Eliberarea lui Filat, câștigul lui Dodon și dovada că sistemul ticăloșit a scăpat de migrenă

Toate agențiile de presă au făcut marți, 3 decembrie, uz de breaking news cu știrea despre eliberarea înainte de termen a fostului prim-ministru Vlad Filat. Eliberare care ridică foarte multe semne de întrebare.

Prima vizează însăși faptul eliberării, zi și oră rămase necunoscute pentru răzbătăreața noastră presă. Cum se putea ca informația despre un proces de judecată pe o temă atât de fierbinte, atât de urmărită, cu potențial intrinsec de maximă senzaționalitate publică să rămână necomunicată presei?

Aici apare a doua întrebare: instanța de judecată Chișinău, la care presa și Administrația Națională a Penitenciarelor face referire că ar fi girat încheierea privind eliberarea înainte de termen a lui Filat, a deliberat cum eliberarea? În același regim de lucru în care a luat hotărârea de condamnare – cu ușile închise, pe ascunse, pe furiș? Păi, nu vorbim noi de jumătate de an că Vlad Plahotniuc, cel care a ținut sistemul în captivitate, a dat bir cu fugiții? Nu s-a eliberat încă sistemul de hibele grosolane impuse de fostul regim oligarhic? Oare nu suntem în plină și fierbinte discuție pe tema reformării sistemului judecătoresc. Nu din cauza unor teribile neconformități invocate de socialiști pe acest fundal a fost demis Guvernul Maiei Sandu? Oare nu cumva președintele Dodon a sărit să se erijeze în inițiator și garant de nezdruncinat al acestei reforme?

Ce se întâmplă? De ce eliberarea lui Filat ne-a suprins? În primul rând din cauza că ea a avut un caracter ascuns, netransparent. În al doilea rând, pentru că maniera de punere mult prea subită în libertate a semănat mai mult a evadare decât a eliberare. Cu toate reducerile de termen anunțate de instanțe în vară drept recompensă pentru ținere în detenție în condiții inumane, Filat mai avea de ispășit încă peste trei ani de privațiune de libertate. La un loc cu termenul redus fac toți cinci ani și ceva. S-a anunțat cumva o grațiere de Crăciun a mai multor deținuți? Ori numai Filat a fost încarcerat în condiții inumane? Nimic dintre-astea. Este un caz singular și deosebit. Cineva a vrut să-l elibereze pe Filat cu orice preț și fără a stârni prea multe discuții pro și contra care să tulbure societatea. O operațiune-șoc de scurtă durată, după care opinia publică să fie pusă în fața faptului împlinit a fost aleasă drept cea mai indicată metodă. Iar un asemenea eveniment nu se putea face necoordonat la cel mai înalt nivel. La nivelul cui? Desigur, a celui care coordonează azi întregul proces de reformare a sistemului justiției.  

De ce i-ar fi trebuit lui Dodon să-l pună în libertate pe Filat? Unii ar zice că pentru a-i face în ciudă lui Plahotniuc. Ar fi o explicație plauzibilă, dar prea simplă. Adevărat, revizuirea operei construcției statale a lui Plahotniuc este între obiectivele cele mai importante ale lui Dodon. Asta face la moment cu mult tupeu. Puțini știu însă că Dodon este datornicul lui Filat pe linia începutului de carieră, combinată cu practici caracteristice anilor 1990 în acumulările de averi.

În perioada când Filat era director general la Departamentul Privatizare și Administrare a Proprietății de Stat, Dodon activa în structuri conexe și subordonate, cu diverse responsabilități de specialist pe domeniile cotărilor de valori. Cei care au avut tangențe cu sistemul pot povesti multe despre metodele de cotare-evaluare ale tânărul „specialist” Dodon. Indignați de taxele din ce în ce mai mari estorcate, unii clienți mai răzbătători apelau la instanța superioară, la Filat, care „rezolva” problema în funcție de autoritatea clientului.

În felul acesta, și unul și celălalt, adică și Dodon și Filat, au ieșit din neagra tranziție cu bani și cu averi. Spre deosebire de restul populației. De acolo au mers în marea politică. Au luat-o pe căi diferite. Dodon s-a aciuat pe lângă Voronin, Filat s-a alăturat lui Diacov. Au mers tot așa până Filat s-a lăsat de Diacov și Dodon l-a lepădat pe Voronin ca, la o cotitură de vremuri, să dea ambii față cu Plahotniuc. La început, Plahotniuc i-a unit. Un timp, Dodon i-a servit pe rând: când pe Filat, când pe Plahotniuc. Au fost momente când i-a servit concomitent. Ambii l-au răsplătit generos. Când cele două săbii nu au mai putut intra în aceeași teacă, Dodon s-a dat de partea celui mai puternic. Plahotniuc l-a băgat pe Filat în pușcărie și pe Dodon în derizoriu, tratându-l ca pe un lacheu. Și-a bătut joc chiar și atunci când îl făcură de nevoie rege.

Natural, Dodon pândea momentul să se răzbune pe cerberul de Plahotniuc. În suflet îi purta recunoștință întemnițatului Filat. Or, sacrificarea ritualică a acestuia i-a întredeschis priveliștea strașnică a propriului sfârșit. Suprimarea lui Plahotniuc devenise pentru Dodon chestie de viață și de moarte, iar momentul potrivit a apărut în iunie 2019. Asistat de serviciile rusești, Dodon l-a pus pe fugă pe Plahotniuc și, după cinci luni de jonglări, i-a ocupat locul.

Începuse re-capturarea statului și veni momentul să se gândească și la primul său tutore, care zăcea în închisoare. Cum să o facă să nu se murdărească prea tare? La îndemâna i-a venit despărțirea de Guvernul ACUM al Maiei Sandu. Reacțiile lui Dodon și ale noului său ministru-sculă al justiției din seara zilei de 3 decembrie, apoi cele ale lui Dodon din dimineața zile de 4 decembrie arată clar că lovitura de palat din 12-14 noiembrie a avut drept componentă colaterală și eliberarea lui Filat. Scenariul a fost compus în așa fel, încât „inițiativa” eliberării să parvină de la pușcărie(!) cu data de 12 noiembrie, ultima zi a Guvernului Sandu. Despre „demers” penitenciar nu s-a știut nimic până ieri seara. Știrea despre existența lui apare abia după secretoasa ședință a instanței care a emis încheierea de eliberare și după însăși faptul împlinit al eliberării discrete a deținutului. Detaliul motivațional nu a apărut de oriunde. Pentru a i se da greutate cu tentă de credibilitate, referință la „document” au făcut, aproape concomitent, președintele Dodon și ministrul Nagacevschi. „Bomba” a fost preluată și aruncată peste marele public de știutele televiziuni angrenate politic. „Concluzia” lor: nimeni altul decât Guvernul Sandu l-a eliberat pe Filat. Operațiune făcută după toate regulile murdare ale manipulării.

Bravo Dodon! Se spune în popor: surcica nu zboară departe de la trunchi. Cu această desfășurare conspiraționistă aproape că a egalat performanța aceluiași Filat. În 2011, fiind prim-ministru, Filat a pus la cale evadarea la 18 octombrie a învinuitului pe cazul „7 aprilie 2009”, Baghirov, cetățean rus, inculpat în organizarea dezordinilor și compromiterea revoltei tinerilor. Filat își dorea tare mult accesul la Putin și credea că eliberarea cetățeanului rus va fi dovada deplinei lui loialități și plecăciuni în fața liderului rus adorat. Nu a contat cu ce preț: că și-a făcut de râs țara în care era prim-ministru, ca a călcat în picioare demnitatea profesională a polițiștilor, colaboratorilor SIS, a judecătorilor și a jurnaliștilor pe care i-a implicat în această rușinoasă operațiune. O comisie parlamentară de anchetă a cercetat cazul, a descoperit responsabilii, a trasat schemele și a arătat cât de sus duc cărările trădării interesului național. Nu s-a întâmplat nimic pe domeniul unei altfel de anchete. Atunci, în era ante-Plahotniuc, toate instituțiile care aveau obligația să elucideze cazul din punct de vedere juridic erau controlate de Filat, prim-ministru pro-european al Republicii Moldova. Așa că Dodon a avut de la cine să învețe.

Eliberarea lui Filat este pentru Dodon un fleac. Nu se teme că va pierde din autoritate. Nu riști să pierzi nimic din ceea ce nu ai. În rest, numai câștiguri: va avea mulțumirea pe veci a lui Filat; se răzbună greu pe fugarul Plahotniuc; își bate joc urât de Maia Sandu; și, atenție!, principalul câștig – are dovada testului pe viu că sistemul ticăloșit este viguros, funcționează perfect ca mai înainte și i se supune fără cârtire. Suferise o mică migrenă, dar i-a trecut.

Valeriu Saharneanu

4 decembrie 2019

Lasă un răspuns