Funcție vacantă: trădător de țară. Puteri interesate caută suplinitor

Întâlnesc într-o dimineață niște bărbați serioși (erau cândva pe funcții serioase) care îmi spun cu aere secretoase că Moscova caută cu insistență înlocuitor pentru Maia Sandu. Le-am zis că secretul lor este al lui Polichinelle, adică știut de toată lumea, deoarece înlocuitor pentru Maia Sandu rușii caută din prima zi în care Dodon a închis ușa președinției pe dinafară.

***

Acum, după invadarea Ucrainei și a unui război care durează putem contura întreaga dimensiune a mizei puse de Moscova pe un al doilea mandat al lui Dodon în calitate de președinte-trădător în funcție. Or, Dodon nu era doar șef de stat și comandant suprem al forțelor armate ale statului său, dar și comandant suprem al coloanei a cincea a statului în folosul căruia s-a angajat să trădeze. Iar în planul operațional al războiului-blitzkrieg pe care îl pregătea Putin, rolul coloanelor a cincea pro-ruse din Ucraina și Republica Moldova, devenise aproape că hotărâtor. Acțiunile lor decisive trebuiau să determine succesul întregii „operațiuni speciale”. Ele au și fost amorsate (cu finanțe mari) să lucreze în sistem evantai la sosirea orei „Z”. Rezidenții, Medvedciuk – la Kiev, și apoi Dodon – la Chișinău, trebuiau să asigure atingerea, în doi sau trei pași, a câtorva obiective majore: Primul – luarea din mers a capitalei Ucrainei; al doilea – deblocarea consecutivă a enclavei transnistrene; și al treilea – ajungerea rapidă a trupelor ruse de ocupație la Prut. Sau, în cel mai rău caz la Nistru, căci, cu Putin la Tighina, Dodon devenea la Chișinău un dictator la fel de baban și feroce ca și Lukașenko la Minsk. Devenea și un contribuitor-erou la facerea celui de-al treilea imperiu rus. Locul lui în ierarhia Kremlinului avea să fie cel de dreapta lui Putin, onorat cu cele mai înalte decorații ale noului imperiu și lăsându-i-se, drept năgradă, spre îmbogățire și desfătare, ceea ce mai rămânea din Republica Moldova dintre Prut și Nistru. Acesta era rolul „măreț” a celor două coloane a cincea din Ucraina și Republica Moldova pe care a mizat Kremlinul. Vă imaginați cât de umflat și macho avea să se înalțe azi Putin în fața unui Occident umilit și a unui NATO izgonit din zonă, dacă-i ieșea planul?!

***

Putin a pompat bani grei în coloanele lui din cele două state de pe direcția sud-vest a viitorului său imperiu. Le credea apte de luptă la începutul anului 2020, când a ordonat pregătirea propriu-zisă a operațiunii. Câțiva factori neluați în considerare i-au dat însă peste cap grozavele intenții. Unul dintre aceștia – corupția – a fost inspirat din chiar exemplul Kremlinului. Așa cum oligarhia kaghebistă de la conducerea statului rus a transformat corupția în sistem de guvernare, ea nu a avut cum să nu pătrunde în toate celelalte structuri (peștele de la cap se strică), inclusiv în forțele armate, dar și în falangele copios finanțate ale coloanelor a cincea din afară. În consecință, armata rusă, furată și devastată din interior, s-a dovedit mult mai slabă decât se vehicula, iar responsabilii de fortificarea coloanelor de la Kiev și Chișinău au înțeles să folosească în nume propriu enormele sume și mai puțin în racolarea și consolidarea generală a falangelor, cum li s-a cerut de la centru.

În prezent, după ratarea rușinoasă a fazei blitzkrieg a războiului, armata rusă este în defensivă panicată în Ucraina și riscă să bage în coadă de pește întreaga „operațiune specială” a lui Putin. O înfrângere catastrofală se cască în fața Kremlinului. Dar, atenție, preludiul ei, ca o prevestire grea, s-a jucat în Republica Moldova încă în 2020 și 2021, când, în urma a două runde de alegeri consecutive, agentul Dodon a pierdut în persoană nu numai funcția-cheie a președintelui-trădător de țară, dar a scos în general coloană a cincea rusă de la guvernare. O pierdere grea pentru Moscova în stratagema războiului-fulger preconizat, fiindcă din calcule a trebuit scos nu doar teritoriul dintre Nistru și Prut, considerat ca și cucerit, cu Dodon la guvernare, dar pus sub o gravă dilemă întregul potențial al enclavei-garnizoană de la Tiraspol. Evenimentele de după 24 februarie au arătat cât de importante s-au dovedit a fi schimbările politice din Republica Moldova în economia războiului rus-ucrainean, dar mai ales pentru faza lui critică de la început: Republica Moldova a sărit în ajutorul ucrainenilor din primele ore ale invaziei ruse, iar enclava militaristă transnistreană a fost redusă la tăcere și nu a mai putut să atace Ucraina din spate.

***

Dodon a încercat să se mențină în cărțile Kremlinului și după pierderea funcției președintelui-trădător. Voia să demonstreze că poate fi trădător eficient și fără a mai fi la șefia statului. Fierbea de dorința revanșei și cârcotea fel de fel de planuri și scenarii buclucașe. Ridicați dosarele de presă din a doua jumătate a anului trecut și veți vedea câtă nebună ardoare a emanat Dodon în persoană și dodonul colectiv ca să o determine pe Maia Sandu să plece la Moscova, pe drumul bătătorit de el. Acolo, să se arunce la picioarele lui Putin și să-i ceară acestuia îndurarea: un preț mai ieftin pentru Republica Moldova la gazele Gazprom-ului. A fost în van, căci hăituirea Maiei Sandu a fost atât de năbădăioasă și vulgară, încât era evident că la Moscova i se întinde o capcană. Dacă intra în ea, șantajul energetic și amenințările la persoană aveau să vină la pachet cu o serie de cerințe, una dintre care avea să vizeze garantarea impunității lui Dodon, adică punerea sub preș a dosarelor deja pornite pe faptele lui. Agentului reciclat i se pregătise și o funcție protectoare într-o structură economică sub steag rusesc, special creată la Chișinău unde să stea la adăpost – o oarecare uniune de afaceri moldo-rusă.

***

Așa cum campania de îmbrâncire a Maiei Sandu în picioarele lui Putin a eșuat, iar șantajul energetic și celelalte amenințări au fost parate cu demnitate – încurajați fiind și de prezența scutului comunitar european sub a cărui protecție a intrat și Republica Moldova, încrederea Moscovei în foloasele de mai departe ale lui Dodon s-a prăbușit definitiv. Războiul din Ucraina, extinderea Uniunii Europene în zonă au schimbat radical și alți parametri ceruți unui agent de influență al Moscovei în Republica Moldova.

Astfel, epoca Dodon, a agentului de tip popa-prostul, distins prin slugărnicia lui bezmetică, inimaginabil de josnică, intereselor altui stat decât celui căruia i-a jurat credință, a expirat.

Între timp s-au schimbat și parametri politico-juridici ai lui Dodon-agentul însuși. El a devenit Dodon-învinuitul în dosare de corupție și de trădare. La câte le-a făcut sfidând cu tupeu rigorile statutului său de șef al statului, ale bunului simț și ale legii, perspectiva condamnării acestei persoane este perfect logică. Trebuie de presupus că Moscova a și luat în calcul această perspectivă: ea s-a văzut silită să declare vacantă funcția trădătorului de țară în Republica Moldova. Din foșnetul observat pe eșichierul pro-rusesc al politicului moldovenesc, este de presupus că un concurs de suplinire a și fost anunțat. Candidații înscriși au înțeles că prestanța lor va trebui să difere de cea a lui Dodon. Noile realități sugerează că viitorul funcției de Iuda aparține agenților mai rafinați. Nu de alta, dar aceștia își vor începe misiunea în perioada de după războiul rus-ucrainean, în situația când Republica Moldova va urma pașii integrării de iure în Uniunea Europeană. „Aleșii” vor trebui să poarte frac european și ei, să fie poate mai ipocriți ca pro-europeanul Filat, cândva; să facă și alte lucruri improprii naturii lor bicisnice, să se camufleze mai bine în noul decor.

Până atunci însă, începând cu această toamnă, candidații au de îndeplinit o pre-sarcină cu valoare de test: să se manifeste în lupta contra actualei puteri în condițiile prielnice ale războiului ticălos al Rusiei în Ucraina și ale valurilor de crize ridicate de această nenorocire. Îi vedem agitați, puși pe treabă, restructurându-se organizatoric în partide, alianțe și mișcări mai puțin purpurii la culoare și mai centrați geopolitic în discursuri. Comunist-socialistul Ceban, de exemplu, a pus la pritocit o alternativă politică, s-a declarat deja pro-european, iar uneori încearcă chiar să-și tragă peste glezne și ițarii românești. Chicu este un pretendent serios la funcția de trădător de țară dar riscă să piardă cursa din cauza felului său exclusiv mârlănesc de a ataca oponenții; prea aproape de stilul bădărănesc al mazilitului Dodon. Nu sunt de neglijat nici pretendenții care-și văd partidele pe post de balama; la momente oportune acestea pot înclina politicile unor eventuale alianțe de guvernare în direcții imprevizibile. Avem precedente. Tandemurile Tkaciuk – Munteanu și Diacov – Babuc se pregătesc deja de aceste roluri. La orizont, pe neașteptate, a apărut și candidatura lui Marian Lupu. Omul este pregătit ideologic și bine fundamentat „științific” pentru această scârnavă misiune, iar ordinul „Steaua României” este venit tocmai la țanc să-i acopere aceste metehne politice ereditare.

Efortul-test al pretendenților la funcția de trădător de țară se sincronizează perfect cu interesul major al tâlharilor-fugari – Plahotniuc, Șor, Platon ș.a. Toate instrumentele de propagandă și dezinformare pe care le au aceștia în Republica Moldova lucrează acum zi și noapte să creeze în toamnă-iarnă o atmosferă de revoltă în societate: poate că reușesc să doboare actuala guvernare. Și Moscova, și toți escrocii fugari, și candidații la funcția trădătorului de țară își dau bine seamă că orice zi lăsată Maiei Sandu la guvernare scade din șansele lor de revanșă. Iar trecerea cu succes prin vâltoarea crizelor va însemna înfrângerea deplină și definitivă a escrocilor, dar și devalizarea, până la faliment politic total, a funcției, atât de vechi în Republica Moldova, a trădătorului de țară.  

***

Să dăm dreptate secretoșilor bărbați serioși: puternica alianță a Moscovei cu escrocii fugari și cu crizele generate de război ne va pune la grea încercare în iarna care vine. 

Valeriu Saharneanu

12 septembrie 2022

Leave a Comment

(0 Comments)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *