Faza moale de anihilare a noii opoziții parlamentare s-a terminat. Faza tare începe cu gazarea

 

 

Zilele trecute Tribunalul București a condamnat-o la închisoare pe viață pe „criminala de la metrou”. Cu un an și ceva în urmă o femeie trecută de vârsta a doua a împins în fața unei garnituri de metrou o tânără care aștepta trenul în stația Dristor. Tânăra a decedat pe loc. Puțin mai devreme și în altă stație de metrou, altă tânără era să devină victimă, dar a reușit să se salveze în ultima clipă, ferindu-se de împinsătura fatală a ucigașei. Înainte să apară în fața Tribunalului, autoritățile au supus femeia unei expertize psihiatrice. Ele au vrut să vadă dacă infractoarea nu cumva era nebună când a comis fapta. Normal, gestul ei abominabil nu se putea explica decât prin prezența unei stări de demență virulentă. Expertiza a arătat, spune presa, că femeia avea discernământ și astfel a putut răspunde penal în fața legii. Era, deci, o nebună conștientă de ceea ce face.

Cam asta s-a întâmplat în gara simbolică Chișinău aproape zilnic de la alegerile din 24 februarie încoace. În chipul nebunei cu discernământ din stația bucureșteană Dristor, le-am văzut manifestându-se la Chișinău Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor. Cu toată puterea politică, instituțională și mediatică pe care o au, acestea s-au năpustit asupra Blocul ACUM, împingându-l să facă numaidecât alianță de guvernare cu ele. Lucrare egală cu aruncarea Blocului sub roțile pierzaniei. Instinctul de autoconservare a funcționat de data aceasta și Blocul nu s-a dat nici împins cu brutalizate și nici ademenit cu propuneri ipocrite, gen – „v-am fi dat funcția de prim-ministru dacă…” – articulată de Candu. Blocul s-a ferit să fie aruncat sub roțile unor alianțe mortale PD-ACUM ori PSRM-ACUM. Spre deosebire de comportamentul frivol din perioada pubertății politice, 2015-2017, componentele ACUM și-au dat seama de data aceasta că Partidul Socialiștilor nu este altceva decât o concrescență apendicoidală a Partidului Democrat. O alianță cu acesta este ca și cum au da curs invitației să plonjezi cu capul în jos într-un bazin fără de apă.

Trebuie de reținut că la conjurația de omorâre în fașă a Blocului ACUM prin alipirea lui la unul din cele două capete ale hidrei oligarhice au participat toate compartimentele soft ale celor două partide surate: analiști cu salar la vedere, comentatori cu plata la plic, dar și o serie de idioți utili.

Primii, au încercat să justifice „stringența” alianței ACUM cu PD prin invocarea factorului de serviciu al geopoliticii: dacă acumiștii se eschivează de la crearea unei alianțe „proeuropene” cu PD, ei se vor face responsabili de forțarea unei alianțe promoscovite PD-PSRM. Aceștia omit desigur faptul (le-o cere fișa de post) că PD se face vinovat de blocarea în ultimii doi ani a vectorului proeuropean al Republicii Moldova. Nu Dodon, ci Plahotniuc este omul cel mai eficient al geopoliticii lui Putin de izolare a Republicii Moldova de Uniunea Europeană și de România. Lucrurile sunt clare la acest compartiment și ușor de demonstrat că PD este un partid ant-european.

Respingerea unei alianțe cu socialiștii a cerut însă dexteritate din cauză că la efortul de îmbrâncire a Blocului în cleștarele PSRM și-au dat concursul mai multe grupuri de interese, unele dintre ele, oficial, prietene Blocului. Unii dintre aceștia au venit cu argumentul că o alianță „tehnică” cu PSRM ar fi o șansă unică, dăruită de Soartă, la combaterea radicală a corupției și scoaterea statului de sub captivitatea grupului oligarhic din PD. Alții, din aceeași tagmă a „prietenilor”, au mers pe necesitatea facerii unui joc democratic corect. Aceasta ar fi presupus inițierea unor capete de discuții cu PSRM; deschidere, menită să elimine eventuale învinuiri de izolaționism infantil care ar putea fi aruncate ulterior asupra neexperimentatului Bloc ACUM. A miza pe PSRM în „combaterea radicală a corupției”, ca și inițierea unor discuții cu acest partid de dragul imaginii, ar fi fost adevărata demonstrație a infantilismului politic, știindu-se prea bine că socialiștii sunt, precum s-a spus, o concrescență organică a PD-ului.

Până aici jocurile au fost făcute. Blocul ACUM a rezistat perioadei rezervate strangulării ei prin îmbrățișarea celor două coaliții-capcană propuse. A fost greu, dar, trebuie să se știe că ceea ce a fost până acum a însemnat partea domoală, ușoară, soft a acțiunilor de anihilare. Partea dură, grea, hard a acțiunilor abia urmează.

Ori, rămânerea Blocului în opoziție nu este deloc un câștig pentru PD, cum ar părea. Din contră, este o mare belea. PD ar fi vrut să aibă Blocul la guvernare. Să  fie alături de el, ori încârligat într-o alianță hibrid cu concrescența sa apendicoidală – PSRM. Așa a lucrat până acum: a avut tot timpul la picior un Partid Liberal ori un PPPE – șantajabile și, deci, dependente, ascultătoare în toate. Lucrurile se complică de îndată ce Blocul ACUM nu vrea să bage capul în lesă. O opoziție fără zgardă, fără brățara electronică a inculpatului la gât, neșantajabilă și incoruptibilă este o situație nouă pentru PD. Fără aceste lacune dispar elementele din care și-a făcut și își crește puterea. Un deputat, un ministru, un funcționar necorupt este un intrus în imperiul fără-de-legii construit de PD, este o amenințare la liniștea și sănătatea Sistemului. De pe platforma politică a Parlamentului, Blocul ACUM va avea însutit mai multe pârghii ca să țină în colimator orice acțiune cu abatere de la lege a PD-ului.

26 de deputați dispuși să facă o opoziție autentică este o forță de care va trebui să se teamă și să țină seama.

Din cele întâmplate ieri, 20 martie, putem conchide că deja se ține seama. Acțiunile cu totul disproporționate ale poliției și atacul cu gaze asupra unor deputați și susținători ACUM la Judecătoria de la Orhei este un semnal clar că regimul a hotărât să schimbe metoda. Acțiunile de anihilare a persuasiunii Blocului ACUM în societate vor fi de acum înainte mult mai dure, pe viață și pe moarte.

Și pe libertate, – zice Sistemul marii corupții prin condamnarea, tot ieri, la ani grei de închisoare a celor două victime ale lui – Petic și Cebotari. Pentru care fapte? Pentru că au îndrăznit să iasă din decorul ticăloșit și să denunțe schemele banditești de estorcare a banilor cu implicarea unor instituții și companii ale statului.

Rămânerea în opoziție și decizia Blocului ACUM de a intra în luptă piept la piept cu Sistemul oligarhic care a capturat statul, este la fel, o ieșire din decor. Blocul refuză să facă jocul sistemului corupt instituit de Partidul Democrat. El renunță la rolul de complice care l-a avut până acum așa numita opoziție parlamentară. Pentru prima dată după 2014, o platformă politică parlamentară își pune deschis și asumat obiectivul să contracareze sistemul marii corupții și să lupte pentru restabilirea statului de drept, cu toate consecințele ce decurg din această situație pentru ce-i care l-au anihilat o perioadă.

Valeriu Saharneanu

21 martie 2019

Lasă un răspuns