Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Limba rusă în Republica Moldova este înzecit mai sfântă decât Crimeea

Limba rusă în Republica Moldova este înzecit mai sfântă decât Crimeea

Ceea ce s-a întâmplat în luna decembrie 2020 în Parlament cu așa numita re-reglementare a domeniului funcționării limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova a fost văzut de mulți drept o manifestare în formă deschisă a unui soi de banditism legislativ lingvistic. Incitați de Dodon, deputații socialiști și cei aparținând de curentul hoților-fugari, Șor și Plahotniuc, au adoptat în foarte mare grabă o lege în care limba rusă a fost restabilită în poziția dominantă impusă de regimul sovietic de ocupație între anii 1944-1989. Prin legiferarea limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică (o prevedere a legii din 31 august 1989 declarată desuetă de Curtea Constituțională), cei 9% de cetățeni care conform recensământului din 2014 au indicat ca maternă limba rusă, au fost favorizați disproporționat, în timp ce limbă română, limba oficială a statului – materna celor aproape 80% de etnici români – a fost trecută ușor în categoria limbilor minoritare.

Autorii modificărilor i-au obligat astfel pe cei 80 la sută de români să cunoască limba celor 9 la sută de nativi ruși, pe când aceștia din urmă au fost exonerați de la obligativitatea de a cunoaște limba română, întrucât limba lor – rusa – și nu limba română, fusese desemnată să asigure intercomunicarea între etnia titulară și reprezentanții diferitor etnii conlocuitoare. Raportată la starea reală a lucrurilor în care rușii, ucrainenii, găgăuzii, bulgarii sunt încurajați, incitați chiar, de partidele coloanei a cincea a Rusiei să ignore cunoașterea limbii române, iar Moscova nu ratează nici cea mai mică ocazie să blameze cu vehemență și ultimativ orice pas al Chișinăului de afirmare a rolului lingvistic și social integrator al limbii române la ea acasă, adoptarea legii socialist-șoriste-plahotniuciste nu poate avea altă calificare decât banditism lingvistic extrem de periculos.

Privit în dedesubturi, actul legislativ forțat al socialiștilor & acoliții trebuie văzut ca parte al planului de transnistrizare a Republicii Moldova, pus în fața lor de Putin și Kozac. Dacă ne amintim de confesiunile din iunie 2018 ale lui Dodon, făcute lui Plahotniuc, operațiunea în derulare trebuie să se numească altfel decât federalizare, dar anume asta urmează să se facă în esență. Potrivind momentul, socialiștii au trecut la treabă: ei i-au dat limbii ruse nevinovata, în explicația lor, funcție integratoare în societate. Numai că ei nu au în vedere societatea statului Republica Moldova cu capitala la Chișinău, dar pe cea a râvnitului de către Moscova stat federativ al cărui prototip de laborator funcționează deja în stânga Nistrului, avându-și capitala la Tiraspol. Dezvoltat din aceeași tulpină, alt prototip de stat infectat cu morbidități lingvistice antiromânești funcționează și în sudul Republicii Moldova, cu capitala la Comrat. În ambele structuri, una deocamdată ilegală și alta deja perfect legală, sunt instituite la modul formal și declarativ trei limbi de stat, între care și româna (moldovenească), dar în realitate funcționează doar una – cea rusă – limba comunicării interetnice.

În decembrie 2020, misiunea socialiștilor a fost să arunce grabnic, cât mai au în mâini frâiele legislativului, lațul limbii ruse în jurul gâtului celei de-a treia entități statale încă neînfrânate, parțial suverană, pe alocuri independentă și care se numește Republica Moldova, cu capitala la Chișinău. Chiar dacă în această entitate ciopârțită mai există o majoritate a vorbitorilor de limbă română, legiferarea rolului integrator al limbii ruse era stringent necesară în vederea facerii pașilor următori pe programul rusesc de federalizare-transnistrizare. Din momentul adoptării, legea a dat forțelor rusești active în Republica Moldova un puternic scut de apărare în fața insistențelor sâcâitoare de cunoaștere din partea lor a limbii române, dar și o armă de atac împotriva oricăror încercări de consolidare a pozițiilor limbii române.

Curtea Constituțională a stins pentru o vreme focul aprins de acțiunea banditească a socialiștilor, dar ei, din câte au declarat, nu se lasă. Au promis să repete diversiunea, să încerce și alte trucuri legislativ-administrative de transformare a limbii ruse într-o bombă, egal cu a o ridica printr-o altă acțiune banditească la rangul de limbă oficială în stat.

În fine, socialiștii conspiră în continuare. Jocul lor se arată din ce în ce mai periculos. Ei trag din răsputeri să aducă situația la starea incandescentă de la începuturile republicii, când ajustările legislative lingvistice au fost speculate de Kremlin până la dezlănțuirea războiului din 1992. Consecința acelui război sunt cele două autonomii croite pe placul Moscovei în care trei limbi de stat declarate acolo oficiale înseamnă una – limba rusă: unică și inamovibilă ca și pe timpurile Țarului și ale Secretarului General. Dacă nu vor fi opriți, piromanii socialiști ar putea să ne împingă din nou către următorul scenariu lugubru: făcută oficială în Republica Moldova, limba rusă ar putea fi hirotonisită oricând de oligarhia imperială rusă într-o cauză de apărat cu toate mijloacele, inclusiv cu cele militare. Un motiv de justificare a unei intervenții întru apărarea unui deziderat apriori sfânt nu este o problemă greu de inventat pentru regimul Putin. Or, se știe, limba rusă în Republica Moldova este înzecit mai sfânta decât Crimeea.

Valeriu Saharneanu

25 ianuarie 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.