Noua tactică a lui Plahotniuc pentru Republica Moldova

De zece zile Partidul Democrat nu mai este la guvernare. Învins de circumstanțe pe care în mare parte le-a creat singur, izolat și adus la nevoia să sloboadă statul din gheare, Plahotniuc & Co a părăsit guvernarea la limita unui puci de tip african. Azi doar în Africa se mai întâmplă ca regimuri care au ca nucleu partide construite pe principii tribale, absolutiste, se încrâncenează să recunoască pierderea dreptului la guvernare și refuză să predea puterea din mâini pe cale pașnică. De obicei, acolo, în Africa (nu în toată Africa), puciurile constituționale se transformă rapid în războaie civile sângeroase. În Republica Moldova europeană, Partidul Democrat, construit pe principiile suspomenite, era pornit instinctiv pe aceiași cale și procesul avea să încline către deznodământul african, dacă lucrurile aveau să depindă doar de circumstanțele interne. Pentru că pe intern, totul era ca în Africa: poliția, justiția, capitalul, închisorile, compartimentul propagandistic, serviciile și toate celelalte ce țin de averea și măciuca statului se aflau la cheremul șefului de trib. Acoliții din subordine aveau toată motivația să nu cedeze pozițiile, iar la asta, niște bani aruncați în gușa lor, urmat de un ordin scurt și treaba sângeroasă era ca și pornită. Amintirea zilelor de prigoană generală, tortură și frică de după 7 aprilie 2009 în condițiile unui regim similar nu trebuie lăsată să se piardă. Norocul moldovenilor că nu au început să se ucidă pe străzi din cauza că Partidul Democrat a pierdut puterea a fost cu totul chior și a venit de unde se așteptau mai puțin – de la circumstanța internațională, mai bine zis, de la capitalul și averea lui Plahotniuc plasate în exterior.

Extrem de scurta, dar foarte consistenta întrevedere cu șeful misiunii diplomatice americane Dereck J. Hogan în dimineața zilei de 14 iunie, l-a adus pe Plahotniuc cu picioarele pe pământ. I s-a adus pe dată la cunoștință că, într-adevăr, Pământul este foarte mic și, așa cum i s-a întâmplat într-un ceas rău în Republica Moldova, tot așa poate deveni loc lipsit de siguranță pentru el și întreaga planetă. Cu globalizarea nu te joci. Blocarea conturilor, punerea sub sechestru a averilor imobiliare ale baronului-căpușă, izolarea lui politică internațională și inițierea unor proceduri juridice de incriminare a abuzului contra demnității propriului popor sunt practici americane foarte eficiente în aducerea la simțuri a unor scăpătați locali ca Plahotniuc. Pus în fața dilemei – statul ori averea – Plahotniuc a ales averea. Mintea de coțcar cu experiență i-a scos pe dată soluția: cu bani poți face totul. Banii l-au ajutat să-și sporească puterea și să captureze un stat întreg. Prin urmare, cu valuta stoarsă din venele acestui stat și depozitată în conturi off-shore peste tot în lume el, ipotetic, își va păstra șansa revenirii și preluării într-o formă sau alta a frâielor. Dacă nu, el și familia lui vor rămâne cel puțin asigurați pe toată viața cu marile dividende extrase din Republica Moldova în acești, mai cu seamă, ultimi patru ani de guvernare.

După scandalul cu miliardul furat, nimeni, în afară de americani, nu cunoaște mai bine de câtă bogăție dispune Plahotniuc în lume. Se vorbește la nivel de investigații jurnalistice despre imobile în Cipru, în România, în zonele lacustre și alpine din Elveția și Franța, în Londra și chiar în Florida subtropicală a Statelor Unite. Finul Candu ne vorbea deunăzi că s-a întâlnit cu nașul său la Londra, dar spusa lui nu valorează nimic. Pentru că poate fi o ordinară dezinformare în cazul unui fugar care a ales să se ascundă de ochii plânși ai „patriei iubite”, dând tuturor de bănuit că are de ce. Spusa lui Candu valorează doar în sensul în care ne aduce la cunoștință că din data de 14 iunie Plahotniuc a ales o altă tactică de lucru cu Republica Moldova. Ea presupune discreție, muncă în surdină, clandestinitate. Ilegalitatea este probabil termenul cel mai potrivit pentru acest tip de om, dar și pentru acest tip de activitate. De fapt, este cam același tip de activitate practicat de Plahotniuc și în postura de președinte autoritar al partidului de guvernământ. Cu deosebirea, că centrul de coordonare nu se va mai afla, cel puțin deocamdată, în buncărul de pe strada Armenească din Chișinău, ci undeva în imobilele din străinătate ale fostului, deja, lider al PDM. Demisia lui de astăzi, 24 iunie, din funcția de președinte al partidului vine să confirme așezarea lui Plahotniuc pe noua tactică a relațiilor lui cu Republica Moldova.

Ea este dictată de noua realitate politică în care PDM a capotat în opoziție, dar și de evadarea intempestivă din această realitate a liderului formațiunii. Noua tactică are două componente. Ele pot fi configurate și ca două obiective principale: prima, presupune diversiunea politică împotriva noii înțelegeri temporare de guvernare în formula Blocul ACUM-PSRM; cea dea doua, cuprinde o serie de manevre menite să evite naufragierea definitivă a Partidului Democrat și menținerea lui pe o linie de plutire în zona imunității parlamentare a principalilor lui actori, rămași în țară.

Pe prima dimensiune a noii tactici se lucrează în ritmuri ceva mai accelerate decât s-a lucrat electoral ori pre-electoral. Atmosfera e mult mai fierbinte azi: pretinsa stabilitate a acțiunilor întreprinse în paguba statului a dispărut odată cu pierderea controlului asupra Guvernului, demascările iminente ce își dau ghes să apară aduc cu ele duhoare de pușcărie. Așa că asaltul noii guvernări se face utilizând mai întâi de toate întregul arsenal al puternicei artilerii mediatice aflate în subdiviziunea oligarhului pribeag. Calul ei de bătaie este în continuare participarea lui Dodon și a PSRM în formula de guvernare. Se speculează până la leșin riscul federalizării și intrării Republicii Moldova sub controlul total al Rusiei. De parcă ar fi existat și altă forță politică în opțiunea de decolmatare a Republicii Moldova de igrasia mafiei Partidului Democrat. De parcă nu Partidul Democrat a scos Republica Moldova de pe vectorul european și nu Partidul Democrat a așezat-o neputincioasă în bătaia tuturor relelor. La diversiunea mediatică se adaogă oamenii sistemului, montați prevăzător în toate structurile administrației de stat: în primării, consilii și ministere, dar cel mai mult în organele de forță și de supraveghere a legilor. Sabotarea acțiunilor noilor structuri centrale, încetinirea măsurilor de dezoligarhizare, ștergerea urmelor operațiunilor ilegale cu bani publici folosiți în campanii de partid ori în interes personal este ceea ce știu ei să facă mai bine. Să nu uităm că puterea reală în instituții și teritorii se mai află din inerție încă în mâinile Partidului Democrat.

Pe dimensiunea menținerii Partidului Democrat pe linia de plutire se înscrie inclusiv dezlipirea de el a liderului autoexilat, care s-a produs luni, 24 iunie. Plecarea lui Plahotniuc din fruntea partidului vrea să însemne „dezoligarhizarea” benevolă, cu de la sine putere a partidului, scoaterea lui basma curată din daravera cu statul capturat, evitarea eventualei degradări a formațiunii în grupare a crimei organizate în cazul unui proces penal pe faptul uzurpării puterii în stat. În legătură cu aceasta unii ar fi tentați să creadă că gestul de abdicare a lui Plahotniuc din funcția de președinte anunță prăbușirea în neant a Partidului Democrat.

O prăbușire este inevitabilă, dar nu în neant, având în vedere capacitatea de recidivă a acestui partid în istorie. Dacă în termen de un an nu au loc alegeri anticipate, iar până atunci liderii Partidului Democrat nu sunt trași la răspundere pentru uzurpare de putere, corupție în proporții deosebit de mari și înaltă trădare, Partidul Democrat va supraviețui puternicului cutremur de azi. Capitalul enorm furat de la cetățeni și ascuns în străinătate pe conturile lui Plahotniuc pot oricând reveni în apele politice mereu tulburi ale Republicii Moldova. Iar jumătățile de măsură și lipsa de perseverență ori chiar complicitatea manifestată de guvernele succesoare au creat numeroase precedente de supraviețuire a formațiunilor politice care s-au remarcat la guvernare atât prin mari tâlharii, cât și ca ucigași. În noua tactică a lui Plahotniuc pentru Republica Moldova se mizează foarte mult pe circumstanțe degradante. Poate a venit timpul să punem capăt unor asemenea tradiții păguboase?

Valeriu Saharneanu

24 iunie 2019

Lasă un răspuns