O zi din viața noului binom Dodon-Diacov petrecută între o amăgitoare înălțare și o rușinoasă cădere

Notam ieri, în preludiul zilei care prevedea trecerea prin Parlament a acordului referitor la creditul rusesc otrăvit, că gruparea Dodon va reuși ratificarea lui doar dacă „euro-deputații conduși de Pavel Filip vor adera la actul de trădare” pus la cale de Coloana a Cincea rusă constituită din deputații Partidului Socialiștilor.

În ciuda faptului că opinia publică și opoziția anti-Dodon au făcut mari presiuni asupra deputaților Partidului Democrat încercând să-i convingă de prezența evidentă în acord a unor elemente dubioase și de rea-credință care atentează la securitatea economică a Republicii Moldova, deputații Partidului Democrat au votat ratificarea.

Acțiunea lor a confirmat mai multe stări de fapt care așteptau exact un asemenea moment crucial pentru a fi dovedit în flagrant.

Prima stare de fapt este că votul de ieri a clarificat poziția certă, în plan geopolitic a Partidului Democrat. De acum înainte el nu va putea nici măcar specula cu idea apartenenței la vectorul politic pro-european. Ieri, Partidul Democrat a trecut Rubiconul și în mod oficial, pe față, a devenit un partid pro-rus. Cu alte cuvinte, forma faptică a devenit în sfârșit expresia fidelă a conținutului ideologic a acestui partid.

A doua stare care a așteptat confirmarea din momentul intrării, la 14 noiembrie 2019, alături de socialiști la guvernare, este că Partidul Democrat a devenit anexa politică stabilă a Partidului Socialiștilor, rezerva colaboratorilor deschiși, a clientelei oportuniste, dar și a idioților utili necesari lui Dodon întru asigurarea vitalității propriei guvernări atâta timp cât partidul său nu dispune încă de o majoritate parlamentară proprie.

A treia confirmare avută ieri este că adevăratul lider și coordonator real al PDM este Dumitru Diacov, nu Pavel Filip. Diacov face înțelegerile cu Dodon, el trasează programul de acțiuni comune cu socialiștii, tot Diacov dobândește de la ei poziții favorabile partidului său. În sfârșit, Diacov, nu Filip, este componenta simetrică și real-productivă a noului binom, care de acum înainte se va numi Dodon-Diacov, spre stupefacția fugarului din culise, Plahotniuc.

A patra confirmare survine din cea de-a treia și arată că Diacov este unul dintre principalii agenți, dacă nu chiar rezidentul, rețelei de spioni ruși activi de la începuturi în Republica Moldova. Râvna și manifestarea aproape deschisă a lui Diacov în sprijinul proiectelor rusești puse de Putin în sarcina lui Dodon, proiecte care țintesc înglobarea efectivă, pe multe planuri, a Republicii Moldova în sfera de influență a Federației Ruse, denotă seriozitatea conferită de ruși misiunii lui Dodon.

În același context, ieșirea lui Diacov în prima linie, aproape că deconspirarea lui, este indiciul unei stări foarte avansate a apropierii Kremlinului de obiectivul ei major în războiul hibrid pe care îl poartă în Republica Moldova. Acest obiectiv este instalarea la Chișinău a unui regim similar ca formă și conținut cu cel de la Tiraspol. Mobilizarea în prima linie a agenților, aruncarea lor în luptă deschisă, înseamnă că Diacov și Dodon au instrucțiunea să aplice Republicii Moldova, în tandem, câteva lovituri succesive și decisive.

Moscova vrea să profite de criza politică și economică mondială, provocate de pandemie, de relativa dezechilibrare a pozițiilor geostrategice ale SUA și UE în regiune. Acordul Putin-Dodon de creditare, urmărește consolidarea financiară a lui Dodon și asigurarea unei victorii categorice a lui în alegerile de la toamnă. Punerea acordului pe rol face parte din planul măsurilor active ale agenturii rusești la această etapă, iar Diacov a contribuit cu tot ce a putut ca acest document agramat din punct de vedere juridic și profund viciat din punct de vedere politic să treacă cu bine în Parlament. Întru întărirea lui Dodon, pregătirea lui pentru luptele decisive de la toamnă-primăvară, Diacov a fost obligat de la Centru să jertfească cu toate – atât cu legenda pro-europeană a partidului său, cât și cu propriul statut de agent sub acoperire parlamentară. Nu a avut încotro, învățătura leninist-stalinistă care îl călăuzește zice că în toate, și mai cu seamă în misiunile subversive de mare anvergură, cadrele hotărăsc totul. Dodon este un asemenea cadru subversiv în Republica Moldova și Diacov l-a susținut, precum i s-a cerut.

Asta a fost în prima jumătate a zilei de ieri. Votarea în forță a acordului-capcană a fost prilej de mare jubilare, bucurie și înălțare a binomului pro-rus. Euforia nu a durat însă prea mult. A venit curând seara veștilor-rostogol a dezamăgirii. Prima a fost vestea demiterii din funcția de  președinte al Curții Constituționale a omului lui Dodon, socialistului Vladimir Țurcan. La mică distanță a dat năvală și decizia aceleiași Curți, care a suspendat acțiunea, inclusiv procedura de intrare în vigoare, a legii pentru ratificarea acordului moldo-rus privind împrumutul financiar de stat.

Să fie toate în van: punerea deschisă pe rol a noului binom Dodon-Diacov, dezavuarea legendei pro-europenismului Partidului Democrat, deconspirarea agentului Diacov? Ar putea fi, dar încă nu se știe. Câte alte sumedenie de situații imprevizibile pot să apară atunci când carul, considerat mare și atotputernic, al unei cogeamite guvernări, dă cu roata peste „buturuga mică” a legii? Ar putea foarte ușor să-l descumpănească ori chiar lesne să-l răstoarne.

Valeriu Saharneanu

24 aprilie 2020

Lasă un răspuns