Forța Presei Indenpendente. Tudor Iașcenco: CUVÂNTUL va rămâne la datorie cât lumea va avea nevoie de el

 1 Ianuarie 2018

    CUVÂNTUL a împlinit 22 de ani. Cu această ocazie şi, mai ales, în prag de Anul Nou, poate ar trebui să pun accentele pe momente pozitive. Dar ultimul dintre aceşti ani, 2017, a fost pentru noi unul dintre cei mai complicaţi. Ca de altfel şi pentru întreaga presă neangajată din Republica Moldova.

    Nu zic, ne-a fost greu și pe timpul agrarienilor, regimului Voronin. De fapt, în R.Moldova Legislativul, Executivul şi Justiţia întotdeauna au dorit să vadă în Presă doar o slugă docilă, un instrument de manipulare a opiniei publice și de lustruire, de regulă cu resurse publice, a propriilor imagini. După căderea regimului comunist şi adoptarea legilor privind deetatizarea publicaţiilor periodice, libertatea de exprimare ş.a. se părea că presa neangajată are şanse mari să contribuie plenar la dezvoltarea democraţiei, dezrădăcinarea corupţiei, protecţionismului, crimei organizate şi altor vicii proprii societăţii noastre. Din păcate asta nu s-a întâmplat.

    Dimpotrivă, utilizând ca trambulină încrederea, speranţa şi aşteptările electoratului, nişte parveniţi de factură nouă, cu studii peste hotare şi stagiaturi în cele mai prospere grupări criminale, au capturat, pe orizontală şi verticală, piramida Puterii. Oameni fără scrupule, de o făţărnicie crasă, asistaţi de o mulţime de lingăi, şi-au subordonat o mare parte din mass-media naţională şi locală folosind banul, şantajul, intimidarea, justiţia şi astfel manipulând multă lume.

    Misiunea principală a mass-media neangajate este de a ajuta societatea să ţină sub un control eficient autorităţile că să le impună să activeze în interesul comunităţilor şi al ţării. CUVÂNTUL totdeauna s-a  străduit să-şi facă onorabil datoria, informând cititorii despre evenimentele din teritoriu, istoriile de succes ale pământenilor noştri, personalităţile marcante, despre problemele cu care se confruntă comunităţile, fărădelegile comise în teritoriul regiunii Orhei şi autorii acestora. Pentru că doar o comunitate informată poate să-şi apere drepturile, să-şi soluţioneze operativ şi eficient problemele şi să se dezvolte dinamic. În 2017 CUVÂNTUL  a inserat zeci de investigaţii, articole de problemă ţintind combaterea corupţiei şi cumătrismului, curăţirea autorităţilor de persoane necompetente, predispuse la nelegiuiri, delapidări ale averii şi banilor publici, dezvăluind fărădelegi cu autori concreţi. Dar numai în câteva cazuri organele de drept au reacţionat în mod adecvat, iniţiind nişte anchete care încă nu se ştie cu ce se vor încheia. Iar societatea din teritoriu s-a mărginit doar la dezbaterea dezvăluirilor şi acuzarea făptaşilor… la bucătărie sau în discuţii private, astfel consolidând într-un fel încrederea acestora că pot să-şi continue liniştiţi „activitatea”.

    Mai mult, sub presiunea celor „mari şi tari”, o parte din cititori, mai ales din rândul funcţionarilor şi intelectualităţii, de la un timp au început să-şi schimbe preferinţele. Un consilier raional de Rezina, care tradiţional abona CUVÂNTUL, inclusiv şi pentru câţiva angajaţi ai întreprinderii pe care o gestionează, îmi mărturisea deunăzi că îi place ziarul şi îl va citi şi în continuare pe internet, dar va abona altă publicaţie, pentru că „aşa trebuie”. Între timp am constatat mai multe asemenea cazuri. Ştiind că unicele surse de existenţă pentru mass-media independente sunt veniturile de la vânzarea ziarului şi publicitate, autorităţile se fac luntre şi punte pentru a le reduce, în speranţa să închidă gura presei care spune adevărul. Dacă societatea le va permite, ar putea să-şi atingă scopul. Noi însă mai credem că asta nu se va întâmpla. Acest scop l-au urmărit şi predecesorii  actualilor guvernanţi. De ei  nimeni nici nu-şi mai aminteşte. CUVÂNTUL însă continuă să rămână la datorie. Şi va rămâne atât timp cât lumea va avea nevoie de el.

    Tudor Iaşcenco

    Lasă un răspuns