Impresii de la o înmormântare: Gorbaciov, regretat c-a murit; Putin, regretat că încă nu

Toată lumea a reacționat într-un fel sau altul la momentul trecerii din această viață a lui Mihail Gorbaciov, ultimul Secretar General al PCUS, primul și ultimul președinte al URSS. Occidentul colectiv a fost elogios (Biden: „Gorbaciov a avut curajul și dorința de a-și risca cariera pentru a realiza un viitor”); Kremlinul colectiv din contră, s-a ținut rezervat și nici nu a participat la înmormântare (Putin: „a fost un politician și om de stat care a avut un impact uriaș asupra cursului istoriei lumii”), și dojenitor (Peskov:„a impulsionat sfârșitul Războiului Rece și a vrut să creadă că va urma o perioadă romantică permanentă de legături… cu Occidentul”). Kremlinul nu putea fără această imputare din moment ce în Ucraina el poartă azi un război, precum se laudă, împotriva Occidentului, politica lui Putin venind în felul acesta pe contrasensul politicilor de deschidere ale lui Gorbaciov.

Cu moartea sa, Gorbaciov a făcut un ultim mare serviciu omenirii. Părăsind această lume în toiul unui război dement de care se face vinovată Rusia putinistă, el a readus în actualitate mesajul epocii marcate de personalitatea lui: o epocă de deschidere și colaborare cu lumea civilizată. Mesajul a fost de gravitatea unei sentințe de ultimă instanță. O condamnare care a căzut greu peste epoca revenirii la confruntarea lipsită de orice rațiune a lui Putin.

Putin a dat de pământ cu politica de glasnost și perestroika a lui Gorbaciov, a anulat, practic, toate libertățile emanate de epoca acestuia în interiorul țării sale și a ars toate podurilor, construite de Gorbaciov, de colaborare a ei cu restul lumii, în special cu Occidentul. Anulându-i lucrarea, Putin a încercat să-l coboare pe Gorbaciov de pe soclul notorietății recunoscute de o lume întreagă, propaganda de la Kremlin împletind cu prilejul morții ultimului conducător sovietic mitul că ceea ce face astăzi Putin în Rusia, în Ucraina și în lume este truda titanului hotărât să îndrepte consecințele „celei mai mari catastrofe a secolului XX”, cum a numit el dispariția Uniunii Sovietice, de care este convins că se face vinovat Gorbaciov.

Putin i-a refuzat lui Gorbaciov funeralii de stat, s-a despărțit de el pe furiș, într-un local izolat în care a fost adus sicriul cu corpul neînsuflețit al celui disprețuit, camerele de luat vederi arătându-ni-l pe un Putin de ceară, dominând vertical peste linia orizontală a coșciugului în care zăcea cel dispărut. E mai mult decât o iluzie optică, de fapt, pentru că în realitate, cel culcat în raclă s-a proiectat în conștiința omenirii mult mai vertical decât cel încă stând pe picioare. Filtru sigur de corecție a aberației de imagine au putut servi faptele suprapuse ale celor doi subiecți, ele fiind diametral opuse: unul refuzând războiul ca mijloc de continuare a politicii; altul clamând războiul și folosindu-l ca mijloc de promovare a politicilor lui. De aceea, cel deja dispărut continuă să fie regretat de toată lumea c-a murit, iar cel încă viu este regretat că nu e deja mort.

Valeriu Saharneanu

5 septembrie 2022  

Leave a Comment

(0 Comments)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *