Electorala de săpun a lui Dodon, ajunsă la episodul cu răpiri reale, înțelegeri criminale și eliberări teatrale

Miercuri, 7 octombrie, opinia publică a fost lăsată să fiarbă în sosul acru al știrii despre răpirea polițistului de la Florești de către un comando transnistrean, astăzi ea a fost abundent îndulcită în siropul comunicatelor oficiale despre eliberarea fermecătoare a celor răpiți.  Joi, 8 octombrie, MAI apare cu un comunicat bombastic în care anunță că cei reținuți au fost eliberați. Ministerul ne dă de înțeles că eliberarea celor doi (sau patru?) cetățeni sechestrați nu a fost o lucrare simplă. Ea a fost posibilă doar în cazul în care „Ministerul, împreună cu alte instituții responsabile în gestionarea acestui caz au întreprins toată măsurile necesare…”

Fără să trateze publicul cu subtilități inutile, Ministerul sugerează cu asprime polițistă, că eroica realizare a fost posibilă numai și numai la intervenția celei mai responsabile instituții din această țară. Fără președinție, cazul era de nerezolvat și bieții oameni ar fi stat și această noapte în arestul bandiților de la Tiraspol. Adevărat, MAI nu a folosit cuvântul „bandiți”. Așa îi numim noi pe bandiții de la Tirapsol. MAI-ul lui Dodon a inventat pentru ei un termen nou, de fapt, o întreagă sintagmă – „structuri de facto”. Asta ar trebui să însemne că structurile de acolo nu sunt neconstituționale ori, Doamne ferește, anticonstituționale. Ar fi niște formulări insultătoare și bandiții de acolo ar putea să se supere.

Nu a trecut mult timp după difuzarea comunicatului MAI și în spațiul public apare Dodon, eroul legendar al operațiunii de eliberare, erou sugerat de comunicatul MAI, oficialul cel mai titrat al structurilor de jure. Ca reprezentant de mucava al lor, Dodon nu a vrut să arate neputincios în fața structurilor de facto banditești. Într-o postare pe rețele, el îngroașă culorile sumbre și ca să dramatizeze povestea, strecoară ideea că situația este gravă din vina celor doi (ori patru?) moldoveni răpiți. ”Situația referitoare la cei doi (ori patru?-n.n.) cetățeni răpiți zilele trecute, scrie Dodon, este extrem de gravă și a generat imediat o reacție promptă a conducerii țării și a instituțiilor statului.” De ce zice Dodon că situația celor doi este extrem de gravă, cunoscându-se că vinovăția, cel puțin a unuia dintre ei, se rezumă la simplul fapt că este cetățean al R. Moldova și angajat al structurilor ei, dar își are locuința în stânga Nistrului? Este acest fapt o crimă și câtă gravitate extremă poate să încapă în cuprinsul acestei situații? Dodon nu-și pune această întrebare. Determinativul „extrem de gravă” este folosit de „garantul Constituției” ca să scoată în evidență ceea ce publicul trebuie să rețină numaidecât, și anume „reacția  promptă a conducerii țării”, adică a salvatorului Dodon. Călare pe caz, Dodon dă cu pintenii în mârțoaga subiectului și ne asigură plin de importanță, că „principala (lui) preocupare a fost eliberarea cât mai rapidă a cetățenilor noștri…” Dodon ne spune și cum a reușit, cum a acționat, aruncându-se jertfelnic în gheena focului transnistrean: „Personal (nu altcineva oarecare), am avut o discuție cu liderul de la Tirasppol… în care i-am cerut să intervină prompt…”

Liderul de la Tiraspol, conducătorul structurilor de facto de peste Nistru, nu-l refuză, intervine prompt și, la scurt timp după discuția cu conducătorul de mucava de dincoace de Nistru, îi eliberează pe cei doi (ori patru?) cetățeni răpiți. Nu numai că îi eliberează și basta. De data aceasta, un ditamai minister de externe al Tiraspolului apare cu un comunicat în care ține să precizeze că „astăzi a avut loc o discuție telefonică între președinții (sic!) RMN și RM și respectând solicitările părții moldovenești, instituțiile de aplicare a legii transnistrene s-au abținut de la alegerea unei măsuri preventive de arest și… în rezultat au fost eliberați…”

Citatul este prea lung. Forma scurtă care ar trebui reținută pentru o concluzie este următoarea: „astăzi a avut loc o discuție telefonică între președinții RMN și RM și… în rezultat (cei răpiți-n.n.) au fost eliberați…” Ați reținut deci: Dodon a lăsat toate treburile lui importante, a intervenit prompt și efortul lui eroic s-a încununat de mare, foarte mare succes – cu eliberarea unor cetățini răpiți și care se aflau în „situație foarte gravă”.

Rapace și viclean cum este, dar simplu în ceea ce privește structura mintală, lui Dodon nu-i pasă că, prin dânsul, cel care la ora actuală este ocupantul accidental al funcției de șef al statului, bandiții de peste Nistru își bat joc de Republica Moldova și de moldoveni. Dodon nu are conștiința faptei dezonorante pe care o săvârșește și nici a nimicniciei lui. El vrea să se pricopsească prin orice mijloace și să legitimeze funcția pe care i-a dat-o Plahotniuc în 2016. Episodul cu eliberarea moldovenilor răpiți de ocupanții de peste Nistru și eliberați teatral de Dodon, pare să fie parte a scenariului convenit la întâlnirea de la Condrița cu căpetenia de la Tiraspol, scenariu contrasemnat de Kozak și girat de Putin. Este o crimă pentru care Dodon va trebui să răspundă foarte curând.

Valeriu Saharneanu

8 octombrie 2020

Lasă un răspuns