Fumigena Ghimpu a procurorului european s-a împrăștiat. La lumina zilei Justiția apare dată toată pe mâna lui Plahotniuc.
La Chișinău travaliul facerii unei noi guvernări se apropie de sfârșit. După aproape opt luni de chin, muma politicului moldovenesc a născut, în sfărșit o alianță, a treia la număr. O cheamă AIE-3. Pentru că în politica moldoveană nimic nu e ca la oameni, nou-născuta are trei părinți, în persoana a trei partide-abreviaturi: PLDM – PD – PL. AIE-3 nu este prima lor prăsilă. Este mai degrabă o recidivă, după ce în 2009 și apoi în 2010, troica a dat naștere mai întâi AIE-1 și, la puțin timp, AIE-2. Precum se observă, este în tradiția familiei ca și progeniturile să poarte nume-abreviaturi.
După mărturiile duioase ale liderului partidului-abreviatură PL, AIE-ă ca și moartă înainte de a se naște. Trebuie să spunem că în familia politică a celor trei partide-abreviaturi viața e foarte aspră și de moravuri grele. De obicei, după scurta perioadă de armonie conjugală care durează între actul dureros al conceperii șa nașterii, relațiile dintre ele se strică brusc. Pentru că nu e ca la oameni, precum am menționat, partidele-abreviaturi uită foarte curând că au de îngrijit o odraslă.
Se întâmplă în pofida faptului că la naștere ele declară că progenitura lor este adevătratul Messia făcut de geniul lor politic ca să pogoare printre moldoveni binele și fericirea. Uită nu pentru că ar suferi de amnezie, ele țin bine minte unde le sunt buzunarele și interesele, ci pentru că partidele-abreviaturi nu sunt partide în înțelegerea adevărată a termenului. Ele sunt partide codificate, a căror abreviatură nu se descifrează ca democrat, liberal-democrat sau liberal. Abreviaturile sunt născocite pentru a-i amăgi pe moldoveni și a induce în eroare partenerii din afară. Adevăratul lor nume este partidul Plahotniuc, partidul Filat, partidul Ghimpu. Și cu asta am spus tot.
Amprenta caracterului celor trei indivizi care țin loc de partide cade greu pe destinul de mai departe al produsului lor politic. Alianța pentru Integrare Europeană, cum este numele lung al odraslei lor este lăsată la voia întâmplării, iar odată ajunsă la vărsta când trebuie să-și facă misiunea, intră în conflict de principiu cu proprii părinți. De exemplu, AIE ar fi trebuit încă în 2010-2011 să reformeze justiția și să creeze condiții pentru activitatea ei independentă, pe când părinții și-au dorit din toți rărunchii să o controleze și să o aibă la picior; AIE ar fi trebuit să pună capăt corupțiiei, începând cu 2012, pe când fenomenul vine ca mănușa intereselor celor trei samsari; AIE este obligată să realizeze pas cu pas Acordul de Asociere la UE, semnat și parafat cu surle și trâmbițe, pe când pentru părinții ei fondatori fiecare pas făcut în această direcție înseamnă pierzanie curată. Conflictul de interese avansează până la starea când cei trei ajung să înțeleagă că dacă progenitura lor este lăsată (salutată de popor și ajutată de parteneri) să-și ducă misiunea până la capăt, capătul înseamnă sfârșitul lor.
Deznodământul este inevitabil și fatal: sfârșitul AIE nu este nici filosofic aidoma celui al ciobănașului moldovean din „Miorița” lui Alexandri, și nici „la ceas oprit de lege şi de datini…” descris de Labiș în „Moartea căprioarei”. AIE este omorâtă cu sânge rece și premeditare spre satisfacția samsarilor și stupefacția poporului și a partenerilor. Lăcomia ajunsă până bestialitate, voracitatea (pofta de mâncare exagerată), egoismul feroce al părinților-fondatori, incultura lor politică, prostia pe de o parte și geniul rău pe de alta nu au lăsat nicio șansă bietului lor copil politic.
În aceste condiții, prin pruncucidere, au sfârșit pe rând primele două AIE – întruchiparea speranței de reînoire a zece ani de calvar comunist și de dreptate a jerfelor zbuciumatului aprilie 2009.
Observația liderurui partidului-abreviatură că după aceste dispariții subite care au zguduit din temelii biata Republică Moldova, cea de-a treia Alianță era ca și moartă, nu este de neglijat. Să înțelegem, vorba vine, că gura prostului adevăr vorbește? Este declarația o moarte anunțată din timp? De ce nu? Dacă începem să ne punem întrebări, ce garanții există ca tripletul AIE nu va avea soarta primelor două surate. Au trecut cumva pruncucigații prin purgatoriul oprobriului public, au avut măcar mustrări de conștiință, s-au pocăit cumva, și-au cerut iertare, au promis că nu o var mai face? Nimic din toate astea. Din contră, la botezul AIE-3 din 23 iulie 2015, am auzit aceleași declarații gratuit„asumate” și cuvinte goale în loc de scăldătoare ca și la 10 august 2009 și 30 decembrie 2010.
Tupeul a dat peste margini auzind ieri din gura lor că AIE-3 se datorează alegerii corecte a populației conștiincioase. Baliverne! Omorul premeditat al AIE-1 și AIE-2, strangularea în fașă a Coaliției Pro-Europene, a urmărit un obiectiv bine țintit al ucigașilor de speranțe: capturarea statului. Obiectiv realizat pe deplin în rezultatul alegerilor din 30 noiembrie 2014 și 14-28 iunie 2015. Caracteristicile lui sunt mai mult ca evidente: justiție strict subordonată, opinie publică rigid controlată, corupție politică, economică și financiară minuțios coordonată.
În asemenea condiții să vorbești despre o opțiune conștientă a populației este o blasfemie. În statul captiv totul este posibil: scrutin electoral cu rezultate programate, jaf de miliarde din banul public fără teama tragerii la răspundere, regim sălbatec de imilire și de estorcare de supravenituri impus populației sărăcite fără grija pierderii voturilor acesteia. Statul captiv este visul de aur al tuturor excrocilor lumii și acest vis a fost transformat în realitate în Republica Moldova.
O spunem nu noi, cetățenii capturați ai acestui stat al oligarhilor, o spun voci din afară care au crezut în povestea de succes a Republicii Moldova și au descoperit cu repulsie că sunt trași pe sfoară de niște coțcari ordinari. De aici și reacțiile mai mult decât rezervate ale cancelariilor occidentale la zvonul nașterii celei de-a treia alianțe. Ca și noi toți, partenerii din afară amăgiți în repetate rânduri nu mai vor să creadă în cuvinte. Și noi, și ei, vor fapte. Iar întrebarea care se iscă în asemenea momente este următoarea? Va fi AIE-3 o revenire, în ceasul al doisprezecilea, la valorile declarate în 2009, ori crearea ei înseamnă o escaladare pe spirală și în profunzime a statului capturat.
Liderul PL citat mai sus (el este în atenția noastră predilectă pentru că de ani buni joacă rolul de paravan curat și frumos în opera antinațională de construcție a statului oligarhic captiv) este și de data aceasta în treabă. Vă amintiți câtă zarvă a făcut în opinia publică fumigena lui cu procurorul european. În ceața ei Ghimpu a recurs, după 30 noiembrie 2014 la torpilarea crearii Aianței încă atunci, în decembrie 2014. La comanda păpușarului-șef el a ales să bage Republica Moldova într-o lungă perioadă de instabilitate și haos, exact cea necesară furtului nestingherit de miliarde din Banca Națională, punerii pe picioare a unor elemente importante ale coloanei a cincea moscovite drept sperietoare în alegerile locale din iunie.
În rezultatul acestui truc, „cetățenii conștienți” au fost pur și simplu mânați la urne ca vitele să voteze la primăria cpitalei „răul cel mai mic”. Răul mic pentru noi, dar de mare folos moșului și gangsterilor tranziției în slujba cărora se află.
Fumigena „procurorului european” a funcționat cu succes și în procesul de creare a AIE-3. La ceremonia de lansare a ei, Ghimpu nu a ezitat să dea drept o mare realizare a noii guvernări că toate instituțiile de drept ale Republicii Moldova vor fi consultate de experți ai Uniunii Europene. De parcă consultanța lor va avea altă implicare decât cea a monitorizărilor. Foarte bine și asta, monitorizarea ține însă de timpul viitor și nu se știe dacă procedura va fi pusă în aplicare. Să nu uităm că trăim în condițiile unui stat capturat, care este o dictatură ascunsă, mult mai perfidă, și renunțările la reforme, fie ele cât de mici, le-am avut manifestate cu vârf și îndesat pe timpul AIE-1 și AIE-2.
În fapt, dacă privim atent la lucruri, profitorii statului oligarhic urmăresc nu să îl slăbească prin reforme, ci să îl consolideze. În sprijinul acestei convingeri, vine următoarea situație: în pachetul de ministere partajate partidelor AIE-3 descoperim o nevinovată, la prima vedere, rocadă – trecerea Ministerului Justiției din responsabilitatea PLDM, care l-a deținut din 2009, în custodia PD. PD, în schimb „cedează” PLDM Ministerul Tineretului și Sportului. Ce înseamnă această mișcare? Aceasta înseamnă că Partidului Democrat, adică stăpânului acestuia, Vlad Plahotniuc, îi revine controlul integral al domeniului justiției. Sunt inconsistente replicile că Ministerul Justiției este neimportant în ansamblul treburilor statului. Adevărat, acest minister are mai puțini bani de gestionat ca Ministerul Transorturilor, de exemplu, dar este central în construcția și funcționarea statului de drept, este principalul responsabil de promovarea și realizarea reformelor din sfera justiției, reforme fără de care nu ne integrăm în UE în vecii-vecilor.
În felul acesta, prin preluarea Minsterului Justiției, partidul Plahotniuc a pus mâna pe ultima pârghie lipsă din dotarea lui ca să facă ce vrea în justiție. Ministerul Justiției este cheia care îi permite controlul total al mult prea ne-reformatului sistem judecătoresc. Dacă aruncăm o privire în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, ne putem da seama cât de importantă pentru consoldarea statului captiv este această, trecută cu vederea de Ghimpu, nevinovată rocadă:
Articolul 3. Componenţa
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari.
(3) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul Justiţiei şi Procurorul General.
(4) Doi judecători sînt aleşi de Plenul Curţii Supreme de Justiţie, doi de adunarea judecătorilor curţilor de apel, doi de adunarea judecătorilor şi trei profesori titulari – de Parlament.
Cunoscând cine conduce CSM, CSJ și PG, cine fac atmosfera în Plenul CSJ, în celelalte adunări și plenuri ale judecătrilor și, în sfârșit, care partid ține fruntea Parlamentului și a Comisiei lui de specialitate, plus structura cu reacție rapidă CNA, nu avem decât să ne felicităm: Bravos, Ghimpu, fumigena ta a fost de mare efect. Statul oligarhic îți va pune monument pentru tot ce ai făcut pentru el. Nu știu ce îți vor spune cetățenii care te-au votat, atunci când se vor dezmetici.
Rezumând, putem constata că nașterea AIE-3 a semănat mai mult a ceremonie funebră decât a rodină. Cum poate fi altfel, când o familie politică constituită din trei partide naște odrasle, le dă lor și celor care așteaptă flămânzi în stradă, speranție de viață, ca apoi să le omoare rând pe rând din egoism și lăcomie.
Nu e deloc ca la oameni.
Valeriu Saharneanu,
24 iulie 2015