Păcatele capitale ale lui Dodon

Nimeni nu s-ar fi apucat, așa, din neavând ce face ori din banală răutate să numere păcatele altuia. Cunoaștem răspunsul lui Isus dat fariseilor care-L ispiteau cu judecarea la moarte, prin uciderea cu pietre, a femeii acuzate de adulter: „Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra”. Asta însemnând că înaintea barei de judecată a Cerului avem cu toții păcate. Doar că persoana căreia noi vrem să-i numărăm aici păcatele se impune ea însăși judecății. Alegerile în cea mai înaltă demnitate a statului, anume asta și sunt – o judecată publică. Iar candidatul care pretinde la această demnitate asta și face – ispitește poporul cu alegerea lui. Înainte de a se hotărî să-l aleagă sau ba, poporul este chemat de Legea scrisă să-i judece faptele. Faptele însemnând uneori și păcate, care tocmai pe ele poporul-judecător trebuie să le ia în răspăr, ca să nu se mai repete. Deoarece toate ponoasele păcatelor făcute de acest soi de demnitari le suferă poporul, nu cel care le comite.

Or, ce vede poporul-judecător în persoana lui Dodon, de exemplu. În primul rând, că este practicantul de patru ani a acestei demnități și, în al doilea rând, că este pretendentul la ocuparea ei pe nou pentru următorii patru ani. Este deci un candidat în dubla postură: cea a fariseului, cum s-ar zice, obligat cu vegherea respectării stricte a Legii scrise, dar și cea a păcătosului surprins în preacurvie. O spunem asta pentru că timp de patru ani Dodon a practicat-o la modul deschis, sfidând normele bunei cuviințe, ale bunului simț, dar și ale Legii scrise aflate în veghea lui. Ddodon a înșelat de câte ori a putut interesele Republicii Moldova fără să țină cont de demnitatea funcției.

Adulterul politic cu structurile Moscovei, i-au și adus supranumele de agent străin, Kremlinovici, adică a șefului de stat dirijat de Kremlin și băgat până la gât în priza intereselor rusești. În patru ani, Dodon a adus sensul funcției de președinte al Republicii Moldova la semantica figurală, transformată istoric, a celei de fariseu, după demascarea acestora de către Hristos – cea a fățarnicului, ipocritului, mincinosului, perfidului, prefăcutului, șiretului și vicleanului. Sau, așa cum a fi fariseu însemna inițial a fi cel distinct în respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții iudaice, iar în timp a devenit cuvânt de ocară, tot așa și Dodon a întors pe dos sensul funcției de președinte al Republicii Moldova, ea însemnând în executarea lui nimic altceva decât a fi om ipocrit, fățarnic, prefăcut. La asta adăugând și cea de trădător al vechilor tradiții românești de cultură, istorie, identitate și unitate națională de care el își bate joc demonstrativ și cu nebunească plăcere.

Sunt păcate grele care cad pe umerii lui. Plecările dese la Sfântul Munte nu-l ajută. Revenind de acolo era de așteptat să se resemneze, să revină acasă, să se întoarcă la nevoile neamului lui, cu mintea, cu gândul, cu fapta. Nu se întâmpla așa. Din contră. Își complica soarta. Frica eșecului în alegeri îl arată acum pregătit să treacă la comiterea unor păcate capitale. Le-a și făcut, prin exemplul său prostesc îndemnând oamenii să ignore pericolul de moarte al infectării cu virusul Covid. De ce procedează astfel, de unde acest comportament drăcesc în raport cu nația sa, cu țara sa, cu neamul său și cu nevoile oamenilor țării sale? Cine știe. Poate că rostul lui pe fața pământului este să fie un trădător de meserie, un laș prin vocație malefică. Atunci de ce și cum a ajuns acest destin tenebros să cadă povară peste capul bieților moldoveni? A fost această fatalitate o întâmplare nefericită, o legitate de neocolit, ori o făcătură aranjată cu rea-credință? Fără a dibui pe  tărâmurile necunoscutului, haideți să vedem de unde s-a luat Dodon în această primă funcție de demnitate statală a Republicii Moldova. Să încercăm, cum s-ar zice, să ajungem la păcatul originar, cel al greșelii care a dat naștere nefastului fenomen. Chit că pentru asta nu trebuie să răscolim în negura vremii. E de ajuns o scurtă incursiune în istoria noastră recentă, unde putem vedea întregul tablou al conceperii lui. Dodon-președinte este cu certitudine produsul mizerabil al incestului dintre regimul-mafiot-tată al lui Voronin și regimul-oligarhic-fiică al lui Plahotniuc. Mama lui Dodon-președinte nu este prea-curata comunitate votantă a Republicii Moldova, cum vrea să ne-o arate viclean. Născătoarea lui Dodon-președinte este, precum se știe, vestita pițipoancă, ingrata panaramă, campioana moravurilor juridice ușoare: regimul-oligarhic-fiică al lui Plahotniuc. Dacă ar fi fost astăzi în altă parte decât alături de progenitura sa în lupta pentru un nou mandat, Plahotniuc ne-ar fi spus multe detalii picante despre travaliul aducerii pe lume a fătului său în 2016.

Este profund regretabil că în îmbulzeala actualei campanii electorale despre acest fapt aproape că nu se vorbește. Este greșit, pentru că ingerința rămasă nepedepsită în actul alegerilor libere de atunci a condus la distorsionarea de esența a celei mai înalte funcții în stat. A fost un act conștient de uzurpare a puterii care a condus la o reacție de uzurpare în lanț a celorlalte puteri. Astăzi, sub presiunea funcției uzurpate de Dodon, constatăm paralizarea subversivă a activității Parlamentului și transformarea Guvernului într-o direcție executivă a Președinției. Cununa de spini a acestei stări ingrate este că Președinția Republicii Moldova a devenit la rândul ei, prin mijlocirea directă a lui Ddodon, o sucursală a Kremlinului, iar Chișinăul, o extensiune a Tiraspolului.

Așa că opinia publică nu trebuie să uite nici pentru o clipă că Dodon este un președinte fals, un ocupant impostor al funcției. A fost așezat în ea prin înșelăciune și în același fel va încerca să se reașeze în ea la alegerile din 1 noiembrie și ulterior.  

Nu este afirmația noastră gratuită, ci înțelegerea cvasi generală a acestei situații pe care o are populația noastră conștientă încă de la neuitatele și năstrușnicele alegeri din toamna anului 2016. Începând cu acele alegeri, Dodon, agentul Kremlinului, este președintele personal al Coordonatorului de moment al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc, azi fugar prin lume și bănuit de crime grave împotriva statului. Că Dodon de jure mai este și președinte al Republicii Moldova are legătură directă cu faptul stabilit de forul legislativ suprem, care a declarat Republica Moldova drept stat capturat de banda criminal-politică a lui Plahotniuc.

În fapt, fenomenul Dodon-președinte este consecința directă și dovada în sine a statului capturat. Mare este păcatul clasei politice moldovene, în totalitatea ei, că această stare de lucruri nu a fost anulată și că Dodon a fost lăsat să intre în electorala prezidențială cocoțat în această funcție. După pierderea lui Plahotniuc, sponsorul principal al înscăunării lui în 2016 în condițiile statului capturat, Dodon vrea să încerce o reînscăunare a sa în 2020 în condițiile statului ocupat de ruși.

Da. Republica Moldova se află astăzi în totalitate sub ocupația hibridă a rușilor, acceptată și agreată de Dodon. Este un drum pe cale pierzaniei, un păcat capital pentru care ar trebui să răspundă atât în fața instanței divine, dar, și mai cu samă, în fața celei judecătorești penale. De teama lor, Dodon va recurge la cele mai teribile mașinații ca să poată să rămână la butoane. Este deprins deja să se hrănească cu jertfele păcatelor lui capitale. Ultimele zbenguieli apărute în spațiul vizual-electronic înainte de primul tur al alegerilor din 1 noiembrie ne arată un tip pregătit sută la sută să comită orice păcat, având asupra lui și discursul, și chipul, dar și înverșunarea dezastrului întruchipat. Cine au îndoieli, îi invit la un exercițiu de comparație. Haideți să suprapunem personajul real vizat de noi pe chipul biblic al personajului apt să comită un păcat capital și descris sintetizat în Pildele sau Proverbele lui Solomon:

  • Privirea trufașă.
  • Limba mincinoasă.
  • Mâinile care varsă sânge nevinovat.
  • O inimă care scornește planuri viclene.
  • Picioarele care se reped să facă răul.
  • Un martor înșelător care spune minciuni.
  • Cel care seamănă discordie între frați.

Câte din trăsăturile acestui personaj biblic generalizat și anonim se potrivesc personajului nostru politic concret? Toate!, și la o cercetare mai atentă a faptelor personajului nostru – ar mai fi de adăugat cam tot pe-atâtea.

Din punctul de vedere al religiei, păcatul, ca să se considere ca atare, trebuie să îndeplinească două condiții: 1. Păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient, adică; 2. Păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.

Din punctul de vedere al medicinei, Dodon ține să afirme că este în deplinătatea minții, este conștient, atunci când declină independența propriului stat și îl transformă în vasalul Moscovei; Dodon este de asemenea nesilit de nimeni, atunci când trădează interesul național și cel public și condamnă cetățenii la sărăcie și disperare.

Din punctul de vedere al justiției și în consecința celor două constatări, Dodon este pe deplin apt să fie tras la răspundere pentru abuz de putere și înaltă trădare – păcate capitale egale cu crime fixate în Codul Penal.

Din punct de vedere politic și în baza faptelor de lezare multiplă și continuă a demnității propriului stat și popor, Dodon nu ar trebui să fie votat de niciun cetățean la 1 noiembrie. Iar cei care o vor face pentru bani ori din convingere, în cunoștință de cauză și nesiliți de nimeni riscă să comită la rândul lor un păcat capital, întru-atât de păcătos este personajul.

Valeriu Saharneanu

30 octombrie 2020

Lasă un răspuns