Pavel Filip: Cu chiraleisa prin politica externă

Două hotărâri pe politică externă luate de guvernul paralel condus de Pavel Filip într-o ședință ascunsă sunt dovada cea mai clară că regimul Plahotniuc a intrat în panică. Marți, 11 iunie, în a patra zi de intrare în incertitudine după formarea și învestirea Guvernului Sandu în 8 iunie, deja contestatul de toți pe plan extern guvern Filip, decide pe neașteptate transferarea sediului ambasadei moldovenești în Israel din Tel Aviv la Ierusalim, dar și semnarea acordului între Guvernul R. Moldova și cel al SUA privind vânzarea terenului pentru construirea sediului ambasadei SUA în Republica Moldova.

Pe urme fierbinți, Pavel Filip a articulat că acestea ar fi fost două angajamente ale cabinetului său față de Statele Unite. Bine, angajamentul față de Statele Unite e ceva serios, îndeplinirea lui ține de onoarea statului. Dar el fusese parcă rezolvat pe dimensiunea Guvernului cu prilejul altei decizii, căreia i s-a dat undă verde după ce înțelegătoarea Curte Constituțională l-a suspendat a cincea oară pe recalcitrantul, în această speță, a președintelui Dodon.

Forțat, am putea să înțelegem insistența: o decizie luată repetat în situația izolată în care s-a pomenit Guvernul contestat de toți ar avea menirea să trezească indulgența marelui partener occidental. O înclinare a atitudinii americanilor în favoarea soluției sugerate de pd-iști cu ieșirea din criză prin „arbitrajul alegerilor anticipate” ar fi pentru regim un nesperat colac de salvare. Această misiune o are probabil și finul Candu, expediat incognito peste ocean. Ce poate face Candu la Washington decât să picure lacrimile falsului „prieten devotat al Americii” care, iată, din această vitează și vrednică postură suferă o tentativă de lovitură de stat pusă la cale de ruși. Credeți că va trece cumva Candu pragul clădirii Harry S. Truman Building de pe 2201 C Street, NW, Washington, D.C., unde este situat Departamentului de Stat, Ministerul de externe al SUA? Un emisar al mafiei moldovenești, mazilit și de înalta funcție de demnitar de stat pe care o avea până recent, nu are nicio o șansă. Unica adresă abordabilă pentru el poate fi buticul lobbyștilor de pe Pensilvania Avenu, vestitul bar de vis-a-vis de Casa Albă, acolo unde anumite firme de avocatură își au businessul în organizarea la comandă și contra unor sume mari de dolari participarea clientului la un dineu, la un ceai sau, foarte scump, la o recepție oficială, unde poate avea norocul să pozeze pe fundalul unor vedete politice în vogă. Se știe, în acești ani Plahotniuc a investit sute de mii, poate milioane de dolari, în activitățile de lobby pe teritoriul Statelor Unite. Este atestat documentar că în 2016 PDM a semnat un contract de 600 000 USD cu Podesta Group, în același an fiind raportate și transferuri în suma de 484 000 USD. Recent, o revistă de specialitate din SUA se mira de faptul că printre țările foarte generoase în investiții de lobby pe teritoriul ei se numără și Republica Moldova, o țară mică, săracă și oropsită din Europa. De unde ia bani Plahotniuc pentru a acoperi asemenea gen de activități în situația când nu este nici Zukkerberg și nici Ford, numai Dumnezeu și jumulitul de el popor moldovean știe.

Dar Candu nu este unicul emisar trimis în aceste zile peste hotare cu misiuni speciale să ajute la supraviețuirea regimului. Nu mai puțin importantă este altă adresă – Veneția. Bineînțeles, nu pe partea ei turistică. La 21 iunie acolo se va întruni vestita Comisie a Consiliului Europei în domeniul dreptului constituțional, supranumită Comisia de la Veneția. Comisia se va convoca special pe problema crizei din Republica Moldova la cererea Secretarului General al CE, Thorbjorn Jagland. De verdictul Comisiei de la Veneția, deși consultativ, depinde care din cele două guverne de la Chișinău va avea și legitimitate juridică pe plan internațional. Așa cum arată reacțiile ultimilor zile exprimate de aproape toate instituțiile europene și internaționale, dar și a cancelariilor principalelor state europene, legitimitatea Guvernului Sandu este deja recunoscută. O manifestare a faptului a fost și briefingul de ieri, 13 iunie, de la Ministerul de Externe al Franței cu participarea miniștrilor de externe ai G7. Invitatul special al reuniunii ad-hoc de la Paris a fost noul ministrul de externe al Republicii Moldova în Guvernul Sandu, Nicu Popescu. Auditoriul lui au fost foarte consistent, cca 50 de diplomați din statele G7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii).

Regimul Plahotniuc se află în vădită criză de credibilitate pe plan internațional. El nu a reușit să-și cultive anumită clientelă în Europa care contra mită sub formă de onorarii pentru servicii de consultanță ar face lobby pentru cauza lui în cazuri de forță majoră, precum este acum. Cu toate acestea, Plahotniuc a trimis la Veneția un comando politico-juridic în eventualitatea găsirii unor breșe în fortificațiile de integritate ale unor membri ai Comisiei. Ceea ce este nu doar puțin probabil. Este cu totul exclus. Dar, în situația disperată în care se află, Plahotniuc ar fi dispus să dea zeci de milioane de euro ca să-și salveze afacerea de la prăbușire. Afacerea care se numește Republica Moldova.

Deocamdată însă, fără nici un rezultat. Din contră, în căutarea de soluții puse în aplicare la repezeală comite greșeli care îi agravează situația. Este cazul celei de-a doua decizii a Guvernului Filip de strămutare a Ambasadei Republicii Moldova de la Tel-Aviv la Ierusalim. L-o fi sfătuit poate Ilan Șor, partenerul lui de grave tâlhării, să încerce deschiderea unei portițe israeliene în eventualitatea unui refugiu subit? Nu se știe ce e în capul lui Plahotniuc, dar Pavel Filip a arătat destul de prost atunci când un purtător de cuvânt al ministerului israelian de externe a pus la îndoială autoritatea guvernului său de a pune în practică o decizie luată în condițiile de incertitudine în care se află. Prost de tot a arătat Pavel Filip ieri, când Liga Arabă, organizație care întrunește 22 de state din regiune a denunțat decizia în termeni duri. Liga a calificat gestul drept o amenințare deschisă pentru poporul palestinian și a cerut Republicii Moldova să-și schimbe poziția pentru că ar putea avea un impact negativ asupra relațiilor ei cu țările arabe.

Iată așa, dintr-o pălitură, Plahotniuc și Filip și-au dat cu dreptul în stângul, au dat foc unei afaceri atât de promițătoare, cum se arăta. Este vorba de afacerea construită îndelung și cu multă migală ce vizează comerțul cu titlurile de cetățenie moldoveană. Afacerea a fost legiferată de curând de Parlamentul Republicii Moldova și era ca și pornită. Se făceau promovări și era deschisă portița pentru indivizii cu bani în căutare de refugiu ori de aventuri din țările Golfului și ale Peninsulei Arabice. Cât de mult se adeverește butada că în diplomație nu te repezi ca leul, pentru că o termini ca boul.

Strâns la ungher, regimul lui Plahotniuc trimite scrisori disperate în adresa ambasadelor înfierând „alianța Kozak”, „mâna Moscovei”, „uneltirile trădătorului Dodon”, fumigene care ani la rând au servit de paravan în despuierea Republica Moldova și a poporului ei în modul cel mai barbar cu putință. Uniunea Europeană și Occidentul în general, cuprinzând Statele Unite și Canada, cunosc cine e Kozak, au întreaga claritate a fenomenului „mâna Moscovei” și a potențialului ei operant, știu de uneltirile trădătorului Dodon și daunele aduse statului peste care este șef, dar mai știu și alte lucruri. De exemplu, că mâna Moscovei are liber în Republica Moldova grație schemelor dezvoltate de Plahotniuc și Partidul Democrat cu regimul anticonstituțional de la Tiraspol. Dovadă sunt ultimele alegeri în care Partidul Democrat a cumpărat în sensul direct al cuvântului alegători din zona ocupată de ruși. A cumpărat voturi din mâna Moscovei. Mai știu că trădătorul Dodon a fost până mai ieri un fidel colaborator al regimului, a votat cot la cot cu Partidul Democrat toate acțiunile antireformă pe domeniul juridic, economic și geopolitic. Mai știu că trădătorul Dodon a fost ajutat de Plahotniuc, în dauna pro-europenei Maia Sandu, să ajungă președinte al Republicii Moldova și că Andrei Năstase a fost oprit să intre în drepturile mandatului câștigat în alegerile pentru Primăria Municipiului Chișinău cu piedica și demersurile complice ale oamenilor lui Dodon.

Lumea de acasă ca și lumea din jur s-a lămurit cine este Plahotniuc, ce este Partidul Democrat – un ghem de minciună, ipocrizie și promiscuitate. Este o nenorocire pentru Republica Moldova. O spunem pe marja ultemelor ore ale  existenței lui. Într-un consens internațional fără precedent, comunitatea democratică internațională a hotărât să pună veto pe regimului oligarhic al lui Plahotniuc și el înseamnă una: plecarea rușinoasă din istorie. Azi, 14 iunie, a venit momentul adevărului. Plahotniuc și PDM trebuie să plece. Este ziua când se va vedea cât adevăr cuprinde celebrul aforism al lui Abraham Lincoln: „Poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.”

Valeriu Saharneanu

14 iunie 2019

Lasă un răspuns