Operațiunea „Cui cu cui se scoate” sau Cum finul Candu îi amintește lui Dodon cine le este nașul

Din câte putem deduce, Plahotniuc și-a amanetat libertatea la Miami în schimbul unor lucrări pe care încă ar mai putea să le facă de la distanță în țara lui de origine.

În vara anului trecut americanii și aliații lor europeni au suferit în Republica Moldova un fiasco umilitor. Din înnodarea pe repede a unei alianțe anti-oligarhice constituită din două componente incompatibile și alungarea de la putere a lui Plahotniuc, știm bine, a câștigat partida pro-rusă. Atunci, în iunie 2019, mișcând în față cu Blocul ACUM și cuplându-l cu partidul pro-rusului Dodon, americanilor și europenilor li s-a părut că împreună cu Moscova au realizat în Republica Moldova o joncțiune de mare succes în cauza comună a dezoligarhizării statului liliputan. Comentatori de aici, dar mai cu seamă de cei de pretutindeni, au opinat spumos că, în sfârșit, SUA, UE și Rusia și-au dat mâna și au colaborat fructuos în numele unei cauze comune în Republica Moldova după criza survenită la ocuparea de către ruși a Crimeii și estului Ucrainei, care i-a certat rău.

Nu zicem că americanii și europenii au procedat rău. Plahotniuc trebuia săltat de pe cuibul lui. Răul care l-a făcut el Republicii Moldova a fost și rămâne enorm, fără precedent, atât în plan de politică internă, cât și în cel geopolitic. Americanii și europenii erau conștienți că Dodon este omul Moscovei, dar atunci când au binecuvântat, în numele debarcării lui Plahotniuc, alianța atipică dintre PSRM și Blocul ACUM, ei au mizat pe două aspecte esențiale ale acestei afaceri de forță majoră. Primul aspect a fost că Dodon va ține totuși cont de creditul de încredere americano-european și va proceda rezonabil, cel puțin în interesul țării sale, atunci când Moscova îi va cere diverse servicii. Al doilea aspect a fost că SUA și UE (dar și cetățenii Republicii Moldova) au mizat foarte mult pe capacitățile de gestionare a situației așteptate din partea liderilor Blocului, Maia Sandu și Andrei Năstase, pe promptitudinea, responsabilitatea lor de a face față sarcinii foarte complexe.

Ambele mize au fost însă date peste cap în foarte scurt timp.

Maia Sandu și Andrei Năstase s-au dovedit practicieni politici slabi. Ei așa și nu au reușit să-și remodeleze felul lor de a fi – din cel al aspiranților la putere în cel al oamenilor de stat, ajunși ca atare între timp. În loc să colaboreze și mai strâns, să gândească și să pună în aplicare formule de scoatere a statului din captivitate, ei au dat frâu liber orgoliilor personale, s-au separat fiecare în scaunele lor de demnitari nou făcuți și i-au creat lui Dodon condiții să preia, aproape că imediat după fuga lui Plahotniuc, controlul asupra unor instituții-cheie ale statului.

La nici o sută de zile de la instalarea noii guvernări, Dodon avea controlul cvasi-general al statului. Deja își permitea să se distreze, trăgând cu sulițe din ce în ce mai otrăvite în direcția Guvernului Sandu. La demiterea batjocoritoare a acestuia în noiembrie 2019, Dodon nu a scăpat ocazia să lovească în plexul nu doar al Blocului, dar și al întregului front politic pe care acesta a ajuns să-l reprezinte la moment – partida pro-europeană: a dat izgonirea Guvernului Sandu drept dovadă în plus că pro-europenii nu sunt capabili să conducă destinele moldovenilor. Astfel, profitând de miopia politică a Maiei Sandu, de aroganța generică a lui Andrei Năstase și de țâfna păguboasă a amândurora, Dodon i-a fentat nu numai pe cei care l-au salvat din ghearele lui Plahotniuc, dar i-a trădat și pe partenerii de dezvoltare europeni și americani care au fost de acord cu acea coaliție salvatoare pentru el.

Acestea fiind făcute în privința salvatorilor săi și încălecând în continuare la guvernare partidul rămas de izbeliște al lui Plahotniuc, Dodon a prins a se pregăti victorios, încă din toamna anului trecut, pentru realegerea lui, ca și garantată, în al doilea mandat la președinție.

Victoria se dovedește a fi însă una à la Pirus. Lebedele negre nu au întârziat să se arate pe cerul vicleanului profitor tocmai în momentul jubilației lui maxime, prevestindu-i zile sumbre. Coronavirusul l-a izolat fizic, și pe mută vreme, de Putin, l-a îndepărtat instituțional de Kremlin. Factorul rusesc – cel politic de manevră, cel artistic de show și cel propagandistic de manipulare – va lipsi în campania care și-a croit-o. Vor lipsi și finanțele rusești, așa cum le-a obținut de la Putin prin tranșa camuflată în creditul de 200 milioane de euro. Aici putem vorbi de o a doua lebădă neagră apărută pe neașteptate în calea lui. A fost Curtea Constituțională care i-a ieșit de sub control și i-a dat peste cap planul de a-și finanța campania electorală cu banii împrumutați de la ruși, dar puși pe umerii tuturor cetățenilor. Este un semnal foarte prost pentru Dodon: exemplul Curții poate încuraja și alte instituții să-i ceară respectarea legii ori chiar să-l tragă la răspundere pentru ilegalitățile deja făcute. Procuratura Generală ar putea fi prima între acestea.

Între timp, a venit și ceasul scadenței la creditul de încredere oferit vara trecută de partenerii de dezvoltare occidentali. Pe durata ultimului an, Dodon a trecut multe linii roșii în relația cu ei, dar tupeul cu care guvernul lui a încercat să ia creditul de la ruși în condiții obscure și vădit păguboase pentru restul cetățenilor, a pus capac la toate. Din acest moment, agravat și de atacurile dezlănțuite de Dodon împotriva judecătorilor Curții Constituționale, creditorii lui de altă dată au intrat în alertă, iar activarea lui Plahotniuc, via Candu, în războiul contra lui Dodon, ar putea face parte din măsurile punitive luate împotriva desfrânatului politician. Occidentul a arătat nu o dată că vrea să scoată Republica Moldova din izolarea politică, iar acest deziderat nu se leagă nici într-un fel cu un al doilea mandat pentru Dodon la șefia statului.

Dar cum să i se taie calea către scaun dacă filtrele legii sunt duplite de gunoaiele corupției, iar votanții, în marea lor majoritate, suferă de amnezia provocată de sărăcie, nevoi, operațiuni de manipulare și ar fi gata să-l mai voteze pe Dodon? Există un singur remediu. El este explicat în popor foarte simplu: cui pe/cu cui se scoate. Asta înseamnă să rezolvi o problemă folosind premise care au creat problema. Explicația pare un silogism complicat, dar adaptată la cazul nostru concret se traduce în felul următor: dacă anul trecut, răul Plahotniuc, a fost înlăturat de la putere cu ajutorul răului Dodon, acum a venit rândul ca răul Dodon, care abuză de putere, să fie anihilat cu ajutorul răului Plahotniuc. Avantajul pentru noi a ultimei părți a procedurii este că răul Plahotniuc nu mai este la putere, că el ține deja de trecut, pe când răul Dodon nu s-a transformat în bine, precum a promis viclean. Din contră, Dodon a devenit azi un rău mult mai mare ca răul Plahotniuc de ieri, iar îndrăzneala lui de a se cocoța din nou în prima funcție a statului folosind toate mijloacele permise și nepermise ne poate afecta foarte grav viitorul.

Aflat în refugiul său american, lui Plahotniuc i s-a propus probabil să-și îndrepte, prin pârghiile care le are, măcar câte ceva din marile lui greșeli săvârșite pe timpul când ținea Republica Moldova în captivitate. Una din aceste mari greșeli a fost promovarea lui Dodon, finanțarea lui ilicită (mituirea) contra servicii politice, montarea prin diverse fraude și nereguli în funcția de șef al statului în 2016. Plahotniuc este deci o persoană-cheie în cariera politică a lui Dodon. Putem presupune că fostul coordonator-șef al republicii deține sumedenie de materiale compromițătoare care îl vizează pe Dodon. Publicarea unora poate fi fatală pentru un politician, chiar și în mediul juridic alterat al Republicii Moldova. Poate că în derularea acestui scenariu finul Candu, vârful de lance al nașului Plahotniuc în lupta contra lui Dodon, acționează și atacă în ultima vreme deschis și tăios. Dărâmarea pas cu pas a alianței de guvernare pe care se sprijină Dodon este opera lui. Erodarea majorității parlamentare este însoțită de amenințări grele în adresa șefului statului. Intensitatea luptei dintre cei doi colegi de binom oligarhic crește cu fiecare zi. Încurajat din spate, Candu anunță groaznic că Dodon ar putea să nu ajungă până în toamnă. Probabil, având în vedere participarea acestuia în alegeri. Ori poate altceva? Oricum, misiunea lui Candu este să aducă la împlinire mesajul celor cinci curcani aruncați vara trecută peste gardul lui Dodon.    

La rândul său, Dodon dă de înțeles că are la îndemână bâta unor serioase instituții de șantaj, își sperie inamicii cu referiri foarte clare la dosare aflate în faze avansate de investigare. Instituțiile lui de presă vorbesc cu text deschis că dosarele îi vizează pe mulți foști și prezenți demnitari, inclusiv pe cei din prima linie a atacului de azi dezlănțuit împotriva patronului lor. Pe acest fundal, iată că și frica face minuni. Ni se spune că dosarele, devenite legendare, pe cauzele înstrăinării ilegale a Aeroportului Internațional Chișinău și a furtului Miliardului au fost urnite din loc și înaintează în instanțe. În replică, s-ar putea să apară probe concludente chiar și pentru Procuratura Generală în cauza dosarului Bahamas, a finanțării ilicite a lui Dodon și a partidului său.

Încăierarea dintre cele două mari rele ale Republicii Moldova abia a început. Interese largi și forțe diverse așteaptă cu sufletul la gură derularea în profunzimea subiectului a trillerului despre cum cuiul răului extirpat Plahotniuc, scoate de carnea vie a statului moldav cuiul ruginit al trădătorului de larg profil, Dodon. Cine știe, poate că de data asta, în rezultatul bătăii dintre cei doi mari nătărăi, al treilea care câștigă, conform expresiei, va fi totuși Republica Moldova?

Valeriu Saharneanu

15  mai 2020   

Lasă un răspuns