, de îmbogățire personală. Afacerea lui Dodon cu Republica Moldova este alta. Ea are în proporție de 90 la sută o componentă geopolitică. Devenit agent cu acte în regulă din momentul în care inclusiv prin filiera Bahamas a luat bani grei din punga Kremlinului, din acea clipă Dodon s-a făcut dependent pe viață și pe moarte de structurile politice și, mai ales, cele secrete ale Federației Ruse. Lăudăros și prea încrezător în puterile sale, Dodon a dat nu o dată pe față planul pus în fața lui de stăpânirea de la Moscova. Planul este federalizarea ori, cu alt cuvânt, transnistrizarea Republicii Moldova.

Din câte am văzut în înregistrarea dată în vileag de Plahotniuc, Dodon a încercat să-l atragă și pe el în murdara treabă. Acesta s-a ferit însă de ofertă. Nu de rușinea de a se face trădător, ci din simplul raționament că cineva de la Moscova trebuia să se facă șef peste el și să-i spună ce, cât și de unde are voie să fure. Pentru Plahotniuc, pentru securitatea lui, era mult mai simplu și mai de nădejde să țină Republica Moldova izolată, departe atât de Uniunea Europeană, dar mai cu seamă de Rusia, și să o despoaie pe bunul lui plac, fără a da raport cuiva.

Componenta geopolitică a activității lui Dodon presupune prezența tuturor rigorilor existente în relația șef-subaltern, stăpân-vasal. Ea include investiții din partea șefului-stăpânului și responsabilitate dovedită prin eficiență din partea vasalului-subalternului. Toată relația dintre ei este organizată în jurul unui plan concret de lucru. Pentru Dodon, acest plan trebuia să se finalizeze cu federalizarea Republicii Moldova, obiectiv rezervat în timp celui de-al doilea mandat al său. Așa cum celui de-al doilea mandat moldovenii i-a pus cruce, Dodon s-a pomenit într-o clipită cu toate oalele sparte de capul lui. Președinția, instrumentul principal cu care Dodon intenționa să ducă planul rușilor la îndeplinire, a fost pierdută lamentabil. Și asta din cauza erorilor, mai degrabă, a prostiei lui. Banii investiți de ruși pot fi considerați duși pe apa sâmbetei. Fără puterea politică de acasă și cu încrederea stăpânilor finanțatori compromisă, Dodon riscă să dispară din calculele Moscovei. Se poate aștepta la sancțiuni mai severe pentru minciunile îndrugate pe sama potențialul său electoral mistificat, dar și pentru inducerea în eroare și dezamăgirea șefului mare de la Kremlin. În fața lui Putin, Dodon jura că marea majoritate a poporului moldovean îl iubește și îl va realege numaidecât. Or, cât de mult îl iubește s-a văzut la 15 noiembrie, iar huiduitul copios la ieșirea din Președinție în ziua de 24 decembrie a fost cea mai explicită demonstrație de sentimente pe care poporul le are față de el.

Detronat, Dodon a plecat grăbit la Moscova nu numai ca să fie ispășit pentru greșeli. El vrea să fie iertat și își dorește prelungirea contractului geopolitic cu Moscova. Va miza bineînțeles pe puterea care o mai are în parlament prin grupul deputaților socialiști și cei ai lui Șor. Mizează și pe clientela înscăunată în Guvern, în Ministere și în numeroase alte instituții ale statului. Mizează pe sistemul ticăloșit oploșit în instituțiile și organele de drept. Mizează pe însuși fugarul Plahotniuc care își dă seama că odată cu venirea la putere a oamenilor ca Maia Sandu fuga lui ar putea rămâne fără șanse de întoarcere, iar furturile judecate și condamnate la ani grei de pușcărie.

Dodon mizează pe iertarea Moscovei, iar Moscova ar putea să mizeze încă o perioadă pe ticăloșenia lui militantă. Planul strategic pus în fața lui Dodon nu va fi anulat, ci doar corectat tactic. Dodon s-a dus să convingă Moscova că trădarea lui nu are un caracter formal, că el este omul care trădează fundamental. Pentru a fi cât mai convingător a luat la Moscova cu el argumente dintre cele mai tari: sunt discipolii Ceban, Batrâncea, Țârdea, generația nouă de mancurți. În caz de ceva aceștia îl pot înlocui fără probleme de conștiință pe Dodon.

 Înainte de a pleca la Moscova și de a părăsi Președinția, Dodon a strecurat printre dinți că lupta abia acum începe. Amenințarea ar putea să se materializeze în promovarea candidaturii lui la funcția de prim-ministru și susținută de majoritatea rodată deja din Parlament, iar acum mult mai consolidată, formată din deputații grupării toxice Dodon-Plahotniuc-Șor. Intenția este nu doar să împiedice planurile Maiei Sandu de reformare a întregului sistem de stat bazat pe crimă și corupție, ci să aibă controlul executivului într-o eventuală perioadă de pregătire a unor alegeri anticipate.

Aici planurile lui Dodon intră iar în contradicție frontală cu dorințele poporului. Alaiul încântător care a adus-o pe Maia Sandu în Președinție și l-a huiduit la plecare pe Dodon, nu a încetat nici pe o clipă să clameze dorința lui cu referire la viitoarele alegeri. Esența sloganelor lor era că niciunul dintre cei care au furat avuția statului, au venit la putere încălcând grav legile lui, au prădat, trădat și profitat de stat, nu trebuie să se regăsească printre aspiranții la viitoarele funcții în stat, fie el deputat, ministru ori responsabil de careva instituții. Dorința oamenilor este ca acest cerc vicios să fie rupt o dată și pentru totdeauna.

Dodon și camarila lui, dar și sponsorii lui geopolitici de la Moscova, trebuie să se consulte bine cu datele reale privitoare la așteptările electoratului moldovean și să se convingă dacă nu cumva ei fac parte din această categorie profund urâtă și renegată de popor.

Valeriu Saharneanu

27 decembrie 2020

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.