După ce l-a bătut pe Plahotniuc, Maia Sandu are posibilitatea să-l pună în cofă și pe Dodon

Cum așa să-l pună în cofă și pe Dodon când chiar ieri acesta și-a șters picioarele de Maia Sandu și de guvernul ei? Dodon a organizat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Sandu, a negociat cu democrații lui Plahotniuc și cu votul conjugat al acestora și al socialiștilor e executat cu sânge rece un cabinet făcut de el cu cinci luni în urmă. De ce a procedat Dodon la uciderea propriei creaturi? Din instinctul de supraviețuire. Cu cinci luni în urmă amenințarea de moarte (fizică) venea dinspre Plahotniuc, pe care l-a trădat la indicația Moscovei; în prezent amenințarea cu moartea (politică) i-a venit dinspre justiția independentă, monstrul pentru care insistă prim-ministru, deja demis, Maia Sandu. Prima jumătate a zilei de 12 noiembrie Dodon a petrecut-o savurând momentul execuției Maiei Sandu și a Blocului ACUM în Parlament, iar cea de-a doua jumătate a dedicat-o prăznuirii pe la televiziuni a biruinței lui asupra dușmanului cu care a fost nevoit să doarmă într-un pat tocmai cinci luni de zile. Am văzut pe ecrane un Dodon jubilând și mulțumit de sine că lovitura de palat i-a reușit cu brio.

Ziua de 12 noiembrie ne-a arătat un Dodon care înaintează zdrobind cu sânge rece pe oricine îi pune în pericol îndeplinirea misiunii lui de agent cu funcții speciale al Moscovei, fie el partener de binom tâlhăresc, cum a fost Plahotniuc, fie partener de alianță pe jumătate pro-europeană, cum a fost Maia Sandu. Dodon a mers cu Plahotniuc până a scăpat de Voronin și a intrat în grațiile Moscovei, apoi a mers cu Maia Sandu și Blocul ACUM până s-a văzut scăpat de Plahotniuc. Ieri, Dodon a mers deja cu umbra lui Plahotniuc, Pavel Filip, ca să scape de amenințarea cu justiția independentă a Maiei Sandu.

Redat scurt, mersul de până acum al lui Dodon încape în formula: o nouă trădare – o altă înălțare. Este un fel de principiu al politicanului fără moralitate pe care îl găsim formulat științific și  explicit de însuși Nicolo Machiavelli: „Nu încerca niciodată să câştigi prin forţă ceea ce poate fi câştigat prin înşelăciune”. Nu credem că Dodon recurge la sfaturile lui Machiavelli. E prea complicat pentru el. Dodon nu are nevoie de metode elaborate de alții de pătrundere în mediile politice corupte. El este parte a acestui mediu și în materie de înșelăciune acest politician moldovean are, din câte se vede, aptitudini înnăscute. Or, mersul înainte, din trădare în trădare, al lui Dodon se aseamănă mult mai tare cu „marșul triumfal” al Gogoașei din poveste, în prima lui fază, când înșelăciunea o ajută pe rumena și rotunda să scape rând pe rând de cei care o poftesc.

În acest punct se află azi, a doua zi după trădarea de ieri, și Dodon: în prima fază a marșului triumfal al rumenei și rotundei Gogoașe. Prima și ultima fază. Pentru că farmecele cântecului ei viclean i se termină exact în momentul în care dă peste o făptura mai vicleană ca ea. Poate fi Maia Sandu mai vicleană ca Dodon, poate fi ea ac de cojocul lui Dodon în ceasul când acesta savurează rezultatul noii lui înșelăciuni? Desigur că poate. Dodon jubilează prematur. Faza de care se bucură că a trecut nu s-a terminat. Urmează faza a doua. Din ea se va deduce învingătorul final al loviturii de palat pusă la cale de Dodon. Iar învingător s-ar putea să nu fie chiar el, precum a calculat cu viclenie toate aceste ultimele cinci luni de zile. Învingătoare poate ieși jertfa lui de ieri, Maia Sandu.

Rețeta i-o dă Maiei Sandu fostul președinte al României, Traian Băsescu, într-un interviu la Europa Liberă, difuzat ieri seara. Șef de stat în două mandate, trecut prin ciurul și dârmonul numeroaselor și crâncenelor bătălii politice din România, actualmente europarlamentar, Traian Băsescu a acumulat reputația unui veritabil animal politic, în termenii definiți încă de Aristotel. Adică de om politic de profesie, matur, instruit și inteligent, dotat cu toate instrumentele care l-au ajutat și îl ajută să iasă învingător în situații de forță majoră, apărând și promovând interesul public al funcției în care a fost ales. Apoi iată, Traian Băsescu o sfătuiește pe Maia Sandu să profite de trădarea lui Dodon, să lege chiar astăzi discuții cu Pavel Filip în vederea constituirii unei noi majorități parlamentare. Maia Sandu, spune Băsescu, nu trebuia să aștepte până o va fenta Dodon, trebuia să preea inițiativa, iar „după ce Plahotniuc a renunțat la toate funcțiile și s-a tranșat relația lui Filip cu Plahotniuc, avea toată perspectiva să schimbe alianța și să-i trimită pe socialiști în opoziție. În loc să facă acest joc politic, inteligent și necesar Republicii Moldova, a manifestat o ambiție”.

Traian Băsescu mai spune că „Maia Sandu și-a făcut datoria, când a intrat în alianță cu socialiștii și a greșit fundamental acum. Nu așa trebuia să cadă Guvernul Maia Sandu cum a făcut dânsa, practic părând a fi o atitudine de frondă, de exercitare a unui orgoliu exacerbat. Adică s-a dus la o asumare de răspundere în condițiile în care a fost prevenită să nu facă acest lucru”. 

Adevărat, Maia Sandu a fost prevenită, rugată chiar să renunțe la proiectul de lege de asumare a răspunderii. Misiunile SUA, UE, ale României și altor țări au sfătuit-o să trateze cu multă atenție situația și să evite o criză guvernamentală care să aducă câștig de cauză socialiștilor pro-ruși. O criză soldată cu un asemenea deznodământ este în dauna intereselor naționale ale Republicii Moldova. Maia Sandu a hotărât se meargă va banc urmărind ce? Dividendele victimizării în perspectiva alegerilor prezidențiale din toamna anului viitor? Este prea puțin și imatur pentru un politician de calibrul unui prim-ministru. Unde s-a ajuns am văzut ieri. Electoratul pro-european și pro-românesc se consideră umilit, înfrânt pe nedrept. Relațiile cu Uniunea Europeană și România riscă să intre din nou în crepuscul în perspectiva unei guvernări socialiste garnisită din abundență de înșelătoriile de tot felul ale agentului Dodon. România și țările din jur vor merge înainte, iar Republica Moldova nici măcar nu va ține pasul pe loc; ea va merge îndărăt, orientată spre proiecte statale falite, precum Rusia, Kazahstan, Belorusia.

Ce e de făcut? „Eu zic, continuă Traian Băsescu, că Maia Sandu să facă rapid alianță cu Pavel Filip. O să mă porcăiască toți analiștii din Republica Moldova, dar politicienii trebuie să fie pragmatici, nu poeți. Ce au ei de rezolvat acum? Guvern! Fă Guvern, dna Sandu! Fă Guvern, cât mai poți, pentru că Dodon o să ia din parlamentari – și de la ACUM, și de la Filip.”

Așadar, privind de la Bruxelles situația de criză creată la moment în Republica Moldova, distanțat de emoții și pasiuni politice locale, analizând și cântărind lucrurile cu instrumentele politicanului experimentat, Traian Băsescu vine cu părerea că „este datoria Maiei Sandu să scape Republica Moldova și de Plahotniuc, și asta a făcut-o, și de dominația pro-rușilor, și o poate face acum.”

Este grea misiunea. O alianță cu PD nu va fi pe înțelesul masei de alegători. Dar politicianul matur merge întotdeauna înaintea acestor mase, nu în urma lor, trăgându-i înapoi, cum procedează Dodon. Politicianul matur și responsabil riscă și caută soluții, croiește oamenilor drumuri noi, uneori necunoscute, alteori pline de noroi și trecând prin mlaștini urât mirositoare, dar salvatoare până la urmă. Asta trebuie să facă Maia Sandu: să judece bine situația și să înțeleagă că prioritatea numărul unu a momentului este scăparea de Dodon. Cel puțin trebuie să încerce. Reușita va însemna mult mai mult decât o simplă rebotezare a eventualei garnituri guvernamentale de către gurile rele din „alianța Kozak”, în „alianța Băsescu”.

Valeriu Saharneanu

13 noiembrie 2019

Lasă un răspuns