Excelența Sa e bravo, a făcut treabă mare

Cronicile povestesc precum că în vremurile demult apuse, locatarii Palatului Versailles, marii împărați ai Franței, erau într-atât de simandicoși, încât își permiteau să aibă pe lângă tron feluriți servitori, inclusiv un responsabil pentru oala de noapte a serenisimului. Este celebru faimosul „tron” de pe care Ludovic al XIY rezolva probleme de stat. Se zice că responsabilul de oală era mai respectat decât bucătarul regelui, întrucât curtenii puteau afla din prima sursă despre starea de spirit a suveranului. Dacă altețele lor sufereau de constipație, asta însemna indispoziție, supărare, șicane și deci, trebuia oarecum ocolit, iar dacă el se ușura în voie, buna dispoziție era ca și cum garantată și regele putea fi abordat în problemele cele mai delicate ale curtenilor.

Anii trec cu sutele, dar și azi, ca și în vremurile demult apuse, dispoziția celor mari depinde ca și mai înainte de cât de reușit își fac ei nevoile biologice. Ieri, l-am văzut, de exemplu, pe domnul Dodon, Excelența Sa, Președintele Republicii Moldova, într-o, vorba vine, excelentă dispoziție. Avea și motive: domnia sa a făcut o treabă mare, cam cât Exelența Sa de mare, – a eliberat din străfundul gândirii lui veșnic constipate un guvern în sfârșit pe placul și potriva lui. De faptul că această făcătură îl va ferici politic și biologic ca niciodată, curtenii au aflat mult înainte de a-l vedea pe serenisiums în carne și oase, de a-l soarbe cu ochii сontra mâncare, cum ar zice socialista Rădvan.

Vestea că dodonisimul va fi în următoarele zile vesel și mulțumit de viață s-a putut răspândi încă de marți, 12 noiembrie 2019. Nu a fost dată în vileag de vreo ispravă a iscoadelor străine. Nu, doamne ferește: un vajnic Consiliu de Securitate al Tronului controlează starea mirosurilor din jurul oalei. Marea bucurie a fost deconsprirată involuntar, din spontanietate naturală. Ea era scrisă cu alegorice majuscule pe chipul noului purtător de oală al Excelenței Sale, al respectabilului paj Pavel Filip, și pe cel al ajutoarelor lui. Miercuri, responsabilul și întreaga echipă de purtători de oală au fost văzuți in corpore la curte, în plin exercițiul funcțiunii. Cel mai zglobiu dintre ei, pe nume de cod curtenesc Sergiu Sârbu, nu s-a putut abține, a schimbat traseul oficial de port-oală, s-a apropiat complice de grupul de cronicari-cameramani, a ridicat mâna dreaptă puțin mai sus de brâu și, într-un gest oarecum discret, dar curajos, a format din două degete semnul victoriei. Adică, gata băieți, transmiteți supușilor țării marea bucurie: Excelența Sa a făcut! A făcut o treabă mare.

Desigur, Sârbu a încălcat nu doar eticheta de paj. Fișa de post a funcției lui de purtător de oală îi cerea sobrietate, concentrare, maturitate, seriojitate, la urma urmei, căci informația gestică, slobozită prematur putea fi interpretată de Consiliul de Securitate al Tronului drept scurgere premeditată, drept destăinuirea în serviciu străin a unei importante operațiuni de stat. Nu a fost cazul, căci evenimentele s-au dezvoltat cu cea mai mare viteză și deciziile luate pe oală de Excelența Sa au fost aduse la împlinire cu celeritate, fără ca cineva din răuvoitorii coroanei să aibă timp să mai intervină din afară.

Astfel că treaba mare a Excelenței Sale – Guvernul Ion Chicu – a fost arătată lumii în toată măreația și meandrele ei chiar ieri, exact la cinci luni după intrarea în constipație a alteței noastre. Vă puteți închipui cât a avut de suferit magnificul: cinci luni bătute pe muchie. Nu e de mirare că o vară întreagă s-a tot zvârcolit în căutarea vreunui remediu care să-i aducă ușurarea. Ușurarea de gândurile la procuratură, la procurori, la bestiile de judecători necontrolați, condimente care îl balonau tot mai apăsător, fără putință de digerare, servite cu rea-credință. De vină, desigur, a fost bucătăreasa. S-a descoperit că această răuvoitoare care s-a dat bine pe lângă suveran, măgulindu-l cu tot felul de delicatețuri necunoscute, inventate de ea, gen – borș de dezoligarhizare –  a cârtit planuri la integritatea morală și corporală a Excelenței. Or, dezoligarhizarea gătită de bucătăreasă a însemnat cu totul altceva decât își închipuia Alteța, atunci când a angajat-o într-o alianța situațională. Suveranul a fost indus în cumplită eroare. Dezoligarhizarea, după cum s-a putut convinge cinci luni mai târziu, nu a însemnat deconstipare. Sublima lui gândire avea în vedere că servind magicul borș cu stele, averea, adică statul, confratelui său de binom, care era mai bogat și se visa rege în locul lui, dar a eșuat și a fost pus pe fugă, va trece cu fiecare lingură sorbită direct în ilustrele lui măruntaie. În fapt, ingredientele străine pântecului său sublim, de felul – justiție reformată, procuror independent – din care ea prepara, ca să dreagă borșul, un sos de-a dreptul grețos, cu efect, cică, anticorupție, ă-ă-ă anticonstipație, din contră, i-a provocat o constipație severă, gata-gata să-l doboare. Noroc de confratele fugar. Da-da! E vorba de suspendatorul său de ieri. De frica persecuțiilor, acesta i-a sărit în ajutor. Confratele-fugar nu numai că l-a iertat de „înalta trădare” pentru care îi cârtea asasinarea. Acesta i-a deschis ochii la ce fel de mâncăruri îi gătește bucătăreasa și, principalul, într-un gest de adevărată și curată frăție, i-a pus la dispoziție o întreagă echipă de servitori de nădejde, înalt calificați, în frunte cu servitorul în grad de majordom, respectabilul paj Pavel Filip – toți specializați în meseria rară a purtătorilor de oală.

În felul acesta, după câteva nopți de moșit la poalele tronului noului lor stăpân, responsabilii dați cu împrumut au putut să vadă producându-se ușurarea. Nu au fost simpli observatori. Procesul a solicitat la fiecare etapă asistența punctuală cu implicarea înaltei lor calificări. Iar analiza la fierbinte a produsului moșit a arătat corespunderea perfectă cu originalul. Asta înseamnă că produsul – Guvernul Chicu – este una cu organismul care l-a făcut, ușurându-se – cu Excelența Sa, serenisimul Dodon. Adică, marea masă a Guvernului provine din măruntaiele departamentelor din preajma tronului acestuia. Produsul se vrea recunoscut deci, veritabil, sută la sută marca Dodon. Adică este tehnocrat, adică independent, adică autentic. Adică este bun pentru consum. Nu vă fie greață dacă miroase urât. În schimb este bio, ne asigură Alteța. Dovadă este și certificatul de naturalețe (calitate înnăscută), cu semnătura și pecetea majordomului, al pajului responsabil de oală Pavel Filip, și al formidabilei lui echipe. Așa că, poftă bună, națiune.

Valeriu Saharneanu

15 noiembrie 2019

Lasă un răspuns