Obstrucționarea opiniei publice – ultima pacoste a statului oligarhic
Motto: Majoritatea mediilor din Republica Moldova au ocolit cu rea-credință ori au cenzurat evenimentul desfășurat de PLR în data de 3 iunie 2015 la Curtea de Apel Chișinău…
(Din observațiile unui curios)
În 2009 exista în Republicii Moldova o mare speranță că odată cu dispariția monopolului comunist asupra puterii va dispărea și tendința de monopolizare a instituțiilor de formare a opiniei publice, a mass-media, adică. Comuniștii, fără să aleagă metodele, au „muncit” aproape un deceniu ca să tragă sub aripile lor tot ce scotea piuit cât de cât deslușit în spațiul public. Dar, așa cum unii dintre puii mediatici au ieșit din ouăle democrației mai devreme decât ei din ouăle răsclocite ale bolșevismului, primii nu au acceptat protecția dubioasă propusă de cloșca plină de păduchi a comuniștilor. Până la urmă comuniștii au căzut ei singuri răpuși de forța de influență asupra opiniei publice a acestor pui clănțoși ai democrației, rămași afara sistemului.
În 2015 nu mai avem situația ca o singură forță politică să aibă monopulul asupra mass-media. Astăzi în Republica Moldova există mai multe centre politice care dețin multiple, diverse și importante instituții de presă. Luate în sumă ca număr și ca efect, rezultatul este însă același cu monopolul comuniștilor. Unii sunt de părerea că e și mai rău, pentru că de partea cealaltă, a presei independente, nu a rămas apropae nimic: dovadă că sistemul comunist de manipulare a opiniei publice nu a dispărut în anul 2009, cum era de așteptat. Sistemul a fost preluat și pus în aplicare de forțe politice descendente din acesta, mai mult sau mai puțin. Astfel, institutul democratic al presei a suferit o crîncenă lovitură pe la spate. O consolare ar fi faptul că războaele necontenite dintre clanurile politice pentru extinderea controlului lor asupra statului aruncă în public din când în când așchii de adevăruri despre relele care le fac ba unii, ba ceilalți, pe ascuns de ochii opiniei publice. Avem pluralism de opinie care e mai bun decât nimic, ar zice unii optimiști. Așa se credea prin 2010-2012, când fenomenul de oligarhizare a presei abea începea să se manifeste.
Acum aparențele au dispărut și în realitatea de zi cu zi avem o situație dezastruoasă. Sănătatea opiniei publice este în mare pericol. De doi ani și ceva (2013-2015) organismul social al Republicii Moldova este otrăvit 24 de ore din 24, zi de zi, lună de lună fără repaos și cu premeditare. Este ca și cum un corp uman ar fi tratat zilnic cu doze de mercur (cazul Eminescu), de poloniu (cazul Litvinenko), de americiu (cazul Turgut Ozal), de dioxină (cazul Iușcenko), ori de arsenic (cazul Madam Bovary). O analiză paramedicală ar descoperi deja toate aceste substanțe mortale în organismul sleit de puteri al Republicii Moldova. Efectele se manifestă elocvent de ceva vreme în comportamentul nostru societal. O majoritate a populației, precum ne arată sondajele, a pierdut capacitatea de orientare în spațiul geopolitic. Ea nu mai dorește să urmeze drumul european la capătul căruia o așteaptă o comunitate existentă, reală de state înalt dezvoltate. Inexplicabil pentru restul lumii civilizate, această majoritate arată de la un timp că ar vrea integrarea în uniunea eurasiatică inexistentă, proiect de comunitate înfundat în incertitudine, în probleme; năpădit de sărăcie, de corupție și, de un an și ceva de zile, de războae.
Evident este: în societatea noastră există o majoritate care în alegeri ar fi înclinată să ia o decizie sinucigașă pentru tot întregul societății. Concluzia care se cere este că societatea moldoveană pierde din cauza intoxicării nu doar capacitatea de orientare geopolitică și facultatea discernământului electoral în folosul său; ea pierde principalul reflex, cel al supraviețuirii. Nici chinurile prin care trece azi poporul ucrainean, nici amintirea dezastrului prin care au trecut ei înșiși în războiul cu rușii din 1992 nu sunt convingătoare pentru moldoveni: ei se trag acolo, de unde luptă azi să se elibereze ucrainenii, de unde fug, la rândul lor, georgienii. Mercurul, poloniul, americiul, dioxina și arsenicul mediatic al Kremlinului cu acces direct și nelimitat la creierul moldovenilor își face efectul.
Consecința ar fi mult mai mică, ori chiar redusă la zero de factorii de imunitate ai organismului nostru dacă substanța propagandei rusești de import nu ar avea o componentă autohtonă care să o transforme în masă toxică mortală. Această compponentă se numește factorul politic oligarhic aflat în Parlamentul Republicii Moldova, la Guvernare și în Opoziție; o funie împletită în cinci și încolătăcită în jurul gâtului otrăvitului organism. Politicianismul gratuit și iresponsabil al celor care au umplut instituțiile statului, duplicitatea, corupția și hoția generalizată a demnitarilor, totala ignorare a legilor statului și a respectului față de cetățeni – iată componenta autohtonă a substanței mortale.
Desigur, tentația de a fura la nesfârșit fără teama de pedeapsă îi angajează pe oligarhi în cheltuieli. Cu ajutorul trusturilor media pe care le dețin ei ar dori ca această perioadă de belșug din viața lor să dureze cât mai mult. Dacă se poate, la nesfârșit. În acest scop ei își modernizează instrumentele de influență, cumpără echipament nou, șuruburi lucitoare, jurnaliști de top, comentatori și analiști, bănuiți de prezență de notorietate. Aceștea din urmă nici nu observă cât de repede se transformă în trompete la balul desfrâului tâlhăresc. Oligarhilor nu le pasă de notorietatea profesională a ființelor jurnalistice în descompunere. Ei știu că plata grasă pentru slujba lor vremelnică este investiția necesară atingerii scopului final – să fenteze opinia publică, să o ferească de adevărurile pe care ar trebui să le cunoască, să își creeze, cu ajutorul șuruburilor și a trompetelor, imaginea de apostoli ai europenismului, îngeri ai democrației, heruvimi ai legii și serafimi ai bunăstării poporului. Asta o fac cu înverșunare de o bună samă de vreme.
Asta au făcut tot anul electoral 2014, când, în paralel cu înstrăinarea ilegală a Aeroportului Internațional Chișinău și cu pregătirile tehnice pentru devalizarea sistemului bancar al Republicii Moldova, au fentat, cu ajutorul trusturilor media, în modul cel mai josnic, electoratul pro-european.
Asta continuă să o facă și astăzi – să mintă și să manipuleze opinia publică atâta timp cât au bani și visteria statului le stă la dispoziție în continuare. De aceea nu am fost prea tare mirați în ziua de 3 iunie 2015, când instituțiile de presă, în marea lor majoritate, nu au reflectat evenimentul organiizat de Partidul Liberal Reformator. Amintim, că PLR a desfășurat un pichet în fața Curții de Apel Chișinău cu prilejul examinării apelului deputaților-reformatori cu referire la concesionarea ilegală de către Guvern a Aeroportului. Mass-media, inclusiv cea publică a rămas mută vis-a-vis de un evenument de mare interes public. Astfel, opinia publică a fost ferită să își amintească de faptul că darea în concesiune a Aeroportului a fost prima mare afacere a oligarhilor. Afacere pe cât de murdară, pe atât de deschisă și obraznică. Marile furturi, ajunse în 2015 la un miliard de dolari, au început de acolo, de la Aeroport și Banca de Economii, despre care liberal-reformatorii au bătut alarma, au sesizat neconstituționalitatea la Curtea Constituțională și au invocat ilegalitatea în instanțele de drept comun. Sursele cunoscătoare spun că numai din afacerea concesionării pe furiș a Aeroportului oligarhii au împărțit un comision de 18 milioane de Euro. Dar câte alte zeci de milioane le-au extras ei din alte proiecte oneroase, din scheme, din sinecuri cu acoperire oficială? Nu or avea de unde plăti șuruburile, trompetele?
Un lucru ar trebui să rețină aceste hiene. Oricât de multe doze de mercur, poloniu, americiu, dioxină sau arsenic mediatic ar vărsa ei peste noi prin canalele lor veninoase, un organism social ca al nostru, trecut prin atâtea experimente, ar putea să reziste. Centrele de imunitate la toxine ar putea să se includă cu mai multă putere de rezistență. Mișcările protestatare, am vrea să credem, sunt cele care reprezintă aceste centre de rezistență. Deja apar și semne de însănătoșire după o lungă perioadă de manifestare a simptomelor de paralizie și disperare. Ultimul sondaj de opinie arată că vectorul european începe să revină în opțiunea de încredere a cetățenilor, iar detractorii acestui vector, spre marea lor groază, sunt trecuți din ce în ce mai mult cu vederea. Este tot ceea ce pot face pașnic și democratic, dar nu-i lasă speranțța că va apare și la noi o Justiție care îi va băga pe hoții-detractori și în seamă, dar și în pușcărie.
Este adevărat, că în fruntea sondajelor apar, în locul odioșilor oligarhi, figuri politice la fel de odioase. Poate și mai odioase, căci mama lor – comunismul –, înainte de a fi stărpită definitiv pe acest pământ, are mereu nesimțirea să ne acrească viața cu câte o progenitură grețoasă. Aici trebuie să fim conștienți că recidiva toxinelor cu care am fost hrăniți cu de-a sila ani în șir nu va trece ușor și fără urme. Ea se va mai manifesta prin alte sechele dureroase. Eliminarea lor din organismul societății noastre poate fi accelerată dacă activismul social, din ce în ce mai viguros, nu va fi însușit de alte cercuri de interes oligarhic și dacă opinia publică va obține cât mai multe izvoare curate de adevăr. Tratamentul va ține până când buna-credință se va întâlni cu respectul pentru dreptate și adevărul în fiecare din noi. Ca în proverbul latin: mens sana in corpore sano.
P.S. Vizitatorii Aeroportului Internațional Chișinău care s-au folosit de serviciile noului centru de parcare construit recent semnalează că toate indicatoarele și inscripțiile de informare sunt afișate aici în limba rusă (only). Se creează impresia că te afli mai degrabă la Vnukovo sau Tomsck, decât la Chișinău, capitala statului suveran și independent Republica Moldova.
Alo, oligarhi, ce-ați făcut cu viața și inependența noastră? De limba mamei nici nu vă mai cer socoteală, căci voi, vorba lui Gr. Vieru, ca moartea, Mamă nu aveți.
Valeriu Saharneanu
5 iunie 2015