Noua declarație de ură a lui Putin și bucuria de lichea a lui Starîș
Joi, Vladimir Putin a apărut cu un discurs în cadrul clubului Valdai – o platformă de propagandă inventată de Kremlin în 2004 cu scopul de a-i oferi lui Putin o rampă informală de exprimare a concepției lui asupra lumii. După afirmarea ca lider macho al noii Rusii și încântarea arătată de omologii marilor puteri în primii ani de aflare a sa la Kremlin, Putin a vrut să scape de tunica ștearsă a banalului agent KGB, ce este, și să îmbrace pe de-asupra mantia gravă a filosofului nou-chemat de pronie să hotărască destinele lumii. În acei ani, Putin era primit peste tot cu onoruri deosebite, chipul lui era pe prima pagină a marilor publicații ca cel mai influent om al anului, orice cuvânt al lui (unele frizau buna creștere și interzise auzului copiilor) era considerat spărgător de tipare și făcea înconjurul planetei.
În pofida limbajului contondent care îl dădea de gol, Putin era luat în Occident drept liderul cu care proiectul dezvoltării pașnice a omenirii în secolul XXI poate avea și participarea Rusiei – cel mai mare ca suprafață stat al lumii. Deschiderea nu a așteptat să se producă: la un moment se vorbea chiar și despre aderarea Rusiei la NATO, despre perspectiva integrării ei cu Uniunea Europeană. La una din ședințele Clubului Valdai (2005 sau 2006), Putin a declarat că nu are de gând să stea în postul de președinte al Rusiei mai mult decât două mandate și că va fi un nebun cel care în Rusia va avea tentația celui de-al treilea. Începând însă cu anul 2007, retorica lui Putin s-a schimbat radical. În capul lui de kaghebist au prins a roi fel de fel de himere. Lumea i s-a părut prost aranjată și Rusia lui mai puțin importantă după desprinderea de ea a horboțelelor teritoriale naționale, acaparate cu sânge de către Rusa țaristă și Uniunea Sovietică. A invocat (în martie 2007, Munchen) revenirea la lumea bipolară (azi, multipolară) în care Rusia îmbrăcată în mantaua sovietică insufla lumii întregi frică. URSS era considerată o mare putere a lumii și temută pentru bombele ei atomice.
Ca prim pas de revenire deja al Rusiei la acest statut, Putin a cerut că țării lui să i se recunoască dreptul la teritoriile aflate în sfera așa zisului interes vital al ei – fostele republici sovietice desprinse în 1991. Restabilirea Rusiei în hotarele URSS a devenit unul dintre principalele lui scopuri. Orice manifestare a spiritului de suveranitate și independență din partea statelor aflate în această sferă, orice tentativă de aderare a lor la alte entități geopolitice, decât Rusia, era considerat drept atentat la securitatea și integritatea teritorială a Rusiei. Prima a fost atacată Georgia în 2008, pentru dorința ei de aderare la NATO și integrare în UE. Pentru aceeași „meteahnă” a prins a fi dezmembrată Ucraina în 2014. Acapararea obraznică a Crimeii și războiul de rupere a Donbasului din componența Ucrainei a fost motivat de constituirea așa zisei lumi ruse, un proiect naționalist la care se credea că vor da buzna toate popoarele slave. Pentru că poporul slav ucrainean nu i-a acceptat proiectul, Putin a ordonat la 24 februarie curent invadarea Ucrainei, motivul fiind deja altul – denazificarea (azi, de-satanizarea) Ucrainei. Războiul care durează de mai bine de opt luni a luat deja mii de vieți omenești, de o parte și de alta. Rusia a devenit un stat-paria, iar Putin un proclet. În apărarea Ucrainei s-au ridicat toate națiunile lumii și Putin nu are nicio șansă de izbândă. Războiul lipsit de sens, anexările voluntariste de teritorii, stăruința în minciună, în acțiuni iraționale și ilogice care costă vieți omenești atât în Ucraina, cât și în Rusia și provoacă valuri de crize în Europa și în lume, au făcut din Rusia și din Putin un stat monstru, condus de un lider inadecvat și periculos.
Frica pe care Putin a vrut să o cultive în lume ca să-și crească puterea de influența este cu adevărat mare, dar ea nu este față de un stat și un lider puternic; este frica pe care o au spectatorii într-un circ îngroziți că maimuța din arenă se joacă în fața lor cu o grenadă. Rușii care își dau seama de inutilitatea și caracterul criminal al războiului în care sunt carne de tun, fug din țara lor. Aproape un milion au părăsit Rusia după anunțarea mobilizării. Cei rămași acasă speră să scape cumva cu viață, dar Putin nu le dă nicio șansă. Nici gând nu are să se oprească. Din contră, el amenință cu escaladarea războiului în cosmos, împotriva sateliților care-i servesc pe ucraineni și nu slăbește din amenințarea cu folosirea armei nucleare. Escaladează și pe frontul cuvintelor. Discursul lui cel din urmă de la clubul Valdai a fost o nemaipomenită declarație de… ură. Cei care au auzit-o au putut să se convingă că Putin îi urăște nu doar pe ucraineni, el urăște toată lumea, în special cea occidentală. Ar vrea să o distrugă pentru că nu este construită pe placul lui. Din avalanșa de reacții stârnită pe toate continentele, am ales-o pe cea a șefei Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde care la câteva zile distanță a avut un murmur generic planetar, sincer și femeiesc: „omul e groaznic”.
Din interes profesional am vizionat evenimentul aproape în întregime. A cerut efort rămânerea „pe fir” din cauza tâmpeniilor pe care le rostea Putin. Spre deosebire de cei prezenți în sală care îl ascultau cu sufletul la gură. Unii chiar încuviințând energic cu capul. Explicația comportamentului acestora am găsit-o în comentariile cunoscătorilor din culise a felului în care organizatorii formează publicul. Se zice că la evenimentul din anul acesta au fost invitați în exclusivitate reprezentanții cei mai verificați ai agenturii internaționale a Kremlinului. Toți au trecut o selecție foarte minuțioasă până a ajunge să ocupe un loc în sală. Între ei s-a făcut văzut și reprezentantul coloanei a cincea rusești în Republica Moldova, în persoana lui Constantin Starîș, deputat-comunist de la Chișinău, băiatul de casă al lui Voronin. Starîș a fost printre unșii cărora li s-a dat voie să-l întrebe ceva pe Putin.
Întrebarea nu putea fi alta decât cea despre dorul nepotolit al moldovenilor de gazul rusesc și răspunsul nu putea fi altul decât cel despre generozitatea apostolică și defel condiționată a Kremlinului, dar nu întrebarea cu gazul buclucaș și nici răspunsul lui Putin cu falsa generozitate au impresionat. Deliciul momentului a fost marea bucurie cu care Starîș i-a raportat lui Putin că în seara ceea Chișinăul s-ar fi cufundat în beznă. Desigur, era o minciună grosolană, fiindcă lumină era în toate casele chișinăuienilor, dar în acea seară Starîș era gata să-i spună lui Putin că Chișinăul în genere s-a scufundat în Bîc, doar să-l facă mulțumit cu ceva pe călăul Ucrainei și al țării lui. Căci cu asta se hrănesc și din asta trăiesc adevăratele lichele: cu suferința văzută și nevăzută a jertfei, comunicată bucuros torționarului, spre satisfacerea lui.
Valeriu Saharneanu
30 octombrie 2022
Leave a Comment
(0 Comments)