Miza republicii este la mâna Procurorului General
Actul care a servit drept motiv pidosnic invocat de Dodon pentru demiterea Guvernului Sandu – numirea și aprobarea unui Procuror General independent – iată că s-a săvârșit. S-a săvârșit, aparent în condițiile dictate și potrivit regulilor de joc ale președintelui impostor Dodon și a noii guvernări socialiste, instalate cu sprijinul Partidului Democrat. Percepția generală a acestui deznodământ, soldat cu lovitura de stat din 12-14 noiembrie, este că deși a trecut prin sita unui concurs, noul Procuror General nu a scăpat de stigmatul că este produsul voinței lui Dodon. Credeți că este vreo greșeală de comportament a impostorului președinte? Ba bine că nu. Dodon nici nu a încercat să țină nealterat mitul despre un procuror general independent. Din contră, el s-a îngrijit ca stigmatul să se lipească strâns de noul Procuror General. A forțat participarea fizică la instalarea în funcție a Procurorului în chiar incinta Procuraturii și cu aceasta a amplificat cât a putut percepția publică a faptului că Procurorul este omul lui Dodon. Mai mult, Dodon nu s-a limitat la o prezență simbolică în fața corpului de procurori, el a ținut să dea porunci Procurorului General și noului său areopag profesional în formă de indicații coborâte de sus.
De ce face Dodon toate aceste mișcări?
În primul rând, din tradiția mediului din care provine, cel al statului comunist mafiot al lui Voronin, pentru ca acest segment important al sistemului – corpul de procurori – să știe că șeful lor direct are un șef suprem care-i ține mâna pe cap. Într-un sistem de tip mafiot precum este cel funcțional în Republica Moldova, mâna șefului mai mare pe capul șefului mai mic are trei funcții: să protejeze în caz de ascultare, să ghideze în caz de necesitate ori să sucească în caz de neascultare capul șefului mai mic. Să nu ne scape niciodată din vedere faptul că Dodon lucrează de când e el, dar mai cu seamă de când Plahotniuc l-a făcut șef de stat, pe două agende – una la vedere, pentru adormirea publicului, și alta ascunsă, pentru atingerea scopurilor lui meschine. Reieșind din faptul incontestabil că se teme de o urmărire penală care plutește în aer, Dodon a vrut să dea semnalul că mâna lui protectoare la vedere, nu va ezita să facă uz pe ascuns de cea de-a treia funcție a ei, în caz că Procurorul General ori cineva din subordinea acestuia se vor opune manevrelor celei de-a doua funcții, adică a celei de ghidare.
În al doilea rând, Dodon face toate aceste mișcări cu gândul la alegerile prezidențiale din toamna anului 2020. El grăbește în toate procesul de ridicare a persoanei lui la rangul de lider național atotputernic și atotfăcător, de tătuc al poporului, pe modelul adulat de el al lui Putin. A arăta că ești șef de Procuror General dă greutate la public sărac, neinstruit și, din păcate, numeros în Republica Moldova. Transformarea lui Dodon în matrioșkă a la Putin, este un plan hibrid notat în agenda prezidentului moldav sub formă de dictare de la Kozak. Este o temă la care trebuie să revenim cât de curând, acum însă haideți să vedem ce e cu numirea noului Procuror General.
Numele lui este Alexandru Stoianoglo. Este un procuror de carieră, având și o practică relativ scurtă, dar suficient de prodigioasă de politician. A fost procuror în autonomia găgăuză, adjunct de Procuror General al Republicii, deputat pe listele Partidului Democrat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 2009-2010-2014.
Aflarea în Parlament, este perioada când drumurile lui și ale subsemnatului s-au intersectat. Timp de mai bine de un an am activat în Comisia parlamentară pentru securitatea statului, apărare și ordine publică al cărui președinte era. Am fost împreună în delegații peste hotare și în vizite de control parlamentar în teritoriu în mai multe instituții ale statului. Impresia personală creată este că Alexandru Stoianoglo face parte dintre oamenii care pun preț pe demnitatea profesională și integritatea personală. Ca om și cetățean al Republicii Moldova l-am simțit deschis ideii de integrare a coetnicilor săi în mediul lingvistic al națiunii titulare, și-a educat copiii în acest spirit. Viitorul găgăuzilor îl vede în contextul național al viitorului Republicii Moldova, oricare ar fi el, nu ca pe o enclavă izolată, antagonistă ei și obedientă Rusiei, cum au construit-o și o construiesc indivizi ca Dodon. Ca președinte de Comisie parlamentară și coleg-deputat nu l-am surprins niciodată să trișeze, iar atunci când, probabil, partidul i-o cerea, s-a depărtat de partid. A fost un politician activ în susținerea proceselor legislative necesare semnării Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Ne-am pătruns de respectul reciproc anume în baza acestor dovezi de comportament. Și am rămas cu acest respect și după ce drumurile noastre s-au despărțit din nou. Acum, când Alexandru Stoianoglo a devenit Procuror General al Republicii Moldova trăiesc un sentiment de îngrijorare pentru el, dar și pentru noi. Misiunea lui este extrem de grea și foarte responsabilă. Procuratura Generală a fost prima instituție capturată de Plahotniuc. A făcut-o transformând funcția de procuror general în sculă personală. Va fi oare în stare stimatul meu coleg să îndrepte lucrurile? Va putea el să rămână așa cum l-am cunoscut: imparțial și drept, corect, cu caracter, cu personalitate, cu demnitatea la care ține? Va fi în stare să-și elibereze creștetul de sub mâna murdară a lui Dodon, să se debaraseze de stigmatul pus pe el, cred, cu rea-credință, precum că ar fi omul lui Dodon? Va putea reseta Procuratura Generală, o va putea trece de partea Legii, de partea intereselor cetățenilor?
Ca profesionist, cred că înțelege cât de grea îi este misiunea și cât de mare va fi presiunea circumstanțelor create în jurul lui. Pe de o parte va avea puterea politică, concentrată acum în mâinile lui Dodon, profund coruptă, care contează pe loialitatea și supunerea lui Stoianoglo. Pe de altă parte este deja cea a societății, a opiniei publice naționale și internaționale care așteaptă de la el aplicarea imparțială a legilor. Procuratura este filtrul instituțional menit să oprească pătrunderea toxinelor corupției și imposturii în organismele statului. Stoianoglo știe că de ani de zile acest filtru nu funcționează. Abundența toxinelor în centrele vitale ale statului este atât de copleșitoare, încât unele din ele ajung, iată, să se erijeze în declamatori fariseici de porunci în adresa procurorilor. Vrem să credem că Alexandru Stoianoglo își va face misiunea așa cum îi cere Legea. Va face ca acest filtru să înceapă în sfârșit să funcționeze. Miza republicii de a redeveni un stat de drept este acum la mâna lui Alexandru Stoianoglo, noul Procuror General al Republicii Moldova. Că nu este procurorul lui Dodon, că este procurorul cetățenilor va trebui să o demonstreze cu fapta.
Valeriu Saharneanu
3 decembrie 2019
Leave a Comment
(0 Comments)