Notre-Dame, Notre-Dame.. Doamna Noastră

Arderea Catedralei Notre-Dame de Paris este cel mai mare dezastru, după cel al Gemenilor New Yorkului din 9/11/2001, transmis în direct de televiziunile lumii. Din seara zilei de luni, 15 aprilie, și toată noaptea spre marți, milioane, poate chiar miliarde de pământeni au privit îngroziți și neputincioși cum flăcările mistuie un simbol al Parisului, al Franței, al Omenirii.

Primele minute și ore obiectivele camerelor de luat vederi au rămas focusate pe chipul Catedralei în ipostaza ei nemaivăzută, neobișnuită și îngrozitoare: cea de izvod de fum năclăios și flăcări avide.

Camerele au coborât apoi cu obiectivul pe pământ, acolo unde, pe străzile din preajmă, pe podurile peste Sena, mii de parizieni aveau privirile focusate pe Catedrală. Nu le venea să creadă că ceea ce văd este o realitate. Ochii le erau ațintiți în sus, parcă a rugă, înlăcrimați, oarecum înfricoșați de tabloul care li se înfățișa. Priveau la incendiu ca la Apocalipsa venită peste ei. Pe față li se citea și mirarea a ceea ce se întâmplă, și vinovăția pentru ceea ce s-a întâmplat. Dar mai ales se citea resemnarea: ce fel de semn este acesta, ce va mai rămâne din bijuteria capitalei lor?

Deja în noapte, obiectivele camerelor l-au surprins în preajmă pe Emmanuel Macron, președintele Franței. Împreună cu el era prim-ministru Eduard Filip, aproape întreg Guvernul. Macron și-a anulat participarea la o emisiune televizată. Trebuia să tragă concluziile marii dezbateri naționale, inițiată de el pe marginea valului de proteste ale „vestelor galbene”. Deplasându-se la Catedrala cuprinsă de flăcări Macron a arătat că ceea ce se întâmplă este punctul zero al interesului național și că misiunea lui primordială ca șef de stat era să încurajeze cei peste 400 de pompieri angajați în lupta riscantă cu focul.

În fața camerelor de luat vederi Președintele Franței a deplâns din stradă dezastrul la care asista, a spus francezilor că Notre-Dame „este epicentrul vieții noastre” și că restabilirea monumentului de cultură și spiritualitate este „destinul nostru profund”. Francezii de acasă erau pe aceeași undă, a resemnării și a refacerii simbolului indispensabil de 850 de ani al Parisului și al Franței.

Focul continua încă să mistuie acoperișul Catedralei, turnul ei de legătură cu Cerul, înalt de peste 90 de metri, încă mai rezista flăcărilor când prima donație de 100 milioane de euro destinați restabilirii a și fost anunțată din partea unei familii pariziene bogate.

Acum, la începutul zilei a doua de după incendiu, suma donațiilor se apropie de un miliard de euro, iar președintele Macron a anunțat într-o scurtă alocuțiune televizată marți seara, la 24 de ore după incendiu, că  „Vom reclădi catedrala încă şi mai frumoasă şi vreau ca aceasta să se încheie peste cinci ani”.

Deși subscripția pentru reconstrucția monumentului este națională, donații sunt trimise în acest fond de peste tot în lume: parlamentarii europeni, de exemplu, au donat remunerațiile lor de o zi, iar o cunoscută firmă din România a venit cu un aport de un milion de euro. Iată cum se confirmă adevărurile care au fost spuse marți pe tot parcursul zilei în numeroasele emisiuni de dezbateri la temă ale celor mai influente și mai serioase televiziuni ale lumii: Notre-Dame este a francezilor, este „temelia spirituală a Franței”. În același timp Catedrala este și a popoarelor de pe continentul Europei care o consideră drept „monument fondator al civilizației europene moderne”. Refacerea monumentul este, așadar, o cauză a francezilor, dar și a europenilor.

Coeziunea nației – este cuvântul de ordine astăzi la francezi. Focul devastator a provocat durere, dar răul produs nu s-a transformat într-o rană multă vreme sângerândă pe trupul națiunii lor. Dezastrul le-a provocat o grea suferință, dar după un moment de reflecție la ceea ce se întâmplă în jur, francezii, de la opincă la vlădică, s-au apucat, resemnați și uniți, să vindece, să refacă, să reconstruiască: mai frumos, mai trainic, mai înălțător. Pentru alți o mie de ani înainte. Asta le este cultura, aste le este civilizația.

les rives de la seine et la cath??drale Notre Dame de Paris inscrits au patrimoine mondial de l’humanit??-

Dacă încercăm să raportăm dezastrele noastre specifice, relele care se produc aproape în fiecare zi – furtul Miliardului, devalizarea băncilor, furtul Aeroportului, devalorizarea în interes clientelar a valutei naționale, fraudarea masivă a alegerilor, capturarea statului – la reacțiile năucitoare ale poporului la ele nu există explicație mai plauzibilă decât cea pe care ne-o poate da următorul postulat cu efect anestezic: „fiecare cultură, fiecare civilizație cu tradițiile ei”.

Valeriu Saharneanu

17 aprilie 2019

Lasă un răspuns