Întrebări pentru seri de duminică (4). Cât de periculos este un președinte în rol de agent al războiului?

Începutul de martie în Republica Moldova este legat mai puțin de mărțișor, de simbolul venirii primăverii. Din 1992 încoace începutul de martie înseamnă amintiri sângerânde despre război. Și anul acesta, la 26 de ani depărtare, veteranii lui, membrii familiilor care și-au pierdut soții, frații sau părinții, reprezentanții numeroaselor organizații ale combatanților, unele persoane din anumite instituții ale statului au participat la tradiționalele manifestări de cinstire a memoriei eroilor căzuți.

Președintele statului nu a fost printre ei și nici mesaj nu a avut nevoie să transmită. A felicitat poporul cu prilejul sosirii primăverii, arătând prin aceasta că amintirea tragediei prin care a trecut poporul Republicii Moldova și omagierea concetățenilor lui căzuți pentru independența și suveranitatea statului peste care a ajuns să fie șef, nu îl interesează. De fapt cum să-l intereseze dacă el îi omagiază pe agresori și reprezintă în postura lui de Președinte al Republicii Moldova, interesele ocupantului, nu a statului său încă aflat sub ocupație.

S-a confirmat: Dodon președinte – vaca pe gheață

Spuneam cu un an în urmă că în funcția pe care i-a dat-o Plahotniuc, cea de mai marele pe clădirea președinției, Dodon se va comporta în noul său rol ca vaca pe gheață (vezi: http://valeriusaharneanu.com/dodon-presedinte-vaca-pe-gheata/).

Nu am greșit prea mult. Într-un an de zile a lunecat de atâtea ori concomitent în toate cele patru puncte cardinale, încât o vacă pe gheață sadea ar arăta pe lângă el mult mai grațioasă. Acum, după cele întâmplate peste prevederile noastre, putem adăuga, că Dodon a fost în funcția de președinte ca vaca suspendată pe gheață, iar dacă atașăm la caracteristică și faptul că retorica lui a abundat de amenințări și invective în adresa unioniștilor, a României, a Uniunii Europene, a Statelor Unite și NATO, ar trebui să luăm în considerare dacă nu cumva vaca noastră mai este și un pic nebună.  

Dodon clamează războiul civil

De când a devenit președinte, Dodon a făcut uz de zeci de ori de sintagma „război civil”. În contexte diferite, cu prilejul unor vizite la crama din vale ori la mănăstirea din deal, în interviuri date mediilor unsuroase proprii, celor de propagandă din Federația Rusă ori celor curioase din lumea liberă, Dodon lua pe dată morga* curcanului și slobozea croncănind amenințătoarea frază: „Eu consider că dacă, la o anumită etapă, conducerea Moldovei, la nivel oficial va încerca să meargă pe ideea unirii cu România și lichidării statalității moldovenești, asta va însemna război civil.”

Am citat din ultimul interviu acordat în februarie de Dodon agenției germane Deutsche Welle. De unde știe Dodon că „războiul civil” se va întâmpla în caz că ne unim cu România. De ce unirea poate fi motiv de război civil dacă orice unire ca atare, cu atât mai mult cea din sânul aceleași națiuni, este ceva de bine, de foarte bine chiar. O țară mai mare poate da cetățenilor ei reuniți mult mai multe: și bunăstare, și securitate, și lege dreaptă, și încredere în ziua de mâine, confort de viață, cum ar fi. De unde război civil dacă reunirea se va face cu pace, pe platforma pașnică și înfloritoare a unei Europe democratice, unde drepturile tuturor – atât a celor ce fac parte din majoritatea națiunii titulare, cât și a cel0r ce fac parte din minoritățile naționale conlocuitoare – sunt garantate și respectate în cele mai mici detalii?

Nimeni dintre aceștia nu pomenește de război civil, în afară de Dodon, tocmai cel care este obligat de  Constituție să urmeze calea cea mai bună pentru popor și să vegheze pacea lui. Ori, să înțelegem că războiul civil este un obiectiv al lui Dodon?! Și l-a asumat pe propria răspundere? I-a fost insuflat? A fost impus de un terț să ațâțe spiritele? Ori și una și alta: banii care îi ia de la Moscova prin scheme offshore îl obligă? Altfel de ce ar clama nenorocirea pe capul cetățenilor lui?

Să-l fi ajuns sminteala antiromânească până într-acolo, încât să-i tulbure mințile? Cât de conștient este Dodon că războiul civil pe care îl menește la tot pasul ca un flecar netrebnic ar putea trece și prin mijlocul propriei familii, cum, inevitabil, poate trece și prin mijlocul a sute și mii de alte familii? Războiul civil nu e între moldoveni și ruși ori găgăuzi, cum gândește să-l facă Dodon ca cel făcut de Moscova în 1992. Războiul civil e între frați de diferite convingeri și opțiuni, de cele mai multe ori false, bazate pe rătăciri, îndoctrinări, manipulări grosolane.

Cine să-i închidă gura acestui flecar netrebnic și autodeclarat trădător, dacă instituțiile obligate să vegheze Constituția, tac?

Până se apucă să i-o închidă poporul supărat că un demnitar ca el îi pregătește un măcel de felul celui început la 2 martie 1992, ar fi bine să-l dojenească soția, familia, satul din care provine. A putut doar doamna Ecaterina Conachi să-l scoată la lumină pe soțul său, caimacamul Nicolae Vogoride, trădătorul unirii de la 1859, plătit de austrieci și turci să falsifice alegerile din Divanul ad-hoc de la Iași ca să împiedice Unirea Moldovei cu Muntenia. Curajoasa Doamnă și-a salvat soțul, dezavuându-i trădarea, dar principialitatea ei a salvat ceva mai mult: o cauză istorică care urma să se întâmple și la care trudea de sute de ani o națiune pe cale de afirmare.

În loc de post-scriptum

Îmi telefonează zilele acestea un coleg de la Televiziunea Publică (pe vremea mea-Națională) ca să mă prevină să fiu atent cum păstrez copiile filmelor documentare făcute împreună pe marginea evenimentelor tragice din anii 1990-1993. Problema e că la instituția din Dealul Schinoasei s-au prezentat inși cu hârtii purtând firmane prezidențiale de-ale lui Dodon în care se cere punerea la dispoziție, în vederea pregătirii unor filme documentare, a imaginilor de arhivă referitoare la evenimentele legate de criza găgăuză din toamna anului 1990. Hârtiile cu firmane nu arată cine sunt autorii filmelor „documentare” care se pun la cale – poate Tkaciuk, ori alți „corifei” ai subculturii antinaționale – dar adevărata intenție a solicitanților poate fi desprinsă din titlurile convenționale indicate ale viitoarei opere. Astfel, filmul în limba româna are un titlu nevinovat: „Drumul spre Găgăuzia”. Cel în limba rusă este cel real și îmbibat cu dinamită: „Нашествие на Гагаузию” („Cotropirea(invazia) Găgăuziei”).

O dovadă în plus că chestia cu „războiul civil” nu este o simplă flecăreală a unui retardat la cursul de istorie. Sub firmamentul instituției de stat, numită Președinția Republicii Moldova, se ascunde a falangă trădătoare de cea mai agresivă speță. Ea, trebuie să ne dăm seama, pregătește materiale explozive în stilul războiului hibrid pentru a stârni ura între oameni și a arunca în aer pacea dintre ei. Pericolul războiului civil clamat de Dodon trebuie luat în calcul, ca și pericolul demenței lui agresive, amplificată la cote de neînchipuit de potențialul mandatului său în exercițiu.

 Valeriu Saharneanu, 4 martie 2018

*MÓRGĂ2, morgi, s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.

Lasă un răspuns