Mihail Druță: CONTRACANDIDATUL PRINCIPAL

 

În dimineața zilei de luni, 18 noiembrie 1996, în cabinetul președintelui Republicii Moldova a sunat telefonul guvernamental. Ridicând receptorul, Mircea Snegur a auzit vocea plină de respect și blândețe a ministrului de stat, Gheorghe Gusac.
– Bună dimineața, domnule președinte. Vă deranjează ministrul de stat.
– Bună dimineața, domnule Gusac.
– Mircea Ivanovici, vreau să vă felicit cu victoria de ieri…
– Mulțumesc, a răspuns cu multă satisfacție șeful statului.
– Mircea Ivanovici, eu vă sun din antecamera prim-ministrului…
– Nu ce, domnule ministru, candidatul agrarian a suferit o „socrușitelinoe porajenie” (înfrângere zdrobitoare)?!
– Mircea Ivanovici, adineauri, prim-ministrul a intrat în cabinet. Eu vă sfătui să-l telefonați… Poate veniți să stați de vorbă cu dânsul… Dumneavoastră știți ce trebuie să-i spuneți…
– Eu n-am ce discuta cu Sangheli, a răspuns sec președintele republicii. Eu am să discut doar cu poporul.

***

La puțin timp de la convorbirea telefonică fără rezultat, în anticamera primului ministru a intrat președintele Parlamentului, Petru Lucinschi. Fața celui de-al doilea candidat victorios din primul tur al alegerilor prezidențiale radia ca o duminică mare.
– Bună ziua, domnule ministru! rosti din mers speakerul, apropiindu-se cu pași vioi de Gheorghe Gusac, aflat pe post de secretar al primului ministru.
– Bună ziua, domnule președinte, a răspuns ministrul Gusac, ridicându-se respectuos de pe scaun.
– Andrei Nicolaevici e pe loc? a întrebat Petru Lucinschi, strângând prietenește mâna puțin încordată a ministrului de stat.
– Pe loc, domnule președinte. A sosit cam de jumătate de oră.

Petru Lucinschi a întrat iute în biroul primului ministru. Despre ce au vorbit cei doi oameni de stat, unul Dumnezeu știe. Însă convorbirea lor trebuie să fi fost fructuoasă, deoarece, după încheierea ei, ghinionistul ex-candidat agrarian l-a însoțit pe optimistul candidat independent până în anticameră.
– Deci, bine, domnule prim-ministru? întrebă afirmativ Petru Lucinschi, care abia de-și stăpânea bucuria sufletească.
– Bine, domnule președinte, răspunse Andrei Sangheli, reușind să schițeze și el un licăr de zâmbet pe fața sa tuciurie de atâta chin electoral.
– Deci, ne-am înțeles, Andrei Nicolaevici? rosti cu tărie agerul speaker, voind parcă să semneze definitiv înțelegerea lor de taină.
– Ne-am înțeles, Petru Chirilovici, răspunse ca un elev cuminte primul ministru.
– Bine, Andrușa! Așa să facem! exclamă Petru Lucinschi, luminând antecamera cu în zâmbet larg, de zile mari.
Și pentru a exclude orice surpriză nedorită, l-a cuprins pe Andrei Sangheli ca pe un frate drag, l-a pupat strâns pe un obraz, apoi l-a pupat încă o dată pe celălalt, și l-a mai pupat cu ardoare și a treia oară. După atâta pupătură politică și atâta dragoste electorală, primul ministru al Republicii Moldova se lumină la față, semănând cu cea mai fericită ființă din lume.

***

Una dintre greșelile electorale grave – au fost mai multe! – ale Președintelui Mircea Snegur, care au dus, în ultimă instanță, la înfrângerea sa categorică în cadrul scrutinului prezidențial de la sfârșitul toamnei anului 1996 a fost identificarea greșită a contracandidatului principal. Deși, de la bun început, cel mai periculos concurent electoral a fost comunicativul și prea abilul speaker Petru Lucinschi, președintele-candidat Mircea Snegur a îndreptat toată furia mesajului său electoral împotriva reprezentantului agrarienilor Andrei Sangheli. Și atât de mare era aversiunea sa față de fostul coleg de profesie și de partid, încât, nu trebuie să fie de mirare că, la 1 decembrie 1996, agrarienii au votat solidar împotriva criticului lor din primul tur.

Pe de altă parte, Petru Lucinschi a stabilit cu exactitate contracandidatul său principal în persoana lui Mircea Snegur, iar pe ceilalți concurenți i-a tratat cu respect șmecher în primul tur, pentru ca, în turul doi, să-i aibă drept aliați, inclusiv tânărul, necoptul și aventurierul PFD-ist Valeriu Matei, cu toate declarațiile ulterioare ale acestuia, făcute cu jumătate de gură. Drept rezultat al unei campanii electorale ireproșabile sub aspectul iscusinței politice, demne de crestomația universală a alegerilor parlamentare, dacă o asemenea carte va fi scrisă cândva, bilanțul scrutinului electoral a demonstrat că Petru Lucinschi a învins cu un scor dezarmant de 54 la sută din voturi, reușind să majoreze numărul susținătorilor săi de la 430 836 în turul I din 17 noiembrie la 919 831 persoane în turul II din 1 decembrie 1996.

Bineînțeles, au existat mai mulți factor care au influențat deznodământul scrutinului prezidențial din 1996, însă este în afara oricăror dubii că identificarea contracandidatului principal a jucat un rol covârșitor, esențial.

***

Identificarea incorectă a contracandidatului electorală este greșeală repetabilă a politicii noroioase de pe malurile Bîcului.
În cadrul alegerilor parlamentare din anul 2001, contracandidatul principal pentru formațiunile democratice a fost Partidul comuniștilor (PCRM), condus cu mână forte de ultimul ministru de interne din epoca sovietică, Vladimir Voronin. Însă, din păcate, componentele fostei Alianțe pentru Democrație și Reforme (ADR), pe durata campaniei electorale, s-au atacat reciproc și dur, dând dovadă de o miopie politică îngrozitoare și favorizând revenirea „democratică” a comuniștilor la putere.

Interesantă gafă au comis și comuniștii în cadrul alegerilor locale din 2007. Considerând-l pe Dumitru Braghiș concurent principal în lupta pentru funcția de primar general al municipiului Chișinău, au aruncat toate forțele lor ostile împotriva fostului prim-ministru, neluându-l în serios pe „copchilul” liberal Dorin Chirtoacă. Peste doi ani, Vladimir Voronin și PCRM-ul său vor plăti scump pentru această greșeală de analiză politică.

Stabilirea greșită a contracandidatului principal a avut urmări dintre cele mai grave în cadrul scrutinului prezidențial din 2016. În realitate, greșeala regretabilă a forțelor patriotice, democratice și pro-europene s-a prefigurat încă în perioada marilor proteste anti-oligarhice din iarna anilor 2015-2016, când a fost constituită alianță stranie cu participarea exponenților forțelor antioccidentale Dodon și Usatîi. Este incredibil că armata de jurnaliști, analiști politici, politologi, doctori în științe etc., care pozau alături de cei doi demoni, mărșăluiau vitejește pe străzile Chișinăului, ori stăteau împreună la taifas în corturile din Piața Marii Adunări Naționale și teritoriul adiacent, nu-și dădeau seama că comit un enorm transfer de imagine cu consecințe electorale foarte negative. Atunci, la începutul anului 2016, am adresat câteva scrisori publice fruntașilor mișcării protestatare, pe care îi întrebam direct cu cine au făcut ei prieteșug? Și-i avertizam că a crede cuvintelor lui Dodon este echivalent cu un atentat la propria inteligență. Iar în cadrul ședinței așa-zisului Forum Civic din ajunul alegerilor prezidențiale, am luat cuvântul pentru a lămuri că pericolul principal pentru Republica Moldova este Igor Dodon. Moderatorul Forumului mi-a întrerupt luarea de cuvânt în cel mai nerespectuos mod, strigându-mi că nu am dreptate. Alegerile din 30 octombrie și 13 noiembrie 2016 au demonstrat cine are dreptate.

Este necesar de subliniat faptul că, în cadrul scrutinului prezidențial 2016, au greșit cu identificarea contracandidatului principal atât analiștii din tabăra oligarhilor, cât și reprezentanții forțelor pro-europene. Teama oligarhilor că Andrei Năstase constituie pericolul de moarte pentru ei era atât de mare, încât atunci când acesta s-a retras din cursă în favoarea Maiei Sandu, în tabăra democraților lui Plahotniuc s-a produs o confuzie aproape totală ce a durat câteva zile. Căci strategii nu știau cum să procedeze cu armele grele și stocurile uriașe de muniții ce fuseseră pregătite din timp împotriva lui Andrei Năstase.

Creșterea spectaculoasă în sondaje a candidatei comune a forțelor anti-oligarhice și pro-europene, Maia Sandu, i-a impus pe oligarhii „democrați” să întreprindă o acțiune de răspuns, retrăgându-l din cursă pe Marian Lupu, ceea ce a creat o stare de confuzie – de această dată – în tabăra adversă. A urmat acea declarație nereușită a Maiei Sandu, care le-a spus răspicat lui Plahotniuc, Lupu & C. că nu are nevoie de voturile lor. (Această afirmație stângace a fost speculată în cel mai nedemn mod de prozelitul Iurie Leancă, căruia i-a venit în minte că el, chipurile, ar fi cel mai tare și cel mai capabil să-l învingă pe Dodon în turul II.) Straniu lucru – deși candidatul oligarhilor „democrați” era deja scos din bătălie, Maia Sandu continua să lupte tot împotriva oligarhilor. În acest context, nu există certitudinea că analiștii-asistenți ai candidatei Maia Sandu cunoșteau că Marian Lupu a fost trecut pe linie moartă, deoarece, potrivit unor vorbe ce cutreierau republica în lung și în lat, sondajele interne ale PD-ului îl cotau pe înaltul președinte democrat cu circa 4 la sută din preferințele electoratului, inclusiv – cu doar 1-2 la sută în municipiul Chișinău.

În actualul scrutin electoral, concurenții principali ai forțelor anti-oligarhice și pro-europene sunt socialiștii lui Igor Dodon. În pofida controlului dur al „coordonatorului” Vlad Plahotniuc asupra sistemului administrativ, judecătoresc și a mijloacelor mass-media din republică, pericolul electoral central pentru formațiunile cu adevărat democratice nu vine din partea Partidului democrat de la putere, ci din partea PSRM-ului prezidențial. Anume socialiștii de sorginte interfrontisă pun la cale federalizarea și transnistrizarea întregului teritoriu al republicii, legalizarea trupelor ruse pe teritoriul național, denunțarea Acordului de asociere Uniunea European – Republica Moldova și împingerea republicii în hăul Uniunii Euroasiatice. Anume socialiștii antinaționali și anacronici beneficiază de susținerea oarbă a alegătorilor de limbă rusă și simpatiile nostalgice ale unor alegători băștinași și, de aceea, anume socialiștii fără de neam au cele mai mari șanse să învingă atât pe circumscripția națională, cât și în majoritatea covârșitoare a circumscripțiilor uninominale. Situația din Circumscripția uninominală nr. 51, SUA și Canada, unde Plahotniuc mizează să fure mandatul moldovenilor americani, inclusiv a celor de confesiune baptistă, prin intermediul prezbiterului baptist, Valeriu Ghilețchi având drept aliați o puzderie de candidați independenți, constituie o excepție de la regulă. Asemenea excepții sunt posibile încă în câteva circumscripții electorale din republică.

În temeiul celor menționate, Blocul ACUM trebuie să-și revadă de urgență mesajul electoral. Or, a vorbi la nesfârșit doar de „criminalul” Plahotniuc, „borsetca” lui Plahotniuc, hoții lui Plahotniuc, slugoii lui Plahotniuc etc., etc., menționând numai din când în când de „binomul toxic” Plahotniuc-Dodon, înseamnă a identifica greșit contracandidatul cel mai periculos. Or, a declara zilnic că democrații lui Plahotniuc constituie cel mai mare și unicul rău din Republica Moldova înseamnă a sugera volens-nolens alegătorilor că ipocriții socialiști ai lui Dodon, chipurile, sunt buni și pot fi votați.

Rătăcirile „antimafiotului” fără scrupule Sergiu Mocanu, liberalului dezlănțuit Dorin Chirtoacă, dar și altor actori electorali nefericiți, privind identificarea contracandidatului principal sunt atât de evidente, încât nici nu merită să fie analizate.

În încheiere, aș vrea să-mi exprim recunoștința pentru fiecare opinie expusă de prieteni pe marginea subiectului analizat în postarea de mai sus.

***

P.S.
Am redat vorbele și faptele de la începutul acestei postări, din memorie, întemeind cele scrise pe relatările unui martor ocular și chiar actor cu rol secundar al scenelor descrise, care nu putea fi nimeni altul decât regretatul Gheorghe Gusac, fostul și bunul meu coleg de Parlament, Dumnezeu să-l odihnească în pace în Împărăția Cerurilor.
Admit că eu nu am redat cu exactitate absolută dialogurile descrise și nuanțele de portret ale renumiților conducători de stat din anii 90 ai secolului trecut. Din fericire, domniile lor sunt în viață și au posibilitatea să mă corecteze, dacă consideră necesar. Voi fi bucuros dacă vor face acest lucru și chiar le mulțumesc anticipat.

Mihail Druță, 29 ianuarie 2019

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=979440225777584&id=100011348465243

Lasă un răspuns